Ați văzut deja cum studentul Florin Căluș din Suceava și-a obținut în instanță (chiar dacă nedefinitivă, sentința este executorie) dreptul de a locui în cămin indiferent dacă se vaccinează sau nu (click aici pentru a citi). De data aceasta, vă prezentăm acțiunea a doi studenți ai Universității „Babeș-Bolyai” (UBB) din Cluj, care au atacat în instanță Hotărârea Senatului UBB nr. 93 din 29 iulie 2021 privind începerea anului universitar 2021-2022.

Această hotărâre comite o dublă discriminare asupra studenților nevaccinați: în primul rând în materie de participare la cursuri, iar în al doilea rând în ceea ce privește accesul în cămine. După cum ați intuit deja, Hotărârea 93/2021 le permite prezența fizică la cursuri doar studenților vaccinați, trecuți prin COVID-19 sau testați cu teste RT-PCR ori antigen.

Studentii Constantin Radu Iliescu si Lucian Mark Știrban au formulat plangeri prealabile, cerand Senatului UBB sa abroge aceasta abuziva hotarare. Vazand ca demersurile le-au ramas fara raspuns, au introdus actiune comuna la Tribunalul Cluj, pe rolul instantei formandu-se astfel dosarul nr. 3809/117/2021. Mentionam ca studentii sunt aparati in instanta de catre avocatele Mikolt Kapcza (foto 1 stanga) si Letitia Mihaela Morar (foto 1 dreapta). In caz ca va sunt cunoscute numele si figura lui Radu Iliescu, precizam ca el este acelasi cu profesorul de limba franceza din Turda, unul dintre ganditorii romani conservatori cu cei mai multi urmaritori pe Facebook. Iliescu a precizat pentru Lumea Justiției ca in prezent urmeaza cursurile masterale ale Facultatii de Teologie Ortodoxa.

Coincidenta a facut ca in 14 septembrie 2021, la 12 zile de la inregistrarea actiunii la tribunal, Senatul Universitatii „Babes Bolyai” – condus de profesorul Florin Streteanu (foto 2) – sa adopte o noua hotarare, cu numarul 102, prin care sa lase la latitudinea fiecarei facultati permisiunea de a-si organiza activitatea in trei scenarii: fie toata lumea la scoala in banci, fie toata lumea prin videoconferinta, fie in sistem mixt (prezenta fizica + online). Problema este ca Hotararea 102/2021 mentine discriminarea fata de studentii nevaccinati cand vine vorba despre cazarea in camine, articolul respectiv nefiind modificat in esenta lui (vezi facsimil 2).

Revenind la actiunea studentilor Iliescu si Stirban: principalele lor argumente se refera la incalcarea art. 53 din Constitutie, care impune ca drepturile si libertatile fundamentale (in cazul de fata, dreptul la invatatura) sa fie restranse nu prin acte infralegale, ci numai prin lege (articol intarit de Decizia CCR 157/2020), precum si la incalcarea OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, conducerea Universitatii „Babes Bolyai” creand astfel o segregare intre vaccinati si nevaccinati.

Cei doi cursanti critica si argumentul universitatii legat de testare, explicand ca acele teste nu sunt deloc ieftine, administrarea lor frecventa ducand pur si simplu la ruinarea financiara a studentilor constransi in acest sens.

In plus, este vorba nu doar despre dreptul la educatie, ci si despre dreptul la sanatate – mai precis, la sanatate mintala a studentilor nevaccinati, pusa in pericol de discriminarea la care sunt supusi, mai arata Constantin Radu Iliescu si Lucian Mark Stirban.

Studentii nu uita sa mentioneze nici ca nu exista nicio dovada stiintifica potrivit careia vaccinurile aflate pe piata sa fie eficace in oprirea raspandirii coronavirusului. Iar testele au dat deja erori in numeroase situatii.

Pe forma, actiunea combate Hotararea 93/2021 din cauza lipsei motivarii si ii pune la indoiala respectarea procedurii de convocare si de organizare a sedintei de vot in care a fost adoptata.

Motivarea actului administrativ presupune indicarea in cuprinsul acestuia a temeiurilor de fapt si de drept pentru care se adopta o anumita masura.

Desi nu exista dispozitii legale exprese cu privire la forma in care trebuie emise actele administrative, atat in doctrina, cat si in practica instantei supreme s-a retinut, in mod constant, ca motivarea reprezinta o obligatie generala, constitutionala, aplicabila oricarui act administrativ. Ea este o conditie de legalitate externa a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, dupa natura acestuia si contextul adoptarii sale. Obiectivul sau este prezentarea intr-un mod clar si neechivoc a rationamentului autoritatii emitente a actului.

Motivarea urmareste o dubla finalitate. In primul rand, ea indeplineste o functie de transparenta a procedurilor administrative in profitul cetatenilor care vor putea astfel sa verifice daca actul este sau nu intemeiat, iar in al doilea rand, ea permite instantei de contencios administrativ sa exercite controlul de legalitate asupra actelor administrative. (...)

Mai mult, autoritatea publica este obligata a indica in cuprinsul actului administrativ care sunt faptele concrete care au determinat luarea masurii.

In acest sens, nemotivarea actului administrativ reprezinta o cauza de nulitate a acestuia, intrucat obligatia motivarii actului reprezinta o cerinta de legalitate, acceptata atat pe plan intern, cat si la nivel comunitar, constituind o garantie impotriva arbitrariului puterii publice, impunandu-se mai ales in cazul actelor prin care se suprima drepturi sau situatii juridice individuale si subiective. (...)

Mai ales ca suntem in situatia in care, prin acest act administrativ se restrang drepturi esentiale, precum dreptul la educatie, dar si dreptul la sanatate mentala a studentilor privati de mediul universitar prin prevedderile discriminatorii, chestiuni juridice cu privire la care vom reveni pe parcursul prezentelor considerente.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitata la considerente legate de competenta emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie sa contina si elementele de fapt care sa permita, pe de o parte, destinatarilor sa cunoasca si sa evalueze temeiurile deciziei, iar pe de alta parte, sa faca posibila exercitarea controlului de legalitate. (...)

Or, este cert ca, in speta de fata, institutia emitenta a actului supus anularii dispune de o putere de apreciere absoluta in luarea masurilor care restrictioneaza drepturi fundamentale, pe o perioada indefinita, in lipsa oricarei transparente, a oricarui fundament, a oricarei transparente

Ne aflam asadar in situatia unui veritabil exces de putere, astfel cum acesta este definit de art. 2 lit n) din Legea contenciosului administrativ, dat fiind faptul ca o atare masura stabilita unilateral si instituita in sarcina noastra de pe pozitia dominanta a autoritatii publice, prin insasi depasirea atributiilor sale, prin incalcarea normelor de drept. (...)

Dreptul la educatie si obligativitatea ei este prevazuta prin art 14 din Carta drepturilor fundamentale ale UE. Or, a anihila intr-o atare maniera, prin hotararea unui organism local, dreptul la educatie, la invatatura, instituit si garantat prin acte juridice esentiale precum cele invederate, reprezinta nu doar o incalcare a proportionalitatii, dar un motiv de nelegalitate efectiva.

In acest sens, intelegem sa evocam statuarile Curtii Constitutionale a Romaniei, care a admis in 06.05.2020 exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta este neconstitutionala, in ansamblul sau tocmai avandu-se in vedere ca acest act normativ a creat o vadita disproportie intre masurile exceptionale impuse de gestionarea starii de criza si afectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

Desi astfel cum invederam, Deciziei CCR nr 157/13.05.2020 consacra interdictia legiuitorului delegat de a afecta prin ordonante de urgenta drepturi si libertati fundamentale, ne regasim in situatia mult mai grava, in care aceste dreptul fundamental la educatie si sanatate mental sunt restrictionate prin acte normative cu caracter inferior ordonantelor de urgenta, si, in mod surprinzator, printr-un act administrativ al unei institutii publice pentru care respectarea dreptului la educatie trebuie sa fie esentiala.

A dispune functionalitatea actului educational in aceste conditii discriminatorii reprezinta in mod cert o dovada a lipsei de proportionalitate de care a dat dovada organul administrativ care a adoptat prezenta decizie, de orice lipsa de rationament logic, sanitar, care ar fi putut sta la baza unei atare decizii, adoptand o hotarare in avans, fara nici o justificare de natura sanitara.

Aceasta inseamna a incalca grav principiul nediscriminarii si egalitatii instituit prin art 2 alin 4 din Legea educatiei nationale: Statul asigura cetatenilor Romaniei drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de invatamant preuniversitar si superior, precum si la invatarea pe tot parcursul vietii, fara nicio forma de discriminare.

Sediul general al materiei privind discriminarea este dat de Ordonanta nr. 137/2000 care priveste regulile dupa care se pun in aplicare principiile statului de drept, respectarea dispozitiilor constitutionale.

Emitentul acestui acte normativ, Senatul UBB, intelege sa faca deosebiri intre categoriile de studenti prin prisma optiunii de a se vaccina, restrictionand grav dreptul la educatie a persoanelor nevaccinate. Aceasta in conditiile in care, potrivit insasi strategia de vaccinare impotriva Covid 19, aprobata prin HG nr 1031/2020, in care vaccinarea este voluntara, deci neobligatorie. Dincolo de aspectul general benefic al vaccinului, foarte multe persoane din cauza convingerilor religioase sau a starii de sanatate nu pot recurge la masura vaccinarii si prin urmare sunt excluse de la toate activitatile educationale.

Mai mult decat atat, nu s-a dovedit ca vaccinarea reprezinta o modalitate absoluta de [impiedicare de] transmitere a acestui virus, urand a efectua o adresa catre DSP si INSP in vederea comunicarii situatia exacta a persoanelor vaccinate si infectate cu Covid 19.

Nici testarea nu poate reprezenta o varianta viabila, avand un caracter extrem de costisitor, mai ales ca actul normativ are in vedere si situatia cazarilor in camine.

Avem in vedere salariul mediu net in Romania de aproximativ 3.500 de lei, fara sa vorbim de venitul minim pe economie si de faptul ca exista familii care nu au nici macar acest venit, testarea pentru a putea participa la actul educational universitar reprezinta in acest caz un deziderat de neatins. In situatiile incadrarii in regimul cu taxa, situatia este si mai dramatica.

De altfel, nici situatia testarii nu are un caracter sigur sub aspect epidemiologic, fiind deja de notorietate ca testele pot indica situatii de fals pozitivitate/negativitate, si in aceasta situatie fiind necesara inaintarea unei adresa catre DSP si INSP.

Art. 4 din Hotarare, care prevede cazarea in regim special a persoanelor care nu pot fi vaccinate din ratiuni medicale, reprezinta o situatie de discriminare absoluta, creand o enclava la nivelul caminelor, cu efectul stigmatizarii grave a studentilor care se vor caza in aceste conditii, cu efecte serioase asupra imaginii acestora si sanatatii lor mentale, deja afectate de un an jumatate de privare a unui act educational efectiv.

Astfel, art. 34 din Constitutie prevede ca dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat, statul fiind obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei sau sanatatii populatiei iar organizarea asistentei medicale, controlul exercitarii profesiilor medicale si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc prin legi.

Adoptarea unor astfel de constrangeri cu caracter discriminatoriu echivaleaza cu inlocuirea unei legi in acest sens cu o hotarare universitara care sa ia masuri privitoare la obligativitatea vaccinarii studentilor.

Aceste dispozitii din Hotarare adoptate in regim de putere nu sunt conforme cu Ordonanta 137/2020 si cu Legea 55/2020, deoarece incalca limitele competentei prevazute de lege, precum si drepturile si libertatile cetatenilor, stabilind alte masuri pentru asigurarea rezilientei comunitatilor si pentru diminuarea impactului de risc decat cele la care se refera legea realizand o restrangere nejustificata a drepturilor cetatenilor prin depasirea scopului urmarit si propus de protejare a sanatatii populatiei, stabilind discriminatoriu si cu atingerea drepturilor sau libertatilor cetatenilor, activitati la care pot participa doar o anumita categorie de cetateni stabilind masuri care nu sunt proportionale intrucat urmaresc substituirea printr-o astfel de hotarare a unei legi privind obligativitatea vaccinarii.

O atare situatie de discriminare a fost transata in mod corect de catre Curtea de Apel Cluj prin SC nr 166/07.06.2021 (n.r. sentinta prin care CA Cluj le-a dat dreptate avocatilor Mikolt Kapcza si Gabriel Marin – click aici pentru a citi). 

Potrivit art. 9 teza a II-a din OUG nr. 57/2019 'Reglementarile sau masurile autoritatilor si institutiilor administratiei publice sunt initiate, adoptate, emise, dupa caz, numai in urma evaluarii nevoilor de interes public sau a problemelor, dupa caz, a riscurilor si a impactului solutiilor propuse'.

Astfel, norma legala impune respectarea unui echilibru rezonabil intre interesul public pe care autoritatea are obligatia sa il reprezinte si drepturile sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin conduita administratiei.

Jurisprudenta CJUE propune trei tinte de atins pentru trecerea testului proportionalitatii, acestea vizand: caracterul adecvat al masurii adoptate, necesitatea acesteia si proportionalitatea in sensul sau strict. (...)

Sub acest aspect, in ce priveste hotararea atacata, exista o disproportie vadita intre masurile adoptate, si nevoile de interes public ce se urmaresc a fi satisfacute.

Art 49 din Constitutia Romaniei consacra asadar regimul special de protectie a copiilor si de asistenta in realizarea drepturilor lor.

Dreptul la invatatura, reglementa de art 32 din Constitutia Romaniei, accesul la cultura, reglementat prin prevederile art 33, trebuie avute in vedere in analiza oricarei decizii. Trebuie sa se aiba in vedere si dreptul la integritatea psihica a studentuui care este inclus in dreptul la viata, drept de asemenea fundamental si care a fost astfel grav afectat de alienarea de mediul universitar, de colegii si profesorii copilului. (...)

Creste de asemenea riscul de dezvoltare a unor probleme de anxietate, fiind suprimata relationarea si contactul cu colegii. Intr-o etapa in care studentii sunt in plina dezvoltare a abilitatilor sociale, necesare pentru reducea factorilor de risc asociati cu performantele scolare scazute si asigurarea sanatatii emotionale a viitorilor adulti, 'invatamantul online' nediferentiat si aplicat fara discernamant vine sa impiedice acest proces, anihiland dreptul la educatie, dreptul la sanatate psihica a studentului fiind grav afectat.

Liberul acces la educatie este prevazut si prin art 14 din Carta drepturilor fundamentale ale UE. Or, a anihila intr-o atare maniera, prin hotararea unui organism local, dreptul la educatie, la invatatura, instituit si garantat prin acte juridice esentiale precum cele invederate, reprezinta nu doar o incalcare a proportionalitatii, dar un motiv de nelegalitate efectiva.

In acest sens, intelegem sa evocam statuarile Curtii Constitutionale a Romaniei, care a admis in 06.05.2020 exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta este neconstitutionala, in ansamblul sau tocmai avandu-se in vedere ca acest act normativ a creat o vadita disproportie intre masurile exceptionale impuse de gestionarea starii de criza si afectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

Universitatea Babes Bolyai, in calitatea sa de infaptuitor al unui serviciu public, la fel ca si toate entitatile publice care au functionat de altfel in regim neintrerupt pe perioada starii de alerta, era obligata, pe parcursul acestor aproape 2 ani academici sa gaseasca solutii eficiente de realizare a actului educational in acord cu noile norme sanitare si nicidecum nu poate initia actul educational in aceste conditii absolut discriminatorii pentru studentii sai.

Mai mult decat atat, in perioada starii de alerta, in privinta modalitatii de desfasurare a activitatii didactice pot fi dispuse numai masurile care sunt prevazute in mod expres in Legea nr. 55/2020 la art. 38-42, neputandu-se dispune alte masuri. Nu se pot emite acte administrative prin care sa se conditioneze participarea la activitatile didactice care impun prezenta fizica a elevilor de vaccinare / testare / trecere prin boala, deoarece Legea 55 /2020 in baza careia se pretinde a fi adoptat actul atacat nu contine astfel de dispozitii.

Autonomia universitara – potrivit art. 92 din Legea 84/1995 – vizeaza domeniile conducerii, structurarii si functionarii institutiei, ale activitatii didactice de cercetare si finantare. Ea nu are abilitatea, competenta de a interzice accesul studentilor inscrisi in mod legal la cursuri, incalcand astfel drepturi constitutionale ale acestora!

O atare masura vadit disproportionala are drept efect anihilarea invatamantului ca si prioritate nationala, anihilarea misiunii invatamantului romanesc.

Se omit in mod grav astfel prevederile Legii nr 1/2011 a educatiei nationale, insasi viziunea si misiunea invatamantului romanesc, consacrate prin prevederile art. 2:

'(1) Legea are ca viziune promovarea unui invatamant orientat pe valori, creativitate, capacitati cognitive, capacitati volitive si capacitati actionale, cunostinte fundamentale si cunostinte, competente si abilitati de utilitate directa, in profesie si in societate.

(2) Misiunea asumata de lege este de formare, prin educatie, a infrastructurii mentale a societatii romanesti, in acord cu noile cerinte, derivate din statutul Romaniei de tara membra a Uniunii Europene si din functionarea in contextul globalizarii, si de generare sustenabila a unei resurse umane nationale inalt competitive, capabila sa functioneze eficient in societatea actuala si viitoare.

(3) Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si in asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru implinirea si dezvoltarea personala, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetateneasca activa in societate, pentru incluziune sociala si pentru angajare pe piata muncii.

(4) Statul asigura cetatenilor Romaniei drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de invatamant preuniversitar si superior, precum si la invatarea pe tot parcursul vietii, fara nicio forma de discriminare.

(5) Aceleasi drepturi se asigura si cetatenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai statelor apartinand Spatiului Economic European si ai Confederatiei Elvetiene.

(6) Drepturile prevazute la alin. (4) sunt recunoscute in mod egal minorilor care solicita sau au dobandit o forma de protectie in Romania, minorilor straini si minorilor apatrizi a caror sedere pe teritoriul Romaniei este oficial recunoscuta conform legii.

(7) In Romania, invatamantul constituie prioritate nationala'.

Este asadar cert ca o atare forma de invatamant exclusiv on line pentru studentii care nu vor indepli nelegalele conditii, nu poate sa asigure misiunea invatamantului, de deprindere cognitiva, sociala, de formare a tanarului, pentru a fi integrat in societatea romaneasca si in societatea europeana.

Raportat la toate motivele expuse, se impune anularea in intregime a Hotararii nr. 93/29.07.2021”.

Cititi întreaga acțiune pe Luju.ro!