„Bebelușul unui parlamentar a asistat, din fotoliul președintelui Camerei Reprezentanților, la dezbateri în Parlamentul Noii Zeelande”, titrează TVR.

Emoționant, nu? Parlamentarii din Noua Zeelandă încurajează familia și natalitatea. Și cei de la TVR încurajează la rândul lor familia și natalitatea. Doar că…

 „Tevor Mallard [Președintele Camerei Deputaților] l-a legănat în fotoliul de președinte al camerei inferioare pe fiul lui Tamati Coffey, politician din cadrul Partidului Laburist, și al soțului acestuia, Tim Smith, fiu născut de o mamă-surogat în iulie.”

 
Înțelegeți? Nu este un bebeluș oarecare. Este bebelușul perfect, bebelușul ideal. Este copilul unor „soți” h0m0sexuali; și care a fost purtat și născut de o mamă-surogat.

 
Spune ceva știrea de pe TVR (pe care o găsim și pe Agerpres, Mediafax, etc) despre ce probleme etice presupune această practică a mamei-surogat? Ne spune ceva știrea despre faptul că această practică reprezintă marketizarea sarcinii și a nașterii? Despre faptul că ea transformă copilul într-o marfă? Că bebelușii născuți prin practica „mamei-surogat” suferă din primul moment deoarece sunt obligați să sacrifice o legătură vitală cu mama pe care i-a purtat? Că acel bebeluș tânjește, de fapt, după vocea, mirosul, laptele femeii pe care l-a purtat în uter – și nu după laptele (?!) vreunuia dintre cei doi „tați” care-l expun în public ca pe un trofeu?

 
Mass-media scria anul trecut despre separarea copiilor de către părinți, la granița cu Mexicul a Statelor Unite. Și despre cât de crud și de oribil este să separi în mod forțat un copil de părinții săi biologici. O petiție a fost semnată de 12.600 de psihologi și de psihiatri – ei scriau: „Să susții că acești copii separați de părinți nu cresc cu schijele acestei experiențe traumatice înfipte în minte înseamnă să ignorăm în mod voit tot ceea ce știm despre dezvoltarea copilului, creier și traumă.” Și cu toate acestea, mulți dintre cei care deplângeau soarta copiilor separați de părinți la granița cu Mexicul „celebrează” acum separarea bebelușului de doar șase săptămâni cumpărat, practic, de la mama lui de doi politicieni „gay” din Partidul Laburist (de stânga) din Noua Zeelandă.

 
Dacă separarea și trauma sunt făcute în numele „progresului”, și dacă părinții mai sunt și „gay”, adică noii „sfinți” ai panteonului corectitudinii politice, atunci separarea este bună. Uitați ce tați iubitori, cum își expun ei în public, triumfal, bebelușul. Ce contează că acest „bebeluș” a fost practic cumpărat de la o femeie? Ce contează traumele suferite de acest bebeluș? Mai că ne vine să credem că cei doi tați sunt în stare să îl și… alăpteze. Știrea e atât de perfid scrisă, că ar putea să ne ceară să credem și asta.

 
Măcar vreun indiciu, în titlul TVR, că ar fi vorba despre o practică profund controversată? Că e vorba despre un gest ideologic, și nicidecum despre unul de iubire față de bebeluș, sau de încurajare a familiei? Nimic. Să ne prefacem cu toții că problemele etice (uriașe, oribile) nu există. Și să celebrăm toți în cor „progresul”.