Un text, al cărui autor nu este cunoscut, despre cum va schimba Covid-19 lumea în care trăim și modul în care ne-am raportat până acum la ea,  a devenit viral pe Facebook. Cel care a postat textul susține că impactul psihosocial al Covid-19 va fi unul fundamental, astfel încât o să arate foarte clar că în secolul comunicării, boala secolului este SINGURĂTATEA, să schimbe din temelii trei sferturi din actualele percepții și să ne facă să ne mulțumim cu mai puțin.
 
Îl publicăm integral.


„Covid19 e posibil să reechilibreze multe chestii. Pe altele să le schimbe fundamental, iar pe altele să le conducă spre dispariție. S-ar putea să trăim vremuri istorice!
 
Dacă zilele trecute scriam despre posibilul impact economic al Covid19, azi scriu despre posibilul impact social al Covid19. Psihosocial.

Covid19 o să pună pe pauză Cultura Ambalajului. Aparențele n-o să mai reprezinte mai nimic o lungă perioadă de timp. Asta pentru că nu o să mai fie suficienți bani ca să le întrețină și nici suficiente poziții sociale. O să se întoarcă ierarhiile sociale cu susul în jos.

Covid19 o să demonstreze că degeaba ai dat 200 de euro pe un tricou și 700 de euro pe o pereche de adidași ca să fii validat social... stând în casă, nu te mai vede nimeni, în afara aragazului care râde de tine că ești bătut în țeastă și habar n-ai să-l aprinzi și a frigiderului care râde de tine că plătești mai mult pentru o pereche de adidași decât pentru produsele alimentare din el.
 
O să demonstreze că un autoturism a fost conceput ca să îți faciliteze deplasarea din punctul A, în punctul B, nu ca să fii tu validat social... dacă nu-i nimeni pe străzi, cui îi mai pasă de Porsche-ul tău?

Covid19 o să demonstreze că Smartphone-ul a fost conceput ca să îți ușureze viața, nu ca să faci din smartphone un scop al vieții. Să poți să comunici mai ușor, să poți să îți rezolvi treburile de la serviciu de la distanță, să poți să o vezi pe maică-ta cu un simplu click, chiar dacă e la 300 de km depărtare... nu ca să fii tu validat social că ai ultimul iPhone, care costă aproape cât bugetul tău pe un an pentru hrană și pe care oricum îl schimbi anul viitor, că nu mai e trendy. Și pe care îl folosești pentru aceleași chestii pe care le-ai putea folosi și de pe un smartphone "no name”, de 10 ori mai ieftin.

Covid19 o să demonstreze că cei care muncesc pe câmp și cei care cresc animale sunt la fel de importanți sau poate chiar mai importanți decât cei care stau în birou și fac calcule în Excel sau decât cei care cunosc limbajul binar și știu să-ți facă un rahat de aplicație mobilă care îți numără gazele intestinale... ai râs ca prostul de primii 2 și i-ai încadrat în "pleava societății”, dar s-ar putea să îți arate că e mai important să știi când se seamănă grâul decât să știi formulele Excel-ului. Când dă foamea în tine, vrei pâine, nu confort!

Covid19 o să arate foarte clar că în secolul comunicării, boala secolului este SINGURĂTATEA! Jumătate din locuitorii Parisului și trei sferturi din locuitorii Stockholmului locuiesc singuri. Stând în casă singur non-stop și cu riscul foarte mare de a râmâne șomer, a avut vreun sens să-ți pierzi partenerul de viață, pentru că îl neglijai, stând ca imbecilul câte 14 ore pe zi la muncă, disperat fiind să urci pe scara socială? S-a meritat să îți părăsești partenerul de viață doar pentru simplul motiv că nu evolua și el în ierarhia socială în același ritm cu tine? S-a meritat să îți pierzi prietenii, disperat fiind să aduni cât mai multe bunuri materiale, nemaiavând timp pentru interacțiune socială? Ce faci acum, când scara socială e posibil să aibă alte trepte?
 
Covid19 s-ar putea să demonstreze că popularitatea nu înseamnă nimic. Te mângâie acum, în casă, vreunul din sutele de LIKE-uri pe creștetul capului sau îți aduce un pahar de apă când îți e sete?

Covid19 s-ar putea să demonstreze că, confortul financiar nu înseamnă mai nimic. Stând singură în casă non-stop și uitându-te la pereți, s-a meritat să alegi să fii amanta unuia înstărit, doar pentru simplul fapt că îți plătește ratele, în loc să-ți fi ales un bărbat mai simplu, care să fi fost doar al tău și mereu lângă tine, alături de care să fi construit ceva care să dăinuie în timp?
 
Covid19 s-ar putea să demonstreze importanța compromisului, importanța maleabilității, importanța iertării... Numărul divorțurilor s-a dublat în ultimii 30 de ani, numărul mediu al prietenilor apropiați a scăzut de la 3 la 2, numărul oamenilor care afirmă că nu au niciun prieten s-a triplat, conform statisticilor... e mai ok să fii al nimănui?

Covid19 s-ar putea să fie o mare introspecție!

Covid19 s-ar putea să însemne sfârșitul consumerismului deșănțat (și material și uman). Desigur, pe o perioada limitată de timp.
 
S-ar putea să însemne reașezarea în fruntea societăților a valorilor umane și spirituale, în detrimentul celor materiale. S-ar putea să arate (cum arată și istoria, de fapt) că bunului material mereu o să i se schimbe prețul și "moneda”: cândva s-a plătit cu slugărnicia, apoi s-a plătit cu sânge, apoi s-a plătit cu libertatea, apoi cu îndeletnicirea, acum se plătește cu creierul și cu viața personală. Cum și cu ce o să mai fie bunul material plătit de acum încolo? Ce parte din tine mai tranzacționezi în schimbul banilor? (dacă e prea filozofică fraza asta, o să o detaliez sunt doar niște sisteme politico-economico-sociale, în fond). S-ar putea să demonstreze încă o dată că banul ar fi trebuit să fie un mijloc, nu un scop.
 
S-ar putea să reliefeze rolul exponențial al familiei. Al partenerului de viață. Al fiului sau fiicei. Al părintelui. Al prietenului. Al vecinului.

Covid19 s-ar putea să fie un cutremur din punct de vedere perceptual. Să schimbe din temelii trei sferturi din actualele percepții. Să reducă drastic pretențiile nejustificate ale fiecărui individ, de la alți indivizi. S-ar putea să apreciezi mult mai mult chestii pe care le-ai avut în trecut și nu le-ai apreciat la momentul respectiv. S-ar putea să însemne întoarcerea la simplitate și la echilibru.

S-ar putea ca acest Covid19 să te facă să te mulțumești cu mult mai puțin, că nu te mai satură și nu te mai mulțumește nimeni și nimic, de ceva vreme!

Sau, iarăși, s-ar putea să fie doar imaginația mea de om plictisit de la atâta stat în casă! Sau de om idealist!

P.S.: nu, nici de data asta n-am fumat nimic.
P.P.S.: la postarea anterioară, cea cu posibilele efecte economice, predominantă a fost negația. Desigur, neargumentată în vreun fel.
Eu zic așa: dacă bunicul meu, în 80 de ani de viață, a prins și monarhie și dictatură militară și dictatură comunistă și democrație, a prins și un fel de feudalism și socialism și capitalism și Bitcoin, ar trebui să fiu chiar cretin să mă gândesc că toată viața mea o să fac doar ce mă taie pe mine capul și o să fiu prosper și stăpân pe proprietatea mea.
P.P.P.S.: pentru cei atât de imbecili încât să găsească textul ăsta ca pe un afront la adresa lor (că na, trăim în era ofensaților sensibiloși și pufoși): și eu am făcut jumate din tâmpeniile de mai sus! Dați-vă jos ochelarii de cal și priviți lucrurile fără ipocrizia clasică!”