Vorbind la Paris, Macron a spus că oamenii greșesc „complet” atunci când folosesc rețelele sociale pentru informare și că ar trebui, în schimb, să se bazeze pe jurnaliști și instituții consacrate. Platformele sociale, a argumentat el, sunt conduse de un „proces al excitării maxime”, conceput pentru a „maximiza veniturile din publicitate” – un sistem care, a spus el, „distruge fundamentele dezbaterii democratice”.

El a acuzat platforma X (fostul Twitter) că este „dominată de conținutul de extremă dreapta” și a adăugat că aceasta nu mai este neutră, deoarece proprietarul ei „a decis să participe la lupta democratică și la mișcarea reacționară internațională”. Macron a avertizat că TikTok nu este deloc mai puțin periculos. El a cerut „o agendă mult mai puternică de protecție și reglementare în Europa” pentru a limita ceea ce consideră excesele rețelelor sociale.

Macron îi îndeamnă pe europeni să „preia din nou controlul asupra vieții noastre democratice și informaționale”. Nu este prima dată când vorbește în acești termeni. Franța și aliații săi, a avertizat el, au fost „naivi” lăsând dezbaterea publică să fie modelată de platforme străine și algoritmi care nu mai respectă neutralitatea. Pentru a contracara ceea ce el numește „o criză a informației”, Macron dorește o nouă „agendă europeană de protecție și reglementare”. În esență, este un plan de a aduce sfera digitală sub un control politic mult mai strict.

Comentariile lui Macron reprezintă un atac asupra modului în care întreaga generație își obține știrile. Peste 40% dintre persoanele sub 30 de ani – și aproape jumătate dintre tinerii între 18 și 30 de ani – se bazează acum pe rețelele sociale pentru informare. El pare să creadă că aceștia ar trebui să se întoarcă la vremurile în care citeau și urmăreau mass-media controlată de stat. Sugestia este uimitoare. Este înfricoșător chiar și să trebuiască să o scrii, dar democrația depinde de accesul la puncte de vedere concurente, nu de televiziunea gestionată de stat și de ziarele subvenționate. Macron nu poate crede cu seriozitate că ar fi benefic pentru democrație ca europenii să fie împinși înapoi către rețele media aliniate guvernelor.

Macron a mai dat vina și pe interferența străină, acuzând Rusia că este „cel mai mare cumpărător de conturi false” care încearcă să destabilizeze democrațiile europene. „Ne confruntăm cu o interferență turbo”, a spus el. Macron a invocat anterior presupuse manipulări ale conținutului online în timpul alegerilor recente din Europa de Est, pe care le-a numit „terifiante”. Totuși, observatorii au găsit puține dovezi ale unei manipulări la scară largă în acele cazuri. Ceea ce a deranjat cu adevărat Parisul și Bruxellesul a fost adesea rezultatul acelor alegeri – respingerea candidaților susținuți de UE. Avertismentele sale privind conturile false par mai degrabă un argument pentru înăsprirea controlului de stat asupra discursului, decât o apărare a democrației.

Consecința logică a ceea ce propune Macron este că, pentru a aboli „conturile false”, trebuie să abolești anonimatul însuși. Dacă Macron este serios în privința eliminării conturilor false – și tot repetă că este – singura modalitate de a face asta este printr-o identitate digitală. Planul său duce inevitabil la un sistem în care oricine dorește să posteze sau să comenteze online trebuie mai întâi să dovedească cine este.

Arhitectura pentru un control complet al rețelelor sociale în Europa există deja. Regulamentul european eIDAS obligă fiecare stat membru să emită identități digitale. Există France Identité în Franța, eID în Germania, SPID în Italia. Concepute inițial pentru servicii bancare, medicale și fiscale, aceste ID-uri pot fi integrate ușor în serviciile online. Viziunea lui Macron le-ar conecta direct la Digital Services Act. Rezultatul ar fi un internet în care fiecare postare este urmărită până la un nume verificat. Este doar un pas mic de la combaterea „conturilor false” la interzicerea totală a vorbirii anonime.

De ani de zile, Macron susține că internetul trebuie „îmblânzit”. Când nu poate legifera în Franța, o face prin Bruxelles. Digital Services Act al UE deja oferă autorităților puterea de a controla ceea ce numesc „riscuri sistemice” online – un termen suficient de vag pentru a include dezinformarea, discursul urii sau orice este considerat destabilizator pentru democrație. În baza acestui act, platformele pot fi amendate cu până la 6% din cifra de afaceri globală – o amenințare care le face să se autocenzureze cu mult înainte ca Bruxellesul să intervină. Rezultatul: supracompliere și erodarea tăcută a libertății de exprimare. Adăugând cadrul de identitate digitală eIDAS, Macron are brusc instrumentele pentru a-și urmări ambiția veche de a pune capăt anonimatului online.

În Franța însă, Macron își pierde puterea. Guvernul său nu are o majoritate stabilă, autoritatea sa în parlament s-a evaporat, iar popularitatea personală s-a prăbușit. Un sondaj publicat în Le Figaro săptămâna aceasta îi acordă un nivel de încredere de doar 11%, unul dintre cele mai scăzute scoruri din istoria celei de-a Cincea Republici. Pe străzi este huiduit. Online este ridiculizat zilnic. Dar la Bruxelles, mașinăria reglementării încă îi răspunde. Digital Services Act și cadrul eIDAS avansează indiferent de politica internă franceză, fiind aplicate de birocrați, nu de parlament. Macron poate fi paralizat la Paris, dar în Europa încă poate poza ca un om de stat. Pericolul este că, în timpul care îi mai rămâne la putere, ar putea încă modela regulile care vor defini ce pot și ce nu pot spune europenii.

Macron insistă că apără democrația de manipulare și ură. Dar acesta este doar pretextul. Viziunea sa este aceea a unei Europe în care libertatea de exprimare este tolerată doar atunci când este identificabilă, iar platformele reduc la tăcere, preventiv, orice ar putea atrage privirea unui reglementator. El o numește o „renaștere a democrației”. Nu este așa ceva. Este birocra­tizarea gândirii – începutul unui continent în care dezbaterea supraviețuiește doar cu licență. Dacă Macron își duce planul la capăt, piața publică europeană nu va fi doar reglementată, ci autorizată.