„Oricum ar fi până în momentul în care își alege reprezentanți, din clipa care o face, un popor nu mai este liber". Aceasta este una dintre frazele deosebit de sentențioase și dure pe care marele gânditor Jean-Jacques Rousseau o așază în paginile celebrei sale lucrări „Contractul social”.

 

Deși considerat unul dintre cei mai importanți făuritori ai principiilor politice aflate la baza organizării societăților moderne de astăzi (lui îi datorăm poate cea mai amplă și concisă teoretizare a principiului suveranității poporului), Rousseau a fost adesea văzut ca un filosof cu poziții radicale. Însăși fraza care marchează incipitul articolului scoate în evidență acest lucru: gânditorul iluminist pur și simplu nu credea în viabilitatea și eficacitatea democrației reprezentative; cu alte cuvinte, în viziunea sa, voința unui popor (suveranitatea sa) nu poate fi exprimată decât de acesta însuși și nicidecum de reprezentați ai săi care, mai devreme sau mai târziu, o vor încălca sau nu o vor lua în considerare. Desigur, cum să nu fie apreciată drept radicală o astfel de poziție când toate democrațiile actuale se bazează pe sisteme reprezentative, în care aleșii poporului iau măsuri în numele acestuia? Și totuși, se poate observa cum evenimentele care se desfășoară în aceste zile demonstrează tocmai justețea viziunii lui Rousseau. Evenimente care nu se petrec în alt colț al lumii, ci chiar sub ochii noștri, în societatea românească...

 

Desigur, nu ne putem referi la altceva decât la problema referendumului pentru definirea constituțională a căsătoriei. Cu siguranță că acum, la trei ani de la demararea procedurii pentru organizarea referendumului, acesta nu mai prezintă interes doar din perspectiva viitorului pe care îl va avea instituția căsătoriei, ci dintr-alta mult mai adâncă și mai importantă: dacă poporul român va fi lăsat sau nu să-și exprime voința și prin aceasta să se demonstreze că este sau nu suveran. Folosirea verbului a lăsa nu vrea să scoată în evidență decât că nu mai suntem pe vremea lui Rousseau, când majoritatea popoarelor Europei nu aveau dreptul să-și manifeste suveranitatea. Art.2 din Constituție împuternicește astăzi poporul român ( după ce generații de-a rândul au luptat pentru ca acest lucru să fie posibil) să fie suveran și să-și exercite acest drept prin referendum. Totuși, așa cum ne-a învățat experiența regimurilor totalitare, Constituția este doar o simplă hârtie, dacă nu se vrea punerea ei în practică.

 

Și atunci când vezi cum referendumul pentru redefinirea căsătoriei nu poate fi organizat doar pentru că legea referendumului este pasată la nesfârșit între instituțiile statului (Parlament, Președinte, Curtea Constituțională) fără nicio noimă, care parcă așteaptă finalul meciului ( nu știm cu ce miză), nu poți decât să crezi că nu se vrea organizarea acestuia. Și, ce este poate cel mai trist, este faptul că această veșnică pasare se datorează în principal aleșilor din Parlament care, indiferent de culoarea politică, tratează acest referendum ca și cum nu ar conta că este cerut de cei care i-au ales, prin vocea a 3 milioane de cetățeni. Nu poate fi uitat modul în care PNL a întârziat și blocat adoptarea de către Senat a organizării referendumului în toamna anului trecut, prin trimiterea unei sesizări de neconstituționalitate a legii referendumului la CCR. Atunci s-a invocat buna funcționare a statului de drept (care, ca să vezi, tocmai cu prilejul unui referendum ce vrea să decidă corecta definiție a căsătoriei ar fi pus în pericol). A urmat o a doua sesizare formulată tot de PNL. CCR a respins cea de a doua sesizare, timpul a trecut, oamenii pot uita această stângăcie a aleșilor lor... Și ar uita-o dacă referendumul chiar s-ar organiza.

 

Dar când zilele acestea, după ce însăși Președinția a făcut un joc de pase cu Parlamentul în ceea ce privește legea referendumului, un alt partid, respectiv USR, vine și face din nou o sesizare în ceea ce privește referendumul pe aceeași problemă de neconstituționalitate pe care a făcut-o și PNL, deja putem crede că aleșii noștri nu au o prioritate din a organiza acest referendum, ci au o prioritate din a nu-l organiza. Departe de noi de a face din acest articol o teorie a conspirației. Ceea ce arată, însă, prin însăși faptele lor,o parte a reprezentanților suveranității poporului român este aceea că oricât ar vrea să demonstreze că noua sesizare a USR urmărește de jure apărarea statului de drept ( pe care CCR l-a considerat deja înafara oricărui pericol), aceasta dorește de facto întârzierea cât mai mare a organizării referendumului pentru căsătorie.

 

În niciun caz, suveranitatea poporului român – a cărei reală existență va fi dovedită sau nu de organizarea acestui referendum – nu poate fi luată drept o minge ce va fi pasată la nesfârșit între instituțiile statului, până când va putea fi scoasă din joc într-un fel sau altul. Căci, dacă într-adevăr se așteaptă un final al meciului, acesta nu poate fi decât crearea unui nou context care să facă imposibilă organizarea referendumului. Deși nu poate fi imaginat un astfel de context, faptul că acest referendum este întârziat la nesfârșit este ca și cum nu va fi organizat niciodată.

 

Ce ar spune, oare, în fața acestei situații, toți marii gânditori europeni care au luptat pentru triumful democrației liberale, în frunte cu Rousseau, și care au pus un așa de mare preț pe suveranitatea poporului? Credem că ar fi dezamăgiți (uimiți, ar fi prea puțin) că în zilele noastre, când societatea modernă pe care ei au visat-o s-a impus în sfârșit poate fi posibil ca voința unui popor să nu fie luată în considerare doar pentru că sunt înaintate ca mult mai importante alte probleme precum statul de drept, valorile europene, populismul și discriminarea într-un mod deconstructivist și nu real. Oricât ne-am codi, suntem nevoiți să admitem în spiritul liberalismulul că nu poate exista societate democratică fără să aibă la bază respectarea suveranității unui popor. 

 

Deci, poate fi considerată afirmația lui Rousseau redată la începutul acestui articol ca fiind adevărată? În definitiv, decizia aleșilor din Parlament de a organiza sau nu referendumul pe tema căsătoriei va da un răspuns concret la această întrebare. Căci dacă va fi organizat, atunci se recunoaste poporului român faptul că este suveran și liber. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie, așa cum spunea același Rousseau, ca deputații să joace rolul de purtători de cuvânt ai unui popor, care în orice clipă să-i slujească acestuia interesele, iar poporul român să țină la suveranitatea lui.