Odată lămurită principial chestiunea cauzelor de profunzime ale tulburărilor din SUA (vezi postarea anterioară), să vorbim puțin și despre „Soros”. Teza propagată actualmente de Establishmentul internaționalizat este că implicarea lui Soros în revoltele din SUA e un fake news rusesc. Și cine consideră că aceste revolte nu sunt ieșite chiar din spuma mării, ci au și o componentă esențială ce ține de implicarea unor grupări radicale de combat stradal (BLM, Antifa etc.) este, iarăși, idiotul util al trollilor ruși.

Despuiată de elementele conjuncturale, teza pe care o discutăm este, de fapt, următoarea: revoltele izbucnite în SUA sunt în folosul unor potentați și sunt direcționate de activiști/revoluționari profesioniști. A le analiza sub acest aspect nu presupune nici să pornești de la premisa că totul e o „înscenare”, nici să contești că mulțimile care ies o fac și spontan, sub imperiul stărilor emoționale amplificate de ecosistemul mediatic, nici să contești sau să negi chestiunea rasială din SUA. Înseamnă pur și simplu a atrage atenția și a căuta cine ar putea să profite de acest momentum. Cine are interesele, resursele și strategia.

Să pornești de la premisa că totul este nevinovat, organic și spontan ține de naivitate supremă. Și este contrazis chiar de profesioniștii activismului în civil, inclusiv de cei finanțați de Soros. Revoluție sponantă nu există - o spun chiar ei. Succesul mișcărilor sociale constă în organizarea lor și în tacticile dezvoltate. Așa a fost și în cazul delegitimării lui Slobodan Milosevici. Și în cazul revoluției din Egipt care l-a debarcat pe Mubarak. A nega aceste lucruri înseamnă a nega faptele.

Recent, Project Veritas a obținut câteva afirmații ale unor lideri ai Refuse Fascism despre un grant pe care Soros l-ar fi acordat acestei organizații a cărei principală revendicare, de la înființare, este înlăturarea lui Trump și a lui Pence din fruntea SUA. Refuse Fascism este implicată „pe teren” în revoltele din SUA, iar în massmedia mainstream este prezentă conducând mulțumile la Los Angeles și, parțial, în New York. Refuse Fascism este promotoare a tacticii protestelor non-violente. O tactică nu chiar așa nevinovată cum îi zice numele - e vorba de activism profesionist susținut de lideri special antrenați pentru așa ceva. Înseamnă tactici de protest stradal care să poată duce la doborârea celor care dețin puterea. De altfel, scopul declarat al Refuse Fascism.

Tot Soros, aflăm dintr-un material al PolitiFact care demontează teza... că filantropul american ar finanța protestele violente din Minneapolis sau organizația BLM, finanțează totuși un website care conține baza de date cu resurse și organizații de la firul ierbii implicate în justiție rasială și combaterea abuzurilor poliției și finanțează, în general, orice organizație care are aceste scopuri. OK...

Așadar, da, Soros este implicat în finanțarea de activiști profesioniști cu rol concret în actualele revolte și cu interese concrete în justiția rasială (un fel de justiție de clasă) și în chestiunea arzătoare actualmente a poliției americane. Este un fapt admis chiar și atunci când se neagă teza tare (și exagerată, uneori special) a finanțării jafurilor de către potentatul american.

Și încă ceva despre combatanții fake-news-urilor de la ruși. Nu știu cum se face că au o „sensibilitate” atât de selectivă. Sunt deranjați de teza că Soros ar fi în spatele protestelor și o urmăresc asiduu. Nu sunt deranjați de alte teze, asumate uneori la nivel oficial de administrația Kremlinului, potrivit cărora da, SUA chiar sunt un stat fascistoid, rasist, care încalcă brutal drepturile omului. Adică, de acele teze care confirmă multe din sloganurile activiștilor „lui” Soros. Arbitrariu și selectivitate care arată încă odată că „rușii” sunt doar un element de imaginar politic folosit pentru a compromite orice teză indezirabilă pentru Establishment.

Pentru auto-desemnații anti-fakeri români este în mod particular interesantă această selectivitate. Să fie ei într-adevăr de acord cu afirmația oficialilor ruși, potrivit cărora SUA încalcă grav drepturile omului? Tocmai partenerul nostru strategic?