La fiecare sfârșit de an, Tudor Gheorghe ne amintește de martirii din decembrie 1989, de speranțele înșelate ale românilor, de zbuciumul vremurilor tulburi pe care le trăim. Cu speranța, la fiecare concert, că românii se vor trezi. O va face și anul acesta, cu spectacolul „Iarna Simfonic Aniversar” .  Invitat duminică seara la emisiunea Sinteza Zilei, la Antena3, maestrul Tudor Gheorghe a spus că nu îl mai ating atacurile detractorilor și a mărturisit că, în toți acești ani, nu ar fi rezistat dacă nu ar fi avut în spate marele resort care este poezia românească- de la cronicari, la Eminescu și până la poeții contemporani.

„M-au făcut comunist, apoi mason și, acum câteva zile, cineva m-a sunat să mă uit la B1, unde titrau-șoc-șoc: „Tudor Gheorghe acuzat că e legionar”  (...) Am ajuns la înțelepciunea aia la care nu mă mai deranjează. Cei care mă înjură sunt puțini. Nu mai sunt capabil să urăsc, nu mai am sentimentul de invidie. Mă bucur însă pentru fiecare lucru făcut frumos”, a spus Tudor Gheorghe.

Cât despre cei care l-au acuzat că a îndrăznit să susțină un anume candidat la alegerile prezidențiale din 2014, maestrul Tudor s-a plâns de „lipsa de cultură democratică”. ”Nu mai am voie să am nicio opțiune?”, s-a întrebat artistul, care în 2015  nu a primit titlul de cetățean de onoare al Bucureștiului pentru că l-a sprijinit pe Victor Ponta.

Tudor Gheorghe a vorbit și despre primele sale concerte, din perioada comunistă, despre cei 9 ani de tăcere de după 1989 și revenirea sa în forță cu spectacolele care fac săli arhipline. În tot acest timp, spune artistul, refugiul său a fost marea poezie românească.

„N-aș fi rezistat dacă nu aș fi avut în spate acest mare resort care e marea poezie românească. Nu dau voie nimănui să spună că nu mă pricep când selectez poeziile pentru concertele mele. Am stat noaptea, ore întregi, la masă cu Nichita Stănescu, cu Romulus Vulpescu, cu Fănuș Neagu. Afișele, la primele mele concerte, de la Muzeul Literaturii Române, erau făcute de Romulus Vulpescu”, a spus Tudor Gheorghe.

„Primul spectacol făcut în democrație se numea „Cântece cu gura-nchisă”. Mi-am dat seama că sunt total alături cu drumul. Mi-am imaginat că după revoluție se va termina cu cenzura... Am tăcut 9 ani, nu am făcut nimic.  (...) Nu m-am temut de cenzura unor oameni deștepți, pentru că orice s-ar spune, cenzorii din perioada comunistă erau oameni deștepți. Eu regret cenzura din perioada comunistă”, a mărturisit artistul.