Haideți să încercăm un mic experiment mental. Imaginați-vă că acum 20 de ani v-ați lovit la cap și ați intrat în comă - din care v-ați trezit abia acum, în iunie 2024. Firește că ați vrea imediat să vedeți știrile, să aflați ce se mai petrece în lume. Astfel că, după ce o rudă vă va fi împrumutat o tabletă - și vă va fi explicat ce este și cum se folosește - vă veți grăbi să intrați pe site-ul The Telegraph. Iar acolo, cocoțat în fruntea primei pagini, primul titlu pe care-l veți vedea va fi: „Tony Blair: Femeile au vagin și bărbații au penis”.

Citind aceste nouă cuvinte extraordinare, care credeți că v-ar fi reacția de moment? Poate ar fi: „Doamne, m-am lovit la cap mai rău decât credeam.” Sau: „N-am ieșit încă din comă până la urmă. Sunt tot inconștient. Doar că am un vis extrem de straniu.”

Totuși, după ce vă veți fi ciupit veți conchide că sunteți totuși treji și prin urmare și titlul trebuie să fie real. Tony Blair - care la momentul în care ați intrat în comă era premierul acestei țări - chiar a lansat un soi de declarație publică prin care anunță planeta că femeile au vagin și bărbații au penis. „Ce se petrece?”, v-ați întreba. De ce naiba te-ai simți nevoit să afirmi un asemenea lucru și ce oare l-a făcut să creadă că această informație e ceva nou și surprinzător? Care va fi titlul știrii de mâine? „Tony Blair: Pisicile miaună și câinii latră.”

Până când veți da clic pe titlul pentru a citi știrea veți fi fost complet stupefiați. De fapt, chiar și după lectură veți fi destul de nedumeriți. Fiindcă acum 20 de ani nici nu i-ar fi trecut prin cap unui jurnalist să întrebe un politician dacă femeile au sau nu penis și dacă bărbații au sau nu vagin. Iar dacă, din cine știe ce motiv, un jurnalist chiar ar fi întrebat un politician așa ceva, ar fi fost întâmpinat cu o tăcere perplexă. „Îmi pare nespus de rău, dl Humphrys, dar ai putea repeta întrebarea, te rog? Nu cred c-am auzit bine. Pentru o clipă mi s-a părut că m-ai întrebat dacă femeile au penis și bărbații au vagin.”

În ziua de azi se întâmplă însă mereu. Politicieni de seamă sunt întrebați la nesfârșit, cu o mină cât se poate de serioasă, dacă femeile au penis și bărbații au vagin. Și nu e considerat deloc suprarealist, ba nici măcar un pic neobișnuit. Devine ceva la fel de banal ca a întreba despre fiscalitate ori migrație sau listele de așteptare de la spitalele publice. Iar atunci când un politician important confirmă - după cum a făcut-o ieri și Sir Tony Blair - că e capabil să priceapă noțiuni elementare de biologie umană, acest lucru constituie știre de prima pagină și e considerat extrem de controversat.

Întreaga chestiune reprezintă o lecție cu privire la cât de rapid și de drastic se poate schimba societatea. În zilele acestea o idee se poate deplasa de la extremitate la centru aproape imediat. Sau, dacă nu tocmai la centru, atunci într-o poziție prevalentă la nivelul acelui gen de oameni care au privilegiul de a decide ce ne e permis nouă, celorlalți, să spunem și să gândim.

Și totuși, acesta nu e unicul mod surprinzător în care ni s-a schimbat societatea față de vremea lui Sir Tony. Imaginați-vă că a doua zi după 7/7 [patru atentate teroriste islamiste coordonate din Londra din 7 iulie 2005, soldate cu peste 50 de morți și peste 700 de răniți - n.trad.], cineva v-ar fi spus: „În nici 20 de ani de acum încolo străzile Londrei vor fi pline în fiecare sâmbătă de oameni care mărșăluiesc în sprijinul unei grupări teroriste islamiste. Iar dacă vreun contra-protestatar singuratic cutează să ridice o pancartă pe care scrie «Hamas sunt teroriști», el e cel care va fi arestat.”

Voi cum ați fi reacționat la o asemenea predicție? Eu unul i-aș fi spus respectivului să înceteze să mai debiteze asemenea enormități.