ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Philippe de Villiers, fost deputat în Adunarea Națională a Republicii Franceze și fost secretar de Stat la Cultură în timpul președinției lui Francois Mitterand, fondatorul partidului suveranist „Mișcarea pentru Franța”, a avut bunăvoința să acorde un interviu revistei Valeurs Actuelles, publicat în mai multe episoade și tradus în limba română de Călin Marchievici de la Cotidianul. Scriitorul monarhist originar din provincia Vendée, unde nobilii săi strămoși au purtat lupte împotriva republicanilor ateiști, este un apărător al rădăcinilor creștine ale Franței și un puternic opozant al islamizării țării. 
 
 
Întrebat cum apreciază acțiunile guvernului de-a lungul anului 2020, care a fost marcat de crize precum escaladarea terorismului islamist și impunerea a două carantine naționale, Philippe de Villiers evidențiază amatorismul clasei politice, între un laxism iresponsabil, pe de o parte, și exagerarea măsurilor liberticide, pe de alta. 

„Este un faliment sanitar și un naufragiu politic. Am fost închiși în numele ordinii sanitare. Apoi, în numele statului de drept, i-am eliberat pe teroriștii ucigași. Bilanțul crizei sanitare este copleșitor. E suficient să-i ascultăm pe analiștii axați pe Germania, care au dat verdictul. Acum, sunt 22.000 de morți la 80 de milioane de locuitori în Germania, cu o recesiune economică de 5,5%. În Franța, sunt 58.000 de morți la o populație de 67 de milioane de locuitori, cu o recesiune anunțată de 11%. Comparația spune tot: pe plan sanitar, este un eșec; pe plan economic, este o dramă; pe plan uman, este un scandal…

Incapacitatea guvernanților, cei care trebuiau să ducă, sub ordinele lui Macron, două războaie, a devenit un flagrant delict de incompetență. Această incapacitate în tratamentul diferențiat a doi viruși, coronavirusul și virusul islamist. Primul ne aduce în prim-plan securitatea sanitară: pentru a proteja populația de acest inamic viral, sub lozinca „suntem în război”, am ales să ne izolăm la domiciliu și să inventăm faimoasa frontieră domestică. Am excelat la aceste măsuri liberticide până la a-i apostrofa pe simplii trecători, am distrus economia, am distrus țesutul conjunctiv al Franței industriale. Toată lumea va înțelege că protecția sanitară a fost considerată mult mai importantă decât toate libertățile noastre.

În fața celuilalt virus – virusul islamist -, care ne prezintă o adevărată agresiune invazivă, am refuzat să luăm măsuri din domeniul războiului, pe motiv că ele pot fi considerate liberticide de către maniacii justiției. Astfel, nu ne-am atins de reunificarea familiilor și nici de cele 500 de moschei islamiste. Am negat existența unui lanț cauzal fatal, că imigrația este patul germinativ al islamismului, care este patul germinativ al terorismului. Nu ne protejăm frontierele externe, tratăm cu sfințenie dreptul de azil… Franța a devenit placa turnantă planetară a asasinilor civilizației”, consideră Philippe de Villiers.
 
El nu se pronunță împotriva măsurilor de apărare împotriva noului coronavirus, ci dorește ca acestea să fie luate cu cap, nu cu heirupul. Astfel, demnitarul dă în vileag absurditatea atitudinii politicienilor, care clamează apocalipsa pentru realități departe de un asemenea scenariu, căutând să subjuge națiunea prin frică. El îi numește pe progresiștii care conduc Franța „o bandă de amatori” care vor sfârși prin a transforma patria rațiunii într-un Absurdistan.

„Suntem la a doua închidere a țării și imediat va veni a treia. Ce ați spune despre un chirurg care v-ar redeschide pentru a patra oară abdomenul pe care l-a cusut deja de trei ori, pentru aceeași operație? Totul se bazează pe o minciună prin omisiune: autoritățile știu că nu au paturi de terapie intensivă, pentru că bugetul social se duce în altă parte. Tratăm toata sărăcimea planetei și nu avem bani să investim într-un spital din Franța. În plus, Bruxellesul ne spune că trebuie să facem „restructurări”. Ne-am supus.

Suntem guvernați de o bandă de amatori: titlul din Die Zeit este corect – trăim într-un Absurdistan. Absurdistanul nu este doar birocrația sanitară, ci faptul că luăm un baros pentru a strivi o muscă. Autoritățile noastre au preferat absurdul. Este absurdă tentația igienismului de stat, care îi aduce pe savanți la putere – de acum se pare că politicienii fac medicină, iar medicii fac politică. Este absurd primatul supraviețuirii în fața vieții. Este absurdă izolarea generalizată a celor sănătoși. 

Spunem uneori că izolarea este de inspirație medievală însă e fals. În Evul Mediu erau izolați cei bolnavi, puși în carantină și în lazareturi. Astăzi îi izolăm pe cei sănătoși.
 
Este absurdă infantilizarea discursului public, care ne configurează reuniunile familiale de Crăciun, ne împarte și prăjiturile, ne spune și ce brad să cumpărăm, iar apoi îi invită pe Bunica și pe Bunicul să mănânce în bucătărie. Este absurdă vânătoarea orwelliană la care ești supus când ieși pe ușa casei tale. Este absurdă această dialectică a treburilor „esențiale” și „neesențiale” (în funcție de care a fost restricționată și libertatea religioasă - n.red.) – acest semnal antropologic al unei societății postumaniste care stă să vină, unde unii vor avea dreptul să trăiască, iar alții nu.

Firește, tot ce se leagă de viața spiritului nu este considerat esențial. Viața se reduce la funcțiile animalice. Ce eroare! Ne rămâne doar alegerea între ce băgăm în gură și între digitalizarea sufletelor. În 1943, miniștrii britanici i-au propus lui Churchill să reducă sumele alocate culturii, pentru a susține cheltuielile de război. El și-a aruncat trabucul și a răspuns: «Și atunci pentru ce ne mai luptăm?». Este absurdă disproporția dintre amenințare și ripostă. Este o decivilizare”, subliniază nobilul din Vandeea.
 
Philippe de Villiers critică guvernul francez pentru incompetență și terorizarea populației, prin metoda pe care el o numește „alternanța fricii și a minciunii, a minciunii și a fricii”. 

„Cu siguranță că (guvernul) a eșuat. Nu mai poate conduce poporul decât prin apel la teamă, a indus panica. Este politica spaimei universale: „Sunteți cu toții niște leproși care nu recunosc asta!”. Este politica celui care îi face pe toți cei vii să tremure de frică, politica celui care o închide pe Antigona și nu-i permite să-și îngroape fratele. Între vii și morți, guvernul a ales să-i guverneze pe morții vii.
 
Toată lumea se teme. Francezii se tem pentru că, rupți de sfera spirituală, consideră că doar sănătatea îi mai ține în viață. Și guvernanții se tem, pentru că tot ce fac poate fi penal. Toată lumea se întreabă de ce Macron a convocat Consiliul de Apărare, îl acuzăm că promovează puterea personală. Însă nu e așa! În această incintă imunizată, el ocolește riscul penal al miniștrilor săi, atâta tot. Statul se pervertește: procurorii vor să fie politicieni și fac percheziții la fostul premier. Asta e marea lor plăcere: să-i distrugă pe cei puternici.

În cele din urmă, toată lumea fuge după toată lumea… Cu frica în sân… Procurorii fug după politicieni, politicienii fug după oamenii de știință, care fug după laboratoare, iar acestea fug după bursă. 

Cea mai bună metodă de a-i face pe oameni să se supună este frica. Când un popor este convins că va muri, putem obține totul de la el. Este un popor-legumă. 

Când Macron a anunțat, în octombrie, că vor fi 400.000 de morți, ar fi fost suficient un mic calcul pentru a înțelege – la o rată a mortalității de 0,5%, ar trebui o populație mai mare decât cea a Franței pentru un asemenea bilanț al deceselor. Tot Macron a spus că vor fi 9.000 de oameni la reanimare, orice am face. Nu sunt decât 4.500. 

Trăim într-o nouă alternanță, alternanța fricii și a minciunii, a minciunii și a fricii”, este diagnosticul dat de fondatorul Mișcării pentru Franța.

El explică și de ce s-a ajuns aici, subliniind că la rădăcina tuturor relelor se află încăpățânarea politicienilor pentru soluții totalitare, care și-au dovedit ineficiența.

„Izolarea generalizată a fost o greșeală. Trebuia o izolare țintită. Cifrele arată că proporția celor infectați sau spitalizați este mai mică și că numărul morților – în afară de cei foarte în vârstă și cu comorbidități – este infimă. Am suplimentat numărul victimelor: mulți nu au murit din cauza covid, dar au fost declarați ca atare. Până și acest biet fost președinte Giscard d’Estaing.
 
Izolarea generalizată nu s-a justificat. Dovada? Am recurs la două izolări și acum anunțăm un al treilea val. Dacă aceasta este eficiența izolării, mai bine nu mai recurgem la ea”, explică de Villiers în interviul a cărui continuare o puteți citi pe pagina Cotidianul.ro.