ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Istoricul George Damian atrage atenția că războiul din Ucraina zilelor noastre poate fi comparat cu cel desfășurat în același loc spre sfârșitul Primului Război Mondial și până la Conferința de Pace de la Paris (anii 1917 - 1921) - adică după capitularea Rusiei „revoluționare”. Conflictul a fost numit de localnici „Războiul de Independență al Ucrainei”, deși finalul acestuia a dus la un deznodământ contrar scopurilor - integrarea țării în U.R.S.S. Dar experiențele trecutului ne pot face să identificăm similitudini și posibile direcții în actualul război de emancipare al Ucrainei de sub sfera de influență rusească. Analistul consideră că Rusia de azi ar putea urmări aceleași 3 condiții de victorie în Ucraina pe care le-a speculat și Uniunea Sovietică cu un secol și ceva în urmă. În acest sens, el descrie care ar fi evoluția ideală din punctul de vedere al Moscovei, precum și care ar fi evoluția ideală din punctul de vedere al Kievului, și lasă finalul deschis, pentru că, deși istoria pare că se repetă, nu putem ști cu exactitate ce surprize ne rezervă viitorul.

Posibil scenariu pentru războiul din Ucraina după o lună de lupte


„Actualul război din Ucraina are o bază de comparație destul de stabilă: războiul purtat tot aici între anii 1917-1921. Comparațiile cu Primul sau Al Doilea Război Mondial sunt ieșite din cadru, în schimb pot fi făcute paralele utile cu războiul din 1917-1921 – are mai multe denumiri în funcție de cine îl descrie, să-i zicem „Războiul de Independență al Ucrainei”.

În esență, actorul principal al acestui război a fost Uniunea Sovietică în calitate de moștenitoare a Imperiului Rus, obiectivul său fiind instituirea controlului asupra fostelor gubernii țariste Harkov, Ekaterinoslav, Taurida, Herson, Podolsk, Kiev, Cernihov, Jitomir, ocupate în 1917 de armatele germane și austro-ungare după pacea de la Brest-Litovsk. Obiectivele germane și austro-ungare din regiune erau crearea unei zone-tampon cu Uniunea Sovietică, însă înfrângerile de pe frontul de vest și revoltele sociale din Germania și Austro-Ungaria au scos aceste puteri din joc.

Ideea „cordonului sanitar” în Europa de est a fost preluată de Franța, care a intervenit militar în Ucraina de azi la sfârșitul Primului Război Mondial în ideea creării unei forțe care să răstoarne regimul bolșevic de la Moscova.

Din partea Ucrainei au existat mai multe inițiative statale în această perioadă, susținute inițial de Germania, apoi de Franța, nuclee naționaliste care au revendicat sub diferite denumiri puterea de la Kiev. Nu intru în detalii, situația a fost extrem de fluidă.

Succesul Uniunii Sovietice în acest război s-a bazat pe capacitatea de a trimite permanent trupe în zonă, găsirea de colaboratori printre ucraineni și crearea de nuclee statale pro-sovietice. Inițiativele statale ucrainene au cedat în momentul în care nu au mai beneficiat de sprijin occidental și când populația locală nu a mai putut susține efortul de război în urma distrugerilor masive provocate de lupte și au acceptat într-o formă sau alta instalarea controlului sovietic. (Distrugerile nu au fost neapărat materiale cât a fost vorba de masacre în masă, crime de război împotriva populației.) (Unii dintre continuatorii naționaliștilor ucraineni din acest război au devenit colaboratori ai Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial, de aici problemele de revendicare istorică din Ucraina cu reverberații până în actualul război).

Condițiile de victorie în Ucraina în războiul din prezent rămân de principiu aceleași pentru Rusia de azi:

1. Scăderea capacității combative a armatei ucrainene prin reducerea ajutoarelor militare occidentale. Există și varianta războiului de resurse: cât poate arunca în luptă Rusia, față de cât pot arunca în luptă țările occidentale în termeni de echipamente militare și muniții.

2. Crearea pe teritoriul Ucrainei a unor entități statale controlate și protejate de Moscova, care să se dovedească funcționale. Aici vorbim de așa-numitele republici separatiste, suverane, autonome, populare etc.

3. Spargerea unității politice și a controlului guvernamental/administrativ de la Kiev. Nu este obligatoriu nevoie să apară în clasa politică ucraineană o forță favorabilă Rusiei, este suficientă apariția unei forțe de opoziție care să intre în conflict cu actuala putere.

Îndeplinirea celor trei condiții de mai sus – fie și parțial – ar permite Rusiei atingerea obiectivelor politice pentru care a declanșat războiul din Ucraina. Aceste obiective sunt bănuite, declarațiile de la Moscova se referă în acest moment la neutralitatea Ucrainei, dezarmare, denazificare, recunoașterea independenței Donețkului și Luganskului. Moscova susține că nu dorește să anexeze noi teritorii în Ucraina, însă apariția unei republici populare la Herson ar putea fi catalogată de Moscova ca o expresie a voinței populației locale, iar armata rusă ar putea fi rugată să-i protejeze de „naziștii” de la Kiev – fără să se ajungă neapărat la o anexare de jure, doar de facto.

Unde se va opri Rusia în înaintarea terestră? Primul obiectiv asumat de Moscova se referă la „eliberarea” regiunilor administrative Donețk și Lugansk, atingerea granițelor administrative ale acestor regiuni – ceea ce nu s-a întâmplat după o lună de lupte. Doar că atingerea acestor limite administrative din punct de vedere militar nu are nici un fel de importanță, vor trebui ocupate puncte care să împiedice un eventual contra-atac ucrainean, ceea ce înseamnă că forțele ruse nu se vor opri în momentul în care vor atinge limitele regiunilor administrative Donețk și Lugansk.

Avansul rusesc în zona litoralului nordic al Mării Negre și Mării Azov indică intenția de a lipsi Ucraina de acces la mare. Țărmul ucrainean al Mării Azov a fost ocupat în totalitate de trupele ruse, cu excepția orașului Mariupol unde încă se duc lupte, însă trupele ucrainene sunt izolate și nu pot primi sprijin sau să fie aprovizionate. Pe partea Mării Negre forțele ruse au reușit să cucerească Hersonul, însă au fost respinse la Nikolaiev și cel puțin în acest moment par că au renunțat la ofensiva în această direcție cu obiectivul final Odessa.

Până în acest moment, armata ucraineană și-a păstrat capacitatea combativă și unitatea de comandă, primind sprijin militar semnificativ de la țările occidentale. Încercările Rusiei de a crea noi entități statale în zonele ocupate nu au înregistrat până acum succese deosebite, numărul colaboratorilor este destul de redus și este vorba de persoane fără o influență reală, administrația ucraineană din zonele ocupate refuză să colaboreze cu autoritățile ruse într-o direcție secesionistă, iar populația participă la proteste împotriva forțelor de ocupație. La fel la nivel central nu există o forță de opoziție care să contrazică guvernul aflat în funcție.

Este greu de spus câtă vreme se va mai păstra acest echilibru de forțe în războiul din Ucraina și în ce direcție este posibil să se modifice. Evoluția ideală pentru Kiev ar fi dezvoltarea unei contra-ofensive de amploare care să ducă la scoaterea trupelor ruse dincolo de granițele recunoscute internațional ale Ucrainei (eventual aducând Crimeea sub controlul Kievului). Pentru Rusia evoluția ideală ar fi fragmentarea armatei ucrainene și crearea mai multor mișcări politice/ militare separate de guvernul de la Kiev. Mai degrabă se prefigurează o evoluție între aceste două extreme.

Interpretarea dată de Moscova primei luni de război lasă loc unui scenariu în care, după stabilirea unui control militar ferm asupra regiunilor administrative Donețk și Lugansk să fie oprite eforturile ofensive ale armatei ruse, chiar o retragere din zonele de nord și nord-est. În această ipoteză rămâne de văzut dacă și în ce formă Rusia va încerca să mențină controlul asupra regiunilor administrative ucrainene Herson și Zaporojie deja cucerite (de care are nevoie pentru aprovizionarea cu apă a Crimeei și pentru legătura terestră dintre Donețk și Crimeea). Rusia ar intra astfel într-o fază defensivă în care va încerca să își consolideze prezența în zonele nou cucerite și va promova o extindere a procesului de „transnistrizare” a Ucrainei.

Rămâne de văzut ce va face guvernul de la Kiev în această ipoteză: va beneficia de sprijin occidental pentru o ofensivă care să ducă la eliberarea regiunilor ocupate? Va încerca să rezolve „transnistrizarea” Ucrainei pe cale diplomatică (aici rezultatul fiind previzibil)?”, se întreabă istoricul George Damian într-o analiză publicată duminică pe Facebok.
 
Cu o zi înainte, pornind de la un articol rezumativ din presa oficială de la Moscova, el a comentat pe puncte starea de fapt a frontului din Ucraina la o lună după invazia rusească, cu victorii și înfrângeri pentru ambele tabere, dar întrezărind câteva direcții care ar putea semnaliza încotro doresc rușii să ajungă pentru a se considera satisfăcuți în demersul lor. 

A mușcat Rusia mai mult decât poate înghiți? Sumarul rusesc al războiului din Ucraina după 30 de zile de lupte

„Prima prezentare amplă a Rusiei asupra situației din Ucraina merită o atenție deosebită, deoarece conține și semnale privind o eventuală „satisfacere” a Moscovei. Am folosit articolul TASS, pregătiți-vă pentru un text mai lung.

1. Moscova a făcut ieri o evaluare a războiului din Ucraina, prezentare făcută de generalii Serghei Rudskoi (șeful direcției operații a statului major al armatei ruse, generalul Igor Konașenkov (reprezentantul oficial al Ministerului Apărării) și generalul Mihail Mizințev (șeful centrului de control al apărării). Este de remarcat lipsa generalului Șoigu, ministrul Apărării, ceva ce poate da loc la interpretări de genul invazia Ucrainei nu a mers așa cum s-a dorit sau Șoigu intră în dizgrația lui Putin. Sau poate Șoigu nu a vrut să-și asume public niște rezultate de etapă.

2. Conform prezentării de ieri, prima etapă a „operațiunii” din Ucraina a fost îndeplinită și obiectivele au fost atinse, respectiv reducerea capacității combative a armatei ucrainene și „eliberarea” teritoriilor republicilor Donețk și Lugansk în limitele lor administrative. Donețk este „eliberat” în proporție de 93%, Lugansk 54%. Pe harta afișată la această conferință apar ocupate aproape în întregime și regiunile ucrainene Zaporojie și Herson, regiunile Harkov și Sumî în proporție de cca 50%. Având în vedere că în regiunile Zaporojie și Herson se desfășoară deja activități care au ca finalitate menținerea lor sub control rus pe termen lung (sub forma unei anexări sau a unor republici separatiste) apare întrebarea ce se va întâmpla pe termen mediu cu aceste zone? Porțiunile ocupate din regiunile Zaporojie și Herson asigură legătura terestră dintre Crimeea și „republica” Donețk, în Herson se găsesc rezervele de apă pentru Crimeea – greu de crezut că rușii vor renunța la controlul lor. La prezentarea de ieri generalul Rudskoi a anunțat că operațiunile militare vor continua până la atingerea obiectivelor stabilite de Putin.

3. Pierderile Ucrainei – nu prea apar știri despre pierderile suferite de armata ucraineană și este de înțeles lucrul acesta. Moscova a anunțat ieri că armata ucraineană a pierdut 65,7% din tancuri și vehicule blindate, 42% din piesele de artilerie, 30% din sistemele lansatoare de rachete, 82% din sistemele antiaeriene S-300 și Buk-M1, 85% din sistemele de rachete tactice Tochka-U, 35 din cele 36 de drone Barayktar. Pierderile de personal în rândurile ucrainenilor s-ar situa la peste 14.000 de morți și restul de până la 30.000 răniți. Dacă cifrele reale sunt la jumătate din ce a anunțat ieri Moscova atunci situația Ucrainei este extrem de dificilă și cumva destul de îndepărtată de impresia de victorie dată de avalanșa de știri care subliniază fiecare mic succes.

4. În jurul Kievului, forțele ucrainene au reușit zilele trecute să extindă perimetrul de securitate al orașului, preluând controlul asupra mai multor localități din vecinătatea capitalei. După anunțul de acum două zile despre eliberarea localității Makarov, ieri situația de aici s-a schimbat și localitatea este contestată de cele două forțe combatante. Conform surselor ucrainene din Belarus sunt aduse noi forțe ruse în zona Kievului.

5. A continuat ieri bătălia pentru zona din jurul orașului Izium. În sud, rușii au atacat localitatea Kamenka, încercînd să preia controlul asupra șoselei spre Slaviansk, în direcția Kramatorsk – Donețk. La Izium, deputații consiliului local Anatol Fomicevsky și Iuri Kozlov, alături de fostul primar Aleksander Bojkov, colaborează cu forțele ruse și răspândesc zvonuri precum acela că Kievul a fost ocupat de ruși, conform unui anunț făcut de primarul actual, Valeri Marcenko.

6. În Marea Azov se îndreaptă spre Mariupol corveta lansatoare de rachete Naberejnie Celnîi și două nave de desant, cel mai probabil urmând să ia parte la operațiunile de aici. Oficialii locali din Mariupol spun că sunt cel puțin 300 de morți în urma bombardării clădirii teatrului din oraș, care funcționa ca adăpost pentru civili. Dintre civilii care se adăposteau în clădire doar 150 de supraviețuitori au reușit să iasă de sub dărâmături imediat după atacul din 16 martie. În complexul comercial Metro din Mariupol activează începând de ieri o reprezentanță a partidului rusesc Rusia Unită, unde sunt distribuite tipărituri ale acestui partid aduse din Rusia, dar și cartele de telefonie mobilă pentru operatorul Phoenix care activează din 2014 în regiunea Donețk – în condițiile în care de mai multe săptămâni serviciile ucrainene de telefonie mobilă au fost întrerupte în Mariupol.

7. Președintele turc Erdogan a declarat ieri că Rusia și Ucraina se apropie de consens pe următoarele chestiuni: renunțarea la NATO, statut de limbă oficială pentru limba rusă, demilitarizare și garanții de securitate colective; Ucraina respingând în continuare recunoașterea anexării Crimeei și a independenței Donețk și Lugansk. Afirmațiile lui Erdogan au fost respinse imediat de ministrul ucrainean de externe Kuleba, care a declarat că prioritatea Kievului este obținerea unui acord de încetare a focului și obținerea de garanții internaționale pentru Ucraina. Negociatorul șef rus Medinski a declarat ieri că negocierile fac progrese în chestiunile secundare, în cele principale Ucraina trage de timp.

8. Președintele belarus Lukașenko a declarat ieri că „belorușii nu acceptă războiul la nivel genetic”. Cel mai probabil presiunile Moscovei asupra lui Lukașenko cresc în intensitate pentru o intervenție militară în Ucraina.

9. La Nikolaiev, forțele ucrainene au reușit să îndepărteze amenințarea forțelor ruse care, deocamdată, au renunțat la atacurile asupra orașului. A apărut o controversă între guvernatorul regiunii Vitali Kim și primarul orașului Aleksander Senkevici. Guvernatorul a permis de ieri vânzarea băuturilor alcoolice în oraș pe durata week-endului, iar primarul a declarat că având în vedere situația prezentă nu exclude ca locuitorii din Nikolaiev să bea în continuu vreme de o săptămână. În Nikolaiev mașinile conduse de persoane în stare de ebrietate sunt confiscate în beneficiul armatei, au fost înregistrate 30 de astfel de cazuri până acum, dar și 3 decese în urma consumului de alcool metilic.

10. La Herson, forțele ruse l-au reținut pe un deputat în consiliul local, liderul fracțiunii Solidaritate Europeană, Dmitri Afanasiev. Continuă cazurile de reținere a oficialilor ucraineni locali. 

11. Procuratura generală de la Kiev a anunțat începerea urmării penale împotriva cântăreței Iulia Cicerina sub acuzația de profanare a simbolurilor naționale ucrainene. Iulia Cicerina a participat alături de militari ruși la coborârea drapelului ucrainean de pe clădirea administrației orașului Energodar din Zaporojie. În plus, cântăreața a susținut în mod public intervenția militară rusă în Ucraina”, a precizat, sâmbătă, istoricul George Damian pe Facebook.