Anularea șocantă a alegerilor din România reprezintă o oportunitate de a promova o mai mare autonomie strategică europeană și de a reseta relația SUA cu Europa, se arată într-o analiză explozivă a publicației americane ”The National Interest”, editată de think-tankul din Washington ”Centrul pentru Interesul Național”, înființat de fostul președinte american Richard Nixon.

”Evenimentele recente din România au atras atenția globală și au aruncat țara într-o stare de tulburare politică. Duminică, guvernul a interzis unui candidat popular, Călin Georgescu, să candideze la viitoarele alegeri prezidențiale din mai. Această acțiune a fost precedată de victoria lui Georgescu, un candidat independent de dreapta, sceptic față de NATO, UE și sprijinul pentru Ucraina, în primul tur al alegerilor prezidențiale.

Curtea Constituțională a României a anulat brusc rezultatele, anulînd și turul doi programat. Autoritățile l-au arestat apoi pentru scurt timp pe Georgescu cînd acesta a încercat să-și depună din nou candidatura pentru președinție.
Aceste acțiuni împotriva lui Georgescu au fost întreprinse în urma unor acuzații susținute de SUA (administrația Biden n.n.) privind interferența Rusiei în alegeri, deși fostul președinte al României, care a demisionat între timp în urma acestui scandal, a recunoscut că aceste acuzații erau „aproape imposibil” de dovedit.

Administrația Trump a luat notă de situație. Într-un discurs direct la Conferința de Securitate de la München, vicepreședintele JD Vance a criticat eurocrații pentru bucuria lor față de anularea alegerilor din România. De asemenea, directorul Informațiilor Naționale, Tulsi Gabbard, a citat alegerile anulate din România ca un exemplu al modului în care aliații noștri europeni acționează într-un mod nedemocratic.

Deși evidențierea ipocriziei este un instrument politic util, liderii americani ar trebui să fie mai ambițioși și să privească situația din România ca pe o oportunitate de a reseta relația SUA cu Europa. România ar putea deveni terenul perfect pentru a testa o nouă normalitate.

După ce a cîștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din România, rapoartele de știri l-au descris pe Georgescu drept un „necunoscut” care a obținut o victorie surprinzătoare datorită unei campanii de succes pe TikTok. O privire mai atentă arată că, deși este un outsider pentru establishment-ul NATO și UE, realitatea lui Georgescu este cu totul diferită de portretizarea lui ca marionetă a lui Putin.

El este un om de știință specializat în soluri, care a lucrat pentru ONU ca Raportor Special, iar raportul său din 2012 despre efectele pe termen lung ale testelor nucleare americane în Insulele Marshall rămîne disponibil pe site-ul ONU și astăzi. După activitatea sa la ONU, Georgescu s-a ocupat de probleme de sustenabilitate cu Clubul de la Roma. Numele lui Georgescu a fost discutat ca potențial candidat pentru funcția de prim-ministru încă din 2010; a fost propus oficial ca prim-ministru în 2020 și 2021.
Contextul lui Georgescu dezvăluie un om bine instruit în drepturile omului și sustenabilitate, al cărui nume a fost vehiculat pentru conducerea politică cu mult înainte de 2024. Nu trecutul său, ci ideile sale sunt cele care au stîrnit teamă în establishment-ul NATO și UE.

România găzduiește Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, cea mai estică bază NATO din Europa. Administrația Biden a investit masiv în această bază situată lîngă Ucraina și în fața Crimeei, plănuind să o transforme într-una dintre cele mai mari din Europa, depășind baza Ramstein din Germania. Campania lui Georgescu a inclus o atitudine sceptică față de prezența continuă a trupelor americane în România. Între timp, președintele Donald Trump contestă viziunea convențională despre NATO, încearcă să reducă tensiunile cu Rusia, să pună capăt războiului din Ucraina și a încercat în trecut să retragă trupele din Europa. Nu este greu de văzut cum aceste fapte s-ar putea combina într-o rețetă pentru o retragere a SUA și transferarea responsabilității apărării României către România însăși.

Această viziune pragmatică diferă de status quoul și de modelul tranzacțional emergent. Descrierea lui Joe Biden a alianței ca o „obligație sacră” încapsulează status quo-ul. Ungaria exemplifică modelul mai tranzacțional, în care Statele Unite semnalează un angajament mai mare pentru apărare, inclusiv o prezență sporită a trupelor, pentru țările care cheltuiesc mai mult pe apărare.

Modelul lui Georgescu reprezintă o a treia cale care ar permite și încuraja aliații noștri din NATO să ia propriile decizii suverane de apărare, punînd accent pe auto-suficiență în loc să considere garanția de securitate a SUA ca fiind ceva de la sine înțeles sau să acționeze pentru a cîștiga favoarea Washingtonului prin creșterea cheltuielilor de apărare. Acest model are sens din mai multe motive. Oricît de obișnuiți suntem să vorbim despre NATO și Europa, aceste coaliții se referă la grupuri de țări care au interese și nevoi de securitate foarte diferite, ceea ce face ca orice abordare uniformă a elaborării politicilor să fie nepractică. O alianță nu ar trebui și nu trebuie să încerce să elimine aceste diferențe.

Desigur, interzicerea candidaturii lui Georgescu reprezintă un obstacol în implementarea acestei viziuni. Cu toate acestea, ideile și influența sa ar putea continua să aibă un impact asupra modului în care românii gîndesc despre apărare și politica externă.

Acestea fiind spuse, Washingtonul poate și ar trebui să urmărească o resetare în România, indiferent de cine candidează sau cîștigă la viitoarele alegeri prezidențiale.

Anularea alegerilor și interzicerea candidaților de a candida sunt decizii cu care majoritatea americanilor nu se simt confortabil. Și dacă Trump este serios în privința diplomației cu Rusia și a reorientării către Asia, o reducere a trupelor în România și anularea planurilor de extindere a bazei aeriene ar servi ambelor scopuri. Acest lucru ar fi în concordanță cu interesele americane, încurajînd aliații noștri din întreaga Europă să facă mai mult pentru propriile nevoi de apărare și subliniind pur și simplu că desfășurarea pe termen nelimitat a trupelor americane nu poate fi considerată garantată.

Retragerea trupelor din România ar zdruncina NATO, da, dar ar demonstra hotărîrea americană și ar încuraja europenii să facă mai mult decît să vorbească despre autonomie strategică. Această acțiune ar putea fi chiar folosită ca un atu în negocieri pentru a încuraja Rusia să înceteze luptele în Ucraina, deoarece Moscova s-a plîns de mult timp de mișcarea trupelor NATO tot mai spre est.

Dacă planurile administrației Biden de a extinde baza aeriană și prezența trupelor americane în România sunt duse la îndeplinire de administrația Trump, acest lucru ar menține Washingtonul mai angajat în tensiunile cu Moscova și legat de un guvern din ce în ce mai nedemocratic la București. Este greu să vedem asta ca pe o misiune vitală pentru interesele americane.

Este preferabil să menținem relații bune cu Bucureștiul și Europa fără desfășurarea trupelor americane. Cu toate acestea, interesul american de a reduce prezența în Europa și de a găsi un modus vivendi cu cealaltă superputere nucleară rămîne, indiferent de cît de mult ne plac sau nu guvernele din Europa”. (Traducere și adaptare Bogdan Tiberiu Iacob)

InPolitics