ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


O veste care a întristat profund comunitatea locală din Vrancea s-a răspândit în ultimele zile în mediul online. Andreea, o tânără în vârstă de 18 ani din comuna Câmpineanca, elevă a Liceului Tehnologic „G.G. Longinescu” din Focșani, a încetat din viață în circumstanțe care fac obiectul unei anchete aflate în desfășurare, informează ZiaruldeVrancea.

Mesajele de condoleanțe și de solidaritate cu familia îndurerată au început să apară încă de luni, 1 iunie 2026, după ce vestea tragediei a devenit cunoscută în comunitate.

Marți, 2 iunie 2026, G.I.-D.r, fost asistent medical școlar în cadrul Liceului Tehnologic „G.G. Longinescu” Focșani, a publicat un mesaj emoționant în memoria adolescentei: „Drum lin către ceruri, dragă Andreea!”

Contactată de redacția Ziarului de Vrancea pentru detalii suplimentare, G.I.-D. a precizat că a cunoscut-o pe elevă în perioada în care își desfășura activitatea în unitatea de învățământ și că a interacționat de-a lungul timpului și cu mama acesteia.

„Eu am profesat ca asistent medical în cadrul Liceului 3 până de curând. Cunosc eleva doar așa, de la clasă, și pe mama acesteia care o însoțea zilnic la orele de curs. Am interacționat mult și, ca orice asistent medical, am vegheat la bunăstarea copiilor de acolo. Nu cunosc alte amănunte. Am văzut și eu ieri pe Facebook și m-am întristat nespus de tare. Sincere condoleanțe familiei!”, a transmis aceasta.

Ce se știe despre tragedia din Câmpineanca

Potrivit informațiilor Ziarului de Vrancea tragedia s-ar fi produs în noaptea de duminică spre luni ( n.r. 31 mai spre 1 iunie 2026), în comuna Câmpineanca.

Conform datelor făcute publice, apelul la numărul unic de urgență 112 ar fi fost efectuat în jurul orei 23:00, după ce părinții au observat că fiica lor nu mai ieșea din baie. Aceștia ar fi găsit-o inconștientă, iar la fața locului a intervenit un echipaj medical care a efectuat manevre de resuscitare.

În ciuda eforturilor depuse de cadrele medicale, tânăra nu a mai putut fi salvată.

Polițiștii au deschis o anchetă pentru stabilirea tuturor circumstanțelor producerii evenimentului, iar până la finalizarea cercetărilor nu pot fi formulate concluzii oficiale privind cauzele decesului.

Reacții puternice în mediul online

Moartea adolescentei a generat numeroase reacții de tristețe și solidaritate. Printre mesajele publicate online se regăsesc atât condoleanțe adresate familiei, cât și apeluri la empatie față de persoanele care suferă de afecțiuni neurologice și de alte probleme de sănătate.

Mai multe persoane au relatat experiențe personale legate de îngrijirea copiilor diagnosticați cu sindroame epileptice severe și au atras atenția asupra dificultăților cu care se confruntă familiile acestora.

În mesajele publice au fost formulate acuzații și opinii referitoare la situația socială și medicală a tinerei. Aceste afirmații reprezintă puncte de vedere exprimate în mediul online și nu au fost confirmate oficial de autoritățile competente.

Comunitatea, alături de familie

Din informațiile disponibile public, Andreea era singurul copil al familiei. Vestea dispariției sale a provocat un val de emoție în rândul colegilor, profesorilor, cunoscuților și al locuitorilor din comunitatea vrânceană.

În astfel de momente, mesajele de susținere și compasiune transmise familiei reprezintă o dovadă a solidarității unei comunități profund afectate de pierderea unui tânăr aflat la început de drum.

A murit așteptând. Așteptând să fie crezută. Așteptând o zi de judecată care n-a mai venit

Contul de Facebook avocat-enciu explică situația dramatică a tinerei, care suferea de sindromul Dravet,  o epiliepsie genetică. Ca în atâtea cazuri deja de notoritate, Andreea a fost abandonată de statul român, care i-a retras toate drepturile. Cu ajutorul mamei și-a căutat dreptatea în instanță, dar, pentru Andreea, timpul nu a mai avut răbdare. 

Publicăm postarea integrală:

”Andreea avea o boală care putea s-o omoare în orice clipă.
Statul a decis că nu mai are nevoie de nimeni lângă ea.
Pe 31 mai, a murit.
Nu greșise nimic. Împlinise doar 18 ani.
Avea sindromul Dravet — o epilepsie genetică, cu crize care nu se opreau nici cu cele mai grele tratamente. Când era copil, tot statul i-a recunoscut gradul grav și i-a dat un asistent personal. Pentru că nu putea fi lăsată singură nicio oră.
Boala nu s-a vindecat. A crescut odată cu ea.
La 18 ani i s-au tăiat drepturile. I s-a luat omul de lângă ea. Ca și cum, peste noapte, s-ar fi făcut bine.
Nu se făcuse bine.
Mama ei o ducea la liceu și rămânea acolo, dimineață de dimineață. Fiindcă o criză putea veni între două ore, pe scări, oriunde. Andreea nu-și trăia ziua. Și-o negocia, oră cu oră, cu boala.
Mama nu s-a resemnat. S-a dus în instanță.
A cerut un singur lucru, și l-a cerut de urgență: opriți decizia asta și dați-i fetei mele înapoi, până judecați, sprijinul pe care îl avea. Atât. Să nu rămână fără ajutor tocmai acum.
A trecut o săptămână. Tăcere.
O lună. Tăcere.
Nici măcar pentru cererea urgentă nu s-a fixat o zi de judecată. Niciuna.
Instanța nu i-a dat un termen.
Viața i l-a dat pe ultimul. Pe 31 mai.
Andreea n-a murit doar de boală.
A murit așteptând. Așteptând să fie crezută. Așteptând o ștampilă. Așteptând o zi de judecată care n-a mai venit.
Eu îi țineam dosarul deschis. Încercam să demonstrez, cu acte și cu legi, exact ce un om bolnav n-ar trebui obligat să demonstreze niciodată: că suferința lui e reală.
N-am apucat. Ne-a luat-o înainte tăcerea unui sistem care are timp pentru toate, în afară de oameni.
Mă gândesc acum la mama ei. La femeia care a vegheat și când tăcea. Care a cerut ajutor și a primit liniște administrativă. Care acum nu mai are pe cine veghea — și tot nu știe cum se oprește din vegheat.
Dacă ai acasă un om pe care sistemul îl tratează ca pe o hârtie, stai lângă el. Crede-l. Luptă cât mai e timp.
Fiindcă timpul, în dosarele astea, nu așteaptă pe nimeni. Pe Andreea nu a așteptat-o.
Andreea, iartă-ne că dreptatea a venit prea încet. Și că, de data asta, n-a mai venit deloc”.