Ieri s-au împlinit 30 de ani de la nașterea la Cer a Părintele Paisie Olaru, ocazie cu care Mănstirea Paltin Petru Vodă a evocat întâlnirea Părintelui Justin Pârvu, plecat și el de 7 ani la Ceruri, cu marele duhovnic al Ortodoxiei, la ieșirea din închisoare a  celui denumit azi Duhovnicul Neamului. Redăm câteva extrase emoționante, publicate de revista Mănăstirii, Atitudini:

PĂRINTELE JUSTIN LA PĂRINTELE PAISIE OLARU: „VII DE DEPARTE, NU? VII DE DEPARTE!”

"Părinte, ne puteți povesti ce ați făcut imediat după ce ați ieșit din închisoare?

Cum vă mai spuneam, aveam o dorință foarte mare încă de când eram în pușcărie să ajung și să-mi spovedesc sufletul la Părintele Paisie Olaru. Am simțit o afinitate sufletească între mine și Părintele Paisie. Așa că prima dată m-am dus direct la Sihăstria, la Părintele Paisie, așa murdar cum am ieșit din temniță, nici acasă nu ajunsesem. Am vrut să-mi odihnesc sufletul duhovnicește înainte de a mă întâlni cu familia și cu ceilalți. Am ajuns într-o sâmbătă seara la Sihăstria, în timpul unei privegheri foarte frumoase, ce mi se părea îngerească. Și eram tuns chilug. A doua zi m-au îmbrăcat și pe mine acolo, am ieșit la Vohod, și atunci m-am împărtășit prima dată, după ce am ieșit din temniță. (...)

De aceea am mers la părintele Paisie. Ei, aici… cu totul altceva. Am stat la rând o jumătate de zi, fără să spun nimic cine sunt, și am așteptat până ce-mi venea rândul acolo; eram cam prăpădit, vai de capul meu! Când deodată, a ieșit el la mine la ușă. S-a uitat la mine așa lung, m-am ridicat și eu de pe scăunel, acolo, și m-a îmbrățișat bătrânul: „Vii de departe, nu? Vii de departe. Hai în chilie”. Și am stat în sfârșit de vorbă cu el și mi-a rămas duhovnic o perioadă.

Apoi am mers acasă, pentru că nu îmi dădea voie Securitatea să mă reînchinoviez în mănăstire. Asta era singura mea dorință – să revin la mănăstire, după care îmi ardea sufletul."