Torturarea copiilor români de parintii lor, de profesori, de politicieni.

Niciuna din mizeriile săvârșite în România în ultimii 30 de ani nu se compară cu odiosul tratament la care azi, în primul rând noi, ca părinți, îi supunem pe copiii români comparativ cu ceilalți copii din Europa.

Ceea ce fac părinții, profesorii și TOȚI politicienii români astăzi este dovada certă a unei degradări umane care este rezultatul celei mai slabe educații din istoria acestui popor.
Indiferent de ce plan al ei vorbim.

Timp de 30 de ani, o generația întreagă - cea a părinților de azi - a fost rașchetată sufletește, în schimbul exclusivelor preocupări materiale ale celor care ar fi avut misiunea să o formeze.

Peste tot, fără excepție, s-au ales banii, construcțiile sau interesele, în locul formării oamenilor.

Rezultatul:
o generație de părinți fără valori profund umane și străini de proprii copii,
o generație de profesori pustiiți de epuizarea oricărei așteptări pe care ar mai putea-o avea,
o generație de politicieni mai vinovați decât comuniștii jalnici ai anilor '50

                                                                            *

Dreptul și imaginea poporului român, azi

Legea exercită asupra societății românești o fascinație cu izvoare ontologice parcă.

Mandatul președintelui Băsescu a fost cel care a dovedit fără putință de tăgadă că fiecare român are Constituția în casă și că stie exact și cum să îi interpreteze normele.

Referendumul pentru căsătorie a fost si el deosebit de elocvent în dovedirea vigilenței cu care populația nu s-a lăsat păcălită de "Dragnea".

Ajungând la zilele de acum, pandemia ne găsește cei mai astupați la gură și nas, cei mai dezinfectați, cei mai bolnavi, dar și cei mai vindecați - 45.000 de vindecati într-o zi - și oricum cu cei mai abuzați copii din Europa, fizic si psihic.

Dar acestea toate sunt nimic față de confiscarea imaginii finale: poporul român - atât cât a mai rămas viu din el - nu mai are astăzi dreptul nici măcar la chipul cald și luminos al rezonabilității lui.

Frumusețea lui trebuie isterizată, notele stridente trebuie să frizeze patologicul, adevărurile lui trebuie amestecate cu lucruri neserioase - vechi mantre securiste - totul doar pentru ca, de data aceasta, confiscarea să fie finală. Și în aplauzele populației.

Frumusețea lui trebuie batjocorită în discursuri urlate, delirante, care nu poartă mesajul nostru de îngrijorare și de durere.

Vom vedea, până în sfârșit, legea blândă, sădită ontologic în chipul românesc, ce va avea de spus.