Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (4)

• Mars.60 Stefan 17.10.2025 08:14

  • Când războiul a câștigat premiul Nobel: Trump, Netanyahu și evanghelia genocidului.
  •  
  • https://www.middleeastmonitor.com/20251016-when-war-won-the-nobel-trump-netanyahu-and-the-gospel-of-genocide
  •  
  • Când Donald Trump a stat în fața Knessetului israelian și a declarat cu bravada sa obișnuită: „Noi fabricăm cele mai bune arme din lume și am dat multe Israelului”, el nu vorbea despre pace, ci se lăuda cu războiul. Cuvintele sale nu erau o celebrare a diplomației, ci o mărturisire deschisă a complicității la una dintre cele mai devastatoare crime umanitare ale timpului nostru. A fost un moment în care masca a căzut, când limbajul păcii a fost demascat ca fiind limbajul puterii. Și totuși, aplauzele au răsunat în sală, aceeași sală care a fost martora a zeci de ani de ocupație, strămutări și moarte, ca și cum uciderea copiilor și distrugerea unor orașe întregi ar fi fost condiții prealabile pentru stabilitate. El a transformat moartea în masă într-un instrument de marketing. Nu a fost un discurs diplomatic, ci o reclamă pentru imperiu. Trump nu prezenta o viziune pentru Orientul Mijlociu; el prezenta un discurs de vânzare pentru industria americană de armament. Iar Netanyahu, care stătea lângă el, era clientul mulțumit, omul care a folosit „bine” acele arme, după cum a spus Trump cu mândrie, pentru a distruge Gaza și a numi asta pace.
  •  
  • Discursul lui Trump a fost plin de aroganță și auto-felicitări. „Le-ai folosit bine”, i-a spus el lui Netanyahu, de parcă folosirea bombelor fabricate în America asupra civililor din Gaza ar fi fost o dovadă de pricepere, și nu de cruzime. A fost un moment extraordinar de colaps moral – un președinte american în funcție lăudând deschis călăul unui popor asediat. Logica sa era dureros de simplă: dominația militară copleșitoare, obținută prin înfometare, asediu și superioritate tehnologică, a „dus cumva la pace”. Dar ce fel de pace poate crește din ruinele Gazei? Ce fel de civilizație sărbătorește precizia armelor sale în timp ce familii întregi sunt șterse în câteva secunde?
  •  
  • Ideea lui Trump despre pace a fost întotdeauna una tranzacțională, temporară și în întregime egoistă. Versiunea sa de pace nu înseamnă sfârșitul războiului, ci continuarea acestuia în cadrul unui acord profitabil. Când a vorbit despre Israelul care devine „puternic și influent”, nu a făcut-o din convingere morală, ci din calcul politic și economic. Așa-numitele Acorduri Abraham ale administrației sale nu au avut niciodată ca scop reconcilierea între națiuni; ele au avut ca scop normalizarea violenței împotriva palestinienilor, transformarea lumii arabe în parteneri tăcuți în proiectul de anihilare al Israelului și asigurarea intereselor comerciale americane pe piețele de apărare și energie din Orientul Mijlociu.
  •  
  • În spatele fiecărei fraze din discursul lui Trump în Knesset se ascunde o agendă secretă, încercarea disperată de a reafirma dominația americană într-o regiune care îi scapă din mâini. Cuvintele sale nu erau destinate doar urechilor israeliene, ci și industriei globale de armament, magnatilor petrolului și lobby-urilor care văd fiecare explozie ca pe o oportunitate și fiecare masacru ca pe o piață. Sub masca păcii, Trump vindea război. Laudele sale la adresa lui Netanyahu nu aveau atât de mult de-a face cu prietenia, cât cu investițiile, cu menținerea complexului militar-industrial care alimentează imperiul american și menține influența Washingtonului prin frică, nu prin moralitate.
  •  
  • Netanyahu, la rândul său, cunoștea bine spectacolul. Zâmbea și dădea din cap, conștient că cuvintele „pace” și „securitate” erau doar vocabularul propagandei. Timp de decenii, politica sa a prosperat pe baza războiului perpetuu, menținând Israelul într-o stare permanentă de asediu și negând palestinienilor chiar și dreptul la existență. Trump i-a dat ceea ce și-a dorit întotdeauna – legitimitate, arme și sprijin necondiționat, numind totul diplomație. În schimb, Netanyahu i-a oferit lui Trump iluzia măreției, imaginea unui „negociator” care a adus pacea în Orientul Mijlociu. În realitate, ei au adus doar tăcere, tăcerea cartierelor distruse, a mormintelor prea numeroase pentru a fi numărate, a unui popor a cărui suferință este ștearsă chiar de puterile care au creat-o.
  •  
  • Cea mai tragică parte a întregului spectacol nu este ceea ce au spus Trump sau Netanyahu, ci modul în care a reacționat lumea. Comunitatea globală, odată indignată de ororile colonialismului, se comportă acum ca un acționar tăcut în această nouă formă de genocid. Aceleași națiuni care pretind că apără drepturile omului în forurile internaționale rămân muțe în timp ce bombele furnizate de SUA cad asupra spitalelor și școlilor din Gaza. Aceiași lideri europeni care țin lecții lumii despre democrație au ales să întoarcă privirea pentru că victimele sunt musulmane, apatride și incomode. Standardul dublu nu mai este ascuns, ci constituie fundamentul ordinii globale.
  •  
  • Și mai tulburător este modul în care au reacționat unii lideri din lumea musulmană. În loc să condamne glorificarea armelor de către Trump și crimele lui Netanyahu, ei au ales să-i flateze. Prim-ministrul Pakistanului, într-un act uimitor de orbire morală, l-a lăudat pe Trump pentru „angajamentul său față de pace” și „conducerea curajoasă”. Astfel de cuvinte nu trădează doar cauza palestiniană, ci și întreaga conștiință morală a lumii musulmane. Asta se întâmplă când politica supraviețuirii înlocuiește politica morală, când liderii se tem mai mult să piardă favoarea americană decât să-și piardă propriul suflet. Tăcerea și lingușirea lor nu fac decât să întărească puterea imperiului, dovedind că viețile musulmanilor, chiar și în capitalele musulmane, au devenit monedă de schimb pentru legitimitate politică.
  •  
  • Discursul lui Trump în Knesset trebuie să fie amintit nu pentru teatralitatea sa, ci pentru ceea ce a dezvăluit despre epoca noastră. El a scos la iveală modul în care „pacea” a devenit un cuvânt gol de conținut – un instrument de propagandă folosit pentru a ascunde crimele imperiului. A dezvăluit modul în care vocabularul drepturilor omului se prăbușește în fața puterii și modul în care indignarea morală a fost înlocuită de alinierea strategică. Versiunea lui Trump despre pace este o pace fără dreptate, o pace fără demnitate, o pace fără oamenii care sunt zdrobiți sub mașinăria ei. Este o pace care cere tăcere, iar tăcerea este complicitate.
  •  
  • Ceea ce face acest moment atât de periculos din punct de vedere istoric este faptul că normalizează uciderea în masă ca pe o realizare diplomatică. Când Trump se laudă că „dă arme” și „face Israelul puternic”, el rescrie gramatica morală a politicii – învățând lumea că abilitatea de a ucide eficient este dovada civilizației. Nu este vorba doar despre SUA sau Israel; este vorba despre prăbușirea arhitecturii morale a lumii. Este vorba despre o civilizație care aplaudă forța, dar uită de umanitate, care măsoară leadershipul după mărimea arsenalelor și nu după profunzimea compasiunii.
  •  
  • Nimeni nu poate nega că inițiativele lui Trump în Orientul Mijlociu au fost motivate și de disperarea personală și financiară. Legăturile sale de afaceri private, ambițiile imobiliare și investitorii legați de industria petrolieră i-au modelat politica externă. Așa-numitele „acorduri de pace” ale sale nu erau misiuni umanitare, ci tranzacții comerciale menite să-i asigure pârghii, finanțare și influență. Când Trump a retras ajutorul acordat palestinienilor și a mutat ambasada SUA la Ierusalim, nu a fost vorba de ideologie, ci de spectacol, de satisfacerea dreptei evanghelice și de asigurarea unor acorduri lucrative pentru industria de apărare. Fiecare mișcare pe care a făcut-o în Orientul Mijlociu a fost o investiție în haos, iar Netanyahu a fost partenerul său perfect, un om la fel de priceput în a folosi religia, frica și naționalismul în scopuri personale.
  •  
  • Și totuși, în mijlocul tuturor acestor evenimente, Gaza arde. Copiii săi cresc în mijlocul ruinelor, oamenii săi supraviețuiesc fără apă, electricitate sau speranță, iar numele său este invocat doar atunci când se potrivește retoricii politice a celor care l-au bombardat până la tăcere. Mass-media mondială relatează despre aceasta ca despre un „conflict”, nu ca despre un genocid. Aceiași jurnaliști occidentali care umanizează soldații israelieni refuză să numească victimele palestiniene ca fiind ființe umane. Întreaga narațiune a fost capturată de cei puternici, iar cei lipsiți de putere nu mai au alt limbaj decât durerea.
  •  
  • Discursul lui Trump, în aroganța sa crudă, ar trebui studiat nu ca un discurs diplomatic, ci ca un document istoric al decăderii morale, un moment în care liderul unei superputeri a sărbătorit moartea în masă ca pe o cale către pace. Ar trebui să forțeze lumea să înfrunte un adevăr dur: că politica globală de astăzi nu se referă la justiție, ci la proprietate – asupra pământului, petrolului, armelor, narațiunilor și, în cele din urmă, asupra vieților omenești.
  •  
  • Adevărata pace nu poate veni din mâinile celor care profită de pe urma războiului. Ea nu poate fi construită de oameni care văd armele ca simboluri ale mândriei. Pacea începe atunci când umanitatea devine mai valoroasă decât politica, când lumea refuză să tacă în fața nedreptății și când viețile musulmanilor – din Gaza, Yemen, Sudan sau Kashmir – sunt tratate nu ca statistici, ci ca ceva sacru.
  •  
  • Până în acea zi, Trump și Netanyahu vor continua să se numească pe sine făcători de pace, iar lumea va continua să-i aplaude, chiar dacă solul din Gaza rămâne îmbibat de sânge. Dar istoria, așa cum o face întotdeauna, va spune o altă poveste, una în care arhitecții „păcii” sunt în cele din urmă recunoscuți pentru ceea ce erau cu adevărat: negustori ai morții, ascunși sub masca civilizației.
  •  
  • Ismail Salahuddin
  • October 16, 2025
  •  
  • https://www.middleeastmonitor.com/20251016-when-war-won-the-nobel-trump-netanyahu-and-the-gospel-of-genocide
  •  
  • Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorului și nu reflectă neapărat politica editorială a Middle East Monitor.

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
• Wolf Edmond 17.10.2025 08:51

  • Când Kremlinul va anunța că urmează o întâlnire între Trump și Putin atunci o să încep să mă gândesc dacă va fi posibilă această întâlnire și să mă întreb unde se va realiza.
  • Ce spune Donald Trump pentru mine este egal cu ce spune Mucușor Șpan. Nu trebuie luat în serios. Până diseară s-ar putea să vedem un alt anunț cu totul și cu totul diferit de cel dinaintea lui sau 7 anunțuri ale lui Trump cu multiple variații pe aceeași temă.
  • Pe de altă parte sunt curios cam pe unde va zbura Putin pentru a ajunge în Ungaria și să se simtă în același timp în siguranță. Pe la noi sigur nu-l lasă Moșteanu să treacă mai ales acum că a convocat rezerviștii de i s-au umflat mușchii și are trotinetă atomică. Mă rog, există posibilitatea ca cineva să-i pună o pilă la Moșteanu, o vorbă bună.

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
• Mars.60 Stefan 17.10.2025 09:12

  • SUA si NATO implicate in lovitura de stat din Romania
  •  
  • https://rumble.com/v6hddra-sua-si-nato-implicate-in-lovitura-de-stat-din-romania.html?e9s=src_v1_s%2Csrc_v1_s_o&sci=58311fbd-6ab8-42d7-bc64-487e2e08b33a

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
• Naeh 17.10.2025 16:17

  • De asta UDMR a stabilit la turul 2 ca ungurii din România să voteze contra Georgescu, deși nu au mai apucat să voteze. Orban ar fi pierdut locul 1 de vedetă pro pace și pro SUA. Cu Simion, la UDMR a fost ordin pe unitate în toată ungurimea, s-au făcut ședințe de instruire cu angajații la firmele din Mureș Harghita Covasna. Cu Dickușor, poziția lui Orban e în perfectă siguranță. Mișto.

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.