Cu toate strădaniile globaliștilor și ecumeniștilor de a impune politicile lor de distrugere a tradițiilor, a credințelor și obiceiurilor strămoșești, de dispariție a tot ceea ce înseamnă tradiție autentică românească, românii continuă să păstreze tradițiile strămoșești din perioada sărbătorilor de iarnă. Dintre acestea, Plugușorul, Capra, Ursul, Steaua și Sorcova sunt strict legate de Anul Nou, simbolizând cu precădere înnoirea anului. 

Anul Nou este marcat în comunitatea românească, de urarea cu plugușorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca și jocurile mimice cu măști de animale sau personaje țărănești. Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei străvechi, desigur precreștin, dar care, în timp, a ajuns să facă, s-ar zice, casă bună cu creștinismul. Cântecele respective atrag norocul sau binecuvântarea asupra oamenilor și gospodăriilor, pentru tot anul care urmează. Trebuie spus că atât Plugușorul cât și Sorcova sunt legate de înnoirea anului, neavând nici o legătură cu ciclul religios al Crăciunului.

Chiar și așa, aceste frumoase tradiții românești au suferit modificări de–a lungul timpului. Una dintre acestea este modul de atitudine și de manifestare, trecând de la o simplă stare de bucurie,  de urare sau colindă de Anul Nou, la o ușoară formă țigănească de cerșit, aceasta datorându-se și stării agravante de sărăcie prin care trece majoritatea populației (de exemplu, doi din zece români își pot permite să celebreze Revelionul  la restaurant).

Colinda  plugușorului prezintă un fapt istoric mitizat : opera împăratului Traian (Bădița Traian), care extinde la maximum agricultura în Dacia cucerită, ce trebuia să devină grânarul Imperiului roman. S-a spus că Plugușorul reprezintă sinteza unui tratat de agricultură. 

 

Unii cercetători în domeniul folclorului românesc, leagă obiceiul colindatului de începutul primăverii, când se sărbătorea, mai demult, Anul Nou. Însă, odată cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune că a migrat și obiceiul. Ca răsplată, colindătorilor li se dădeau colaci, fructe, bani, cârnați, alături de  mulțumirile de rigoare.

Plugușorul este un obicei general, practicat de români cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, acesta fiind o colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorată, panglici, șervete, flori, pe care se punea, eventual, și un brad, era o prezență nelipsită în cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezență simbolică, în cadrul urăturilor care li se adresează oficialităților.

Plugușorul ca și Sorcova se recită din casă-n casă în Ajunul Anului Nou, seara, sau până în dimineața primei zile a noului an. Era practicat de copii sau adolescenți, ca și acum. Dar se spune că, mai demult, îl practicau numai bărbații în puterea vârstei. Izolat (în județele Botoșani și Galați) este consemnată și prezența femeilor în ceată. În general, se practică în cete mici, de 2-3 persoane. Cu Sorcova se poate colinda și individual. Mai demult, se ura și în cete mai mari, care își alegeau un vătaf. Recitarea textului este însoțită de sunetul clopoțeilor, al buhaiului și de pocnetul bicelor. În scenariile mai complexe ale obiceiului apar și instrumente muzicale (fluier, cimpoi, tobă, cobză, vioară), dar și pocnitori sau pușcoace, care amplifică atmosfera zgomotoasa în care se desfășoară obiceiul.

 

În dimineața Anului Nou, ca o continuare a Plugușorului, copiii umblă cu Semănatul. Ei aruncă semințe de grâu, porumb sau orez prin case și peste oameni. Rostesc o urare scurtă, spre exemplu, prin Bucovina ("Sănătate! Anul Nou!"), primind în schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent însă s-a generalizat formula de la Sorcova, prezentă, inițial, în centrul Moldovei: "Să trăiți/ Să-nfloriți/ ca merii, / ca perii, / În mijlocul verii, / ca toamna cea bogată / Cu de toate-ndestulată!".