ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În 2019, Aviv Kochavi, pe atunci șef al Statului Major al Forțelor de Apărare Israeliene (FDI), a ținut un discurs optimist. FDI, a proclamat el, urmărește "numai victoria”.

Evaluând că principalele amenințări la adresa securității Israelului proveneau de la actori nestatali precum Hamas și Hezbollah, Kochavi avea să inaugureze în anul următor o nouă doctrină operațională intitulată "victoria decisivă".

Aceasta prevedea "operațiuni rapide și ofensive bazate pe utilizarea unor unități mai mici susținute de o putere de foc masivă" împotriva a ceea ce fusese reformulat ca fiind "armate teroriste bazate pe rachete", incluzând posibilitatea ca Israelul să fie nevoit să lupte pe două fronturi în același timp.

După nouă luni de conflict în Gaza, care a urmat atacului surpriză al Hamas în sudul Israelului la 7 octombrie, statul luptă pe două fronturi simultan. Dar promisiunea unei victorii "rapide" sau "decisive" - în ciuda utilizării unei puteri de foc masive cu consecințe devastatoare pentru civilii din Gaza - s-a dovedit iluzorie.

În mijlocul presiunii internaționale conduse de SUA pentru negocieri semnificative de încetare a focului și pentru un acord privind schimbul de ostatici pentru prizonieri, susținute de adoptarea unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU, dinamica războiului care se prelungește tot mai mult și-a impus propria realitate.

Informațiile privind existența unor scrisori trimise de Yahya Sinwar, liderul Hamas din Gaza, care descrie victimele civile palestiniene ca fiind "un sacrificiu necesar", sugerează că grupul vede evoluția conflictului într-o lumină fundamental diferită de cea a oficialilor israelieni.
 
 
Yahya Sinwar, liderul Hamas din Gaza
 
Deși s-a vorbit mult despre presupusele afirmații ale lui Sinwar, mai semnificativă este încadrarea: Hamas își vede lupta în termenii mișcărilor istorice de eliberare, cum ar fi lupta algeriană pentru independența față de Franța, în care acestea au suferit pierderi civile semnificative din partea forțelor franceze.

Eșecul continuu al discuțiilor semnificative de încetare a focului a scos la iveală viziunile diametral opuse ale Israelului și Hamas - nu doar cu privire la ceea ce reprezintă conflictul în prezent, ci și traiectoria pe termen lung.

Conducerea politică și militară a Israelului a crezut ani de zile că este posibil să gestioneze conflictele, atât cu palestinienii, cât și cu Hezbollah în nord, ignorând în același timp vectorii politici care conduc violența, nu în ultimul rând cererea palestiniană pentru statalitate și de autodeterminare.

Dar Hamas și Hezbollah aveau în vedere un obiectiv mai îndepărtat. Pentru Hamas, în special, ultimul război nu este văzut ca unul dintr-o serie de conflicte episodice, ci ca un angajament într-o luptă mai lungă pe care crede că o va câștiga în cele din urmă.

Dacă există un punct comun în evaluările de pe câmpul de luptă ale Israelului și Hamas, acesta constă în convingerea sumbră a ambelor părți că nu există altă opțiune decât continuarea luptei.

Pe scară mai largă, Hamas consideră că a obținut cele mai importante câștiguri departe de lupte - pe frontul diplomatic.

Ca urmare a războiului purtat de Israel cu o "putere de foc masivă" și a suferințelor catastrofale provocate civililor, Israelul s-a confruntat cu o izolare diplomatică tot mai mare și cu acuzații de crime de război în serie, inclusiv genocid și utilizarea foametei ca armă de război - acuzații pe care Israelul le neagă -, pe măsură ce tot mai multe țări au recunoscut statutul de stat palestinian.

Dacă acest lucru explică poziția Hamas în cadrul negocierilor de încetare a focului - care nu va accepta decât încetarea luptelor și retragerea Israelului din Gaza - poziția Israelului, în ciuda dorințelor de la Washington, este la fel de inflexibilă.

Plecarea lui Benny Gantz și a partidului său din coaliția de urgență a lui Benjamin Netanyahu nu numai că l-a făcut pe prim-ministru să se bazeze mai mult pe partidele de extremă dreapta care se opun încetării focului, dar nu a reușit să declanșeze o criză politică, în schimb a făcut ca sprijinul pentru Netanyahu să crească în sondaje.

Nu este vorba doar despre problema războiului din Gaza, unde conflictul își impune propria sa dinamică periculoasă. În conflictul paralel cu Hezbollah, lansat la 8 octombrie pentru a câștiga în Gaza, au fost expuse aceleași ipoteze israeliene cu privire la conflictul gestionat și la disponibilitatea unei victorii rapide și ușoare.

Nouă luni de confruntări zilnice și intensificate treptat au dus la strămutarea a zeci de mii de persoane de ambele părți ale frontierei libaneze. Un scenariu de neconceput în septembrie anul trecut - că Israelul ar fi implicat într-un război de frontieră prelungit cu Hezbollah - a devenit o problemă politică pe fondul cererilor tot mai mari pentru o ofensivă extinsă la scară largă împotriva Hezbollah.

Discuțiile de dezescaladare, conduse de trimisul special al SUA, Amos Hochstein, nu au reușit să producă rezultate, deoarece Hezbollah a insistat că propria sa campanie este condiționată de încetarea luptelor din Gaza.

În timp ce Hezbollah a insistat că nu caută un război total, dar că este pregătită pentru acesta dacă se va întâmpla, ceea ce rămâne neclar este cum se vor încheia luptele și în ce condiții.

Ca și Hamas, Hezbollah consideră că, dacă nu câștigă, cel puțin nu pierde. Moartea a aproximativ 400 de luptători Hezbollah nu a îngrijorat conducerea și rămâne de văzut dacă aceasta poate fi convinsă prin negocieri să se retragă de la graniță.

Războiul de pe ambele fronturi - indiferent de situația groaznică - pare destinat să continue deocamdată.