ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Viorica Petrescu, partenera de viață a lui Cezar Avrămuță, descrie iadul prin care acesta a trecut: trei luni de detenție abuzivă, confirmate ca ilegale de instanță. Textul ei, publicat pe pagina lui Cezar Avrămuță - Stegarul Dac denunță suferința, umilința și abuzul instituțional la care a fost supus.

 *

 

Trei luni de iad — și o hotărâre care confirmă abuzul
Prin hotărârea Judecătoriei Sectorului 5, ieri, 4 noiembrie, s-a stabilit negru pe alb ceea ce mulți dintre noi am spus de luni de zile:
declararea lui Cezar Avrămuță ca „deținut cu grad de risc” și transferul său de la Rahova la Penitenciarul de maximă siguranță Giurgiu au fost nelegale.
Asta înseamnă că, timp de trei luni, un om nevinovat, aflat în arest preventiv, a fost ținut abuziv într-un regim de izolare, teroare psihică și degradare fizică.
A fost dus între ziduri de beton pline de insecte, printre bolnavi psihic și de SIDA, într-un loc fără aer, fără liniște, fără igienă.
A fost ținut încătușat în fața instanței, ca un criminal periculos, doar pentru că a avut curajul să spună adevărul.
Trei luni de suferință nu mai pot fi șterse.
Nimeni nu i le poate da înapoi.
Dar ele rămân dovada vie că, în România, abuzul birocratic și violența instituțională au ajuns să se joace cu viețile oamenilor.
Cine își asumă asta?
Cine răspunde pentru decizia care a aruncat un om sănătos într-un mediu de iad, sub pretextul „siguranței”?
Cine va răspunde pentru fiecare zi în care a fost lipsit de somn, pentru rănile sufletești și fizice, pentru umilința de a fi legat în fața unei instanțe care trebuia să-l protejeze, nu să-l pedepsească înainte de verdict?
Justiția a confirmat abuzul, dar el rămâne fără consecințe.
Într-un stat normal, asemenea decizie ar duce la demisii, anchete disciplinare și scuze publice.
În România, tăcerea continuă să fie regula.
Dar fiecare om care citește aceste rânduri trebuie să știe:
Cezar Avrămuță nu a fost un pericol pentru nimeni.
A fost doar un pericol pentru minciună.
Și asta, pentru unii, e cea mai mare crimă.
Trei luni de iad într-un penitenciar de maximă siguranță, calificat ca grad sporit de risc, nu se pot compensa cu o hotărâre judecătorească.
Dar pot deveni o lecție pentru conștiințele care mai cred în lege.
Pentru că, atâta timp cât asemenea abuzuri rămân nepedepsite, niciun om nu e cu adevărat liber
Viorica Petrescu