Conservatorii din Turcia și din Partidul AK al președintelui Erdogan sunt îngrijorați că tratatul subminează familia, structura de bază a societății.

Mai mult, prin anumite prevederi care extind egalitatea femeilor la „egalitatea de gen” - unde genul poate însemna orice literă din înșiruirea LGBTQI -, Convenția de la Istanbul promovează homosexualitatea prin impunerea nediscriminării pe motive de „orientare sexuală”.

Pentru a-i liniști pe cei care susțin că retragerea din tratat ar înrăutăți situația drepturilor femeilor, autoritățile turce arată că genul feminin este deja apărat de legislația internă - spre deosebire de genurile inventate de propaganda homosexualilor.

 

„Retragerea țării noastre din convenție nu va duce la nicio deficiență juridică sau practică în prevenirea violenței împotriva femeilor”, a declarat marți biroul lui Erdogan într-o declarație adresată tribunalului administrativ.

„Articolul 3 din Convenția de la Istanbul prevede în mod clar că conceptul de „gen” este independent de realitatea biologică: „Genul înseamnă rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite din punct de vedere social, pe care o societate le consideră adecvate pentru femei și bărbați”. Negarea în acest fel a existenței diferențelor biologice naturale dintre cele două sexe este complet neștiințifică și are consecințe profunde juridice, sociale, economice și politice. Francisco Agnello, în Anuarul Spaniol de Drept Internațional, subliniază că „o definiție a „genului” este absolut inutilă în sensul prezentei convenții: într-o perspectivă a drepturilor femeii, o astfel de definiție – și teoriile din spatele acesteia – nu aduce nimic în plus pentru protecția femeilor, așa cum este aceasta formulată în articolele din acest tratat.” Acesta adaugă: „Astfel, una dintre intențiile teoriilor sociale de gen este deconstrucția oricărei identități care are în vedere o referire la masculinitate sau feminitate, urmărind, în acest fel, stabilirea unei societăți în care diferențele sexuale sunt considerate absolut imateriale (și inexistente), oricine fiind liber să își construiască identitatea sexuală personală. Prin această abordare, aceste teorii neagă orice diferență de orice natură între bărbați și femei, afirmând că o astfel de diferență este doar de natură socială.” Prin urmare, conceptul de „gen” este opus celui de „sex”. De ce? Deoarece „sexul” este dat, este obiectiv și face parte din natura umană, în timp ce conceptul de „gen” spune că sexul unei persoane nu are valoare socială și este „fluid”.

Ce înseamnă acest lucru în practică?

După cum am menționat mai devreme, definirea genului drept „construct social” duce la o societate în care diferențele sexuale sunt considerate fluide. Așadar, un bărbat care se identifică ca și femeie poate concura în competițiile sportive pentru femei. El poate avea acces și la facilități pentru femei, cum ar fi băi, toalete și adăposturi de îngrijire socială.

De asemenea, dacă sexul este doar un construct social, atunci toți termenii legați de familie își schimbă complet sensul. „Mamă”, „însărcinată”, „fiică”, „bunică” nu vor mai fi atribute doar ale feminității, iar „tată”, „fiu”, „bunic” nu vor mai fi atribute doar ale masculinității.

ADF International subliniază alte aspecte problematice importante ale acestei schimbări în înțelegerea noastră a genului – cum ar fi încălcarea drepturilor părintești.

Concret, aceasta înseamnă că părinții nu vor mai fi liberi să-și educe copiii conform propriilor standarde morale și religioase și nu vor putea să se opună orelor de „educație sexuală” în care copiii sunt învațați că își pot schimba sexul. „Aceștia ar putea fi acuzați de violență față de fetița lor, dacă refuză să o trateze ca pe un băiat, în cazul în care ea își dorește acest lucru”, spune ADF International. „Același lucru se poate întâmpla dacă părinții caută ajutor medical pentru copilul lor care suferă de disforie de gen.” Toate cele de mai sus ar duce la haos în societățile noastre. Putem fi cu toții de acord că această abordare este complet ne-științifică, construită artificial și arbitrară.

Francisco Agnello concluzionează că „procedând în acest fel, realizarea unei convenții bune, capabile să protejeze în mod eficient drepturile femeilor, a fost sacrificată pentru a proteja un anumit interes politic, cu complicitatea anumitor state.” Acest lucru este regretabil”, se arată într-un articol publicat de Știri pentru Viață despre adevăratele scopuri ale Convenției de la Istanbul.