Rectorul UBB, Daniel David, a dat dovadă de lipsă de onestitate declarând presei locale în data de 7 iunie a.c. că UBB ar „putea impune vaccinare în cămine”, lăsând să se înțeleagă că decizia nu a fost luată, deși ea poartă numărul 5751/07.06.2021, adică din aceeași dată. Hotărârea îi discriminează pe studenții nevaccinați, fie din motive medicale (alăptare, sarcină, boli autoimune, alergii severe etc.), fie pentru că au ales să nu se vaccineze sau nu au apucat încă să se vaccineze, vaccinarea anti-covid fiind eminamente voluntară. Astfel, studenții nevaccinați rămân fără cazare în căminele UBB, adică fără acces la un drept social fundamental pentru orice student înmatriculat la o universitate publică, afectând totodată piața forței de muncă din Cluj, având în vedere că mulți studenți rămâneau peste vară în cămine, având un loc de muncă sezonier.

Decizia a fost încurajată de declarațiile iresponsabile ale ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, care acum o lună și jumătate a afirmat că susține ideea ca studenții nevaccinați să se poată întoarce la cursuri doar dacă poartă combinezoane de protecție și că sunt șanse ca aceștia să nu mai poată fi cazați în căminele universităților, situații care, dincolo de ridicolul lor, discriminează în mod grav studenții.

Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași a adoptat o măsură similară, condiționând accesul studenților la examene și la biblioteca instituției de certificatul de vaccinare sau de prezentarea unui test PCR sau antigen (de laborator) negativ, decizia fiind susținută prin declarații inclusiv de primul ministru, Florin Cîțu. Peste 2600 de studenți ai UMF Iași au semnat un memoriu public prin care se opun deciziei, iar universitatea a fost acționată între timp în instanță.

De ce este ilegală decizia UBB și condiționarea accesului studenților în spațiile universitare de vaccinare sau testare?

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a adoptat rezoluția nr. 2361 din 27 ianuarie 2021, intitulată Vaccinuri covid-19: aspecte etice, legale și practice, prin care solicită statelor membre să nu creeze nicio formă de discriminare între cetățenii nevaccinați și cei vaccinați și insistă asupra dreptului fiecărui cetățean de a alege dacă se vaccinează sau nu:

7.3.1 să se asigure că cetățenii sunt informați că vaccinarea NU este obligatorie și că nimeni nu este presat politic, social sau altfel să se vaccineze, dacă nu doresc să facă acest lucru ei înșiși;

7.3.2 să se asigure că nimeni nu este discriminat pentru că nu s-a vaccinat din cauza unor posibile riscuri pentru sănătate sau pentru că nu dorește să fie vaccinat;

7.3.3 să ia măsuri eficiente timpurii pentru a contracara neinformarea, dezinformarea și ezitarea cu privire la vaccinurile covid-19;

7.3.4 să distribuie informații transparente despre siguranța și posibilele efecte secundare ale vaccinurilor, lucrând cu și reglementând platformele de socializare pentru a preveni răspândirea dezinformării;

7.3.5 să comunice în mod transparent conținutul contractelor cu producătorii de vaccinuri și să le pună la dispoziția publicului pentru examinare parlamentară și publică.

Recenta decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), din cazul Vavřička ș.a. contra Republicii Cehe, privind presupusa admitere a vaccinării generale obligatorii, se referă strict la încălcarea dreptului la viață privată și la a libertății de conștiință, nu și la alte drepturi, precum și la schemele de vaccinare legate exclusiv de școlarizarea în creșe și grădinițe a preșcolarilor. Curtea admite faptul că vaccinarea obligatorie, ca și intervenția medicală non-voluntară, constituie o ingerință în exercițiul dreptului la viață privată și că statele pot institui o politică de vaccinare doar pe o bază legală solidă și că marja de apreciere a statului trebuie să fie amplă cu privire la acest subiect. De asemenea, decizia CEDO se referă strict la vaccinurile contra difteriei, tetanosului, tusei convulsive, a infecțiilor Haemophilus influențate de tip b, poliomielită, hepatita B, rujeolă și rubeolă, care prezintă pentru copii indicațiile specifice, neputând exista, atunci, o măsură similară, mutatis mutandis, pentru vaccinurile contra covid-19.

Decizia luată de către Consiliul de Administrație al UBB Cluj pune instituția în poziția de legiuitor ori executiv, limitarea unui drept fundamental și punerea în aplicare a acesteia este fiind de competența exclusivă a Parlamentului, iar aplicarea ei de către Guvern. În acest sens avem de-a face cu o evidentă depășire a atribuțiilor legale a UBB Cluj și cu un veritabil exces de putere.

În aceeași notă, o astfel de măsură ar încălca art. 26 al Convenția privind drepturile omului și biomedicina din 1997 (Convenția de la Oviedo), care presupune că orice restricții la exercitarea drepturilor omului nu pot fi prevăzute decât prin lege, și trebuie să constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru siguranța publică, prevenirea infracțiunilor penale, ocrotirea sănătății publice sau protecția drepturilor și libertăților altora.

Inclusiv supunerea studenților la procedura testării PCR sau antigen reprezintă o vădită încălcare a drepturilor lor garantate de legea 46/2003 privind drepturile pacientului. În sensul acestei legi, prin pacient se înțelege orice „persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate” (art. 1, lit. a), iar prin intervenție medicală se înțelege „orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare” (art. 1 lit. d). Art. 13 din Legea 46/2003 dă drept pacientului (deci oricărei persoane asupra căreia se efectuează o procedură de examinare – eg. test PCR sau test antigen) dreptul de a refuza sau a opri o astfel de intervenție. De asemenea, conform art. 18, „consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord”. Cu atât mai mult, legea garantând caracterul voluntar al oricărei proceduri medicale, este clar că nicio persoană nu poate avea un drept condiționat de efectuarea unei intervenții medicale fie ea și un aparent banal test de exudat nazo-faringian.

Ordinele de ministru pentru aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cuvirusul SARS-CoV-2, nu conțin niciun fel de normă referitoare la vaccinare sau la testare, cu atât mai mult nu conferă niciun drept UBB Cluj sau oricărei instituții de învățământ superior de a condiționa accesul la spațiile proprii de efectuarea vaccinurilor anti-covid sau de efectuarea unui test PCR sau antigen.

Pentru ca o limitare a drepturilor să fie conformă cu standardele constituționale, aceasta trebuie să țină cont și de particularitățile fiecărui individ (afecțiuni de care suferă, convingeri personale etc.). Decizia unei instituții publice de vaccinare obligatorie nu poate să contravină dreptului individului de a refuza respectivul vaccin pentru motive excepționale și care țin de autonomia acestuia.

În plus, decizia UBB Cluj încalcă principiul echității – în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare, principiul asigurării egalității de șanse, principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia (pe student), principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare și principiul respectării dreptului la opinie al studentului ca beneficiar direct al sistemului de învățământ, precum și principiul transparenței și al autonomiei universitare, garantate de Legea Educației Naționale nr. 1/2011.

„Nicio situație, chiar și una excepțională, nu poate justifica încălcarea unor drepturi și interese legitime. Restrângerile legale care pot fi aduse manifestării unor drepturi și libertăți se pot face exclusiv în temeiul legii, nu al unei hotărâri a unei autorități, și doar dacă măsura este strict necesară și dacă nu este disproporționată cu situația care a generat-o. Decizia UBB prin care doar studenții vaccinați au dreptul de a fi cazați în cămine, iar cei nevaccinați putând fi cazați doar cu titlu de excepție, prin izolare și testare periodică, este vădit discriminatorie și ilegală. Suntem alături de studenții care sunt discriminați de aceste măsuri și vom face toate demersurile legale pentru a apăra demnitatea și drepturile studenților față de orice ingerințe externe.” a declarat Iulian-Alfred Husac, vicepreședinte Liga Studenților (LS IAȘI).