ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Părintele Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, fiind ultimul dintre cei cinci copii ai familiei Ioan și Ecaterina Olaru, singurul care a luat chipul îngeresc al călugăriei, potrivit MărturieAthonită.ro, care citează Sihastria.mmb.ro. Pe 18 octombrie 2024 s-au împlinit 35 de ani de la trecerea la Domnul a marelui duhovnic al Ortodoxiei iar de acum este deja prăznuit ca sfânt în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, cu titulatura Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria și cu cinstire în ziua de 2 decembrie; alături de Părintele arhimandrit Cleopa Ilie, starețul și duhovnicul Mănăstirii Sihăstria, care a primit titulatura Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria.

Proclamarea locală a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie Olaru și Cleopa Ilie va avea loc în data de 7 august, la Mănăstirea Sihăstria, județul Neamț, în cadrul Sărbătorilor Sfinților Nemțeni, care încep în 5 august cu prăznuirea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, transmite Basilica.ro.

În data de 28 aprilie, la Sihăstria, a avut loc deshumarea osemintelor celor doi cuvioși. Moaștele au fost curățate și așezate cu evlavie în racle noi. Totodată, astăzi se împlinesc 12 ani de la slujba de înmormântare a Duhovnicului Neamului, arhimandritul Justin Pârvu de la Petru Vodă, ocazie cu care redăm câteva extrase emoționante despre relația dintre cei doi sfinți, Cuviosul Paisie și Părintele Justin Mărturisitorul, publicate de revista Mănăstirii, Atitudini:

PĂRINTELE JUSTIN LA PĂRINTELE PAISIE OLARU: „VII DE DEPARTE, NU? VII DE DEPARTE!”

"Părinte, ne puteți povesti ce ați făcut imediat după ce ați ieșit din închisoare?

Cum vă mai spuneam, aveam o dorință foarte mare încă de când eram în pușcărie să ajung și să-mi spovedesc sufletul la Părintele Paisie Olaru. Am simțit o afinitate sufletească între mine și Părintele Paisie. Așa că prima dată m-am dus direct la Sihăstria, la Părintele Paisie, așa murdar cum am ieșit din temniță, nici acasă nu ajunsesem. Am vrut să-mi odihnesc sufletul duhovnicește înainte de a mă întâlni cu familia și cu ceilalți. Am ajuns într-o sâmbătă seara la Sihăstria, în timpul unei privegheri foarte frumoase, ce mi se părea îngerească. Și eram tuns chilug. A doua zi m-au îmbrăcat și pe mine acolo, am ieșit la Vohod, și atunci m-am împărtășit prima dată, după ce am ieșit din temniță. (...)

De aceea am mers la părintele Paisie. Ei, aici… cu totul altceva. Am stat la rând o jumătate de zi, fără să spun nimic cine sunt, și am așteptat până ce-mi venea rândul acolo; eram cam prăpădit, vai de capul meu! Când deodată, a ieșit el la mine la ușă. S-a uitat la mine așa lung, m-am ridicat și eu de pe scăunel, acolo, și m-a îmbrățișat bătrânul: „Vii de departe, nu? Vii de departe. Hai în chilie”. Și am stat în sfârșit de vorbă cu el și mi-a rămas duhovnic o perioadă.

Apoi am mers acasă, pentru că nu îmi dădea voie Securitatea să mă reînchinoviez în mănăstire. Asta era singura mea dorință – să revin la mănăstire, după care îmi ardea sufletul."

Fie să avem parte și noi, păcătoșii, de rugăciunile marilor sfinți români ai Secolului XX!