Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu afirmă într-un editorial publicat în Mediafax că președintele Klaus Iohannis a suferit la Bruxelles un eșec de proporții la negocierea sumelor care vor reveni României prin bugetul multianual și programul de relansare postpandemie și atrage atenția asupra clauzelor periculoase care vin la pachet.
 
„Dacă o parte din banii dați se vor întoarce, sub forma unor contracte grase, către companiile din acele țări, atunci o să se aprobe aceste cheltuieli. Dacă nu, alocarea o să se blocheze!”, consideră Tăriceanu. Liderul ALDE mai spune și că, în ele patru zile și patru nopți de negocieri la Bruxelles, subiectul principal nu a fost despre câți bani ia fiecare țară, ci mai ales despre cum controlează cei mari banii pe care îi vor lua cei mai mici.
 
„În speranța că s-au evaporat aburii șampaniilor băute la Cotroceni, vă invit să stăm cu picioarele în apă rece și să analizăm ce știm, până astăzi, despre ‘rezultatele istorice’ ale alocării banilor europeni.
Ca o primă remarca m-aș opri la strategia ‘marelui licurici’ pe care văd că domnul Iohannis a preluat-o din mers de la predecesorul său. Ideea de a nu avea opinii proprii, de a nu îți susține cauza bazându-te pe ‘fratele mai mare’ nu prea functionează, mai ales în vremuri de criză. Pentru că și ‘frații mai mari’ au propriile familii și propriile probleme și, după cum se zice în popor, cămașa e mai aproape ca vestonul.

Deci ce s-a întâmplat la Bruxelles?

În primul rând aș vrea să nu cădem în capcana celor 4 zile și 4 nopți de negocieri și să ne închipuim cumva că în tot acest timp liderii europeni s-au duelat asiduu și cel care a câștigat a luat cea mai mare alocație. Subiectul principal nu a fost despre câți bani ia fiecare țară, ci mai ales despre cum controlează cei mari banii pe care îi vor lua cei mai mici.

Așa că ‘donatorii’ au inventat un sistem de clauze destul de vagi și imprecise care condiționeaza primirea acestor bani. Știm cu toții despre clauza respectării statului de drept! Sperăm doar că statul de drept nu este cel în care serviciile, instanțele și parchetele sunt într-o mare frăție și trag, împreună, sforile justiției! Mai sperăm și că liderii Uniunii recunosc, chiar dacă le e rușine să admită, că reîntoarcerea la protocoalele secrete este împotriva unui stat de drept și nu în favoarea lui!

Există însă clauze mai puțin spectaculoase, dar mult mai periculoase. Ca de exemplu ca acești bani, chiar alocați fiind, sunt supusi aprobării ulterioare. Ei trebuie validați de 55% din țările membre care să reprezinte minimum 65% din populatia totală a Uniunii! Vă las pe dvs să socotiți care ar fi aceste țări, dar în traducere liberă eu citesc cam așa: dacă o parte din banii dați se vor întoarce, sub forma unor contracte grase, către companiile din acele țări, atunci o să se aprobe aceste cheltuieli. Dacă nu, alocarea o să se blocheze! Prietenii știu de ce!

Acuma, cam știm care sunt țările care au companii naționale sau multinaționale care lucrează în România. Că fac șosele, poduri, căi ferate, spitale sau vând echipamente, ele sunt beneficiarele indirecte ale acestor bani europeni. Ce fel de companii capabile să presteze contracte în alte țări are România? Probabil că le numărăm pe degetele de la o mână!

În al doilea rând, întârzierea în adoptarea sumelor alocate nu a venit de la îngrijorarea că aceste fonduri vor pune pe butuci Uniunea (să fim serioși, toți știu că nu suntem capabili sa tragem mai mult de 1/3 din aceste sume), ci de oportunitatea folosită de unele țări de a-și mai micșora contribuția la bugetul UE. Nu pot decât să privesc cu invidie și chiar admirație felul în care Olanda, Austria, Suedia, Finlanda și Danemarca, subtil și ingenios împinse în față de "fratele mai mare”, și-au jucat cărțile obținând în final, pentru ele și doar pentru ele, reduceri importante la contribuțiile pentru UE.

Nu e prost cine cere, e prost cine da, zice proverbul! Aceste reduceri obținute de ei le vom compensa cu toții prin mărirea procentului din PIB pe care îl vom plăti la bugetul UE.

În al treilea rând este bine de știut că dincolo de alocările naționale s-au decis și o serie de alocări suplimentare care iau în calcul câteva criterii: situația în care populația unui stat membru este în scădere cu peste 1% pe an (în perioada 2007-2009 si 2016-2018) unde aș zice că și noi ne-am fi calificat. Aici alocarea suplimentară fiind de 500 euro/capita (adică pe persoană pierdută). Alte criterii unde cred că ne-am fi putut califica, dar Președintele Nostru nu a cerut nimic: situația în care un stat membru are zone mai puțin dezvoltate pe teritoriul său, compensarea fiind de 400 de milioane euro. Sau încurajarea competivității, creșterii economice și creării de locuri de muncă.

Totodată, sub umbrela politicii Agricole commune, au fost alocate sume suplimentare pentru acele state membre al căror sector agricol se confruntă cu probleme structurale. Parcă ne descrie pe noi, nu?

Despre suma obținută de România este greu să comentezi. Suntem a șasea țară ca populație, a șaptea ca suprafață și am primit aproximativ 4% din alocări. Polonia, care este într-adevăr mai mare decât noi, a obținut dublul sumei noastre. Grecia care este jumătate cât noi a obținut cam aceeași sumă ca noi (72 miliarde euro). Probabil că am fi putut obține mai mult dacă nu am fi stat cu capul plecat, dacă dl Iohannis ar fi avut competența si dorința să facă ceva pentru România!

Nu cred în strategia asta cu capul plecat. Polonia este doar un exemplu, dar putem să tragem cu ochiul și la vecinii bulgari care au luat suplimentar 200 milioane euro pentru regiuni mai puțin dezvoltate (oare Moldova noastră nu s-ar fi calificat?), Cehia care a luat 1,55 miliarde euro pentru sporirea gradului de coeziune. La sectorul agricol au punctat cu alocări suplimentare Grecia (300 milioane euro), Slovacia (200 milioane euro), Croația (100 milioane euro), Franța (1,6 miliarde euro). România nu a fost luată în calcul în pofida situației dificile atât a regiunilor în tranziție. cât și din agricultură. Nu știm dacă dl Iohannis a fost doar depășit de situație sau vorbim din nou de incompetență pe care a mai probat-o și cu alte ocazii dar este cert că modelul cu a trimite un ‘Președinte Ficus’ să negocieze la Bruxelles continuă să fie o idee foarte proastă!

Nu doar suma alocată mă deranjează, ci faptul că acești bani au foarte multe condiționări politice și mai ales că acești bani întârzie nepermis de mult. Economia noastră, si cred că și economiile europene, are mare nevoie de fonduri acum și perspectiva acestor bani peste 2 sau 3 ani nu mă mulțumește. Ca să nu mai spun că acest gen de negocieri prelungite îți dau șansa să deschizi subiecte și teme politice importante și era un moment bun să închidem odată cu MCV și să primim acordul pentru intrarea în Schengen, pentru că tot îndeplinim toate condițiile!

Cam așa citesc eu ce s-a întâmplat la Bruxelles în cele 4 zile si 4 nopți de negocieri! Lipsit de vână, de inspirație și de echipă, dl Iohannis nu a cerut nimic, nu a spus nimic și a acceptat ce i s-a dat! Deci nu vorbim de nici un fel de succes personal al dlui Iohannis, așa cum trâmbițeaza presa de partid, ci vorbim despre un eșec de proporții care ne va urmări mult timp de acum chiar și dupa ce actualul președinte va părăsi Palatul Cotroceni!”.