ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Naționala de handbal feminin a României a învins categoric, miercuri, formația Norvegiei, în ultimul meci al grupei D a Campionatului European din Franța. Portarul echipei naționale de handbal, Iulia Dumanska, este, fără îndoială, eroul momentului în sportul românesc. Născută în  Ucraina, dar devenită cetățean român, Iulia este cea care apără și poarta echipei SCM Rm. Vâlcea.
 
Și datorită ei, România a obținut prima victorie la un Euro contra scandinavelor după 18 ani.

În 2011, pe când avea 15 ani neîmpliniți, tânăra a venit în România cu echipa sa și a evoluat la un turneu internațional din România. În același an, soții Ioana și Ioan Marta au convins-o să se legitimeze la Clubul Sportiv Marta Baia Mare, scrie bucpress.eu.

„Când am venit prima oară în România eram un copil mic, fără parinți alături, nu știam limba româna și vorbeam cu ceilalți în limba engleza. M-a ajutat Tudor Marta, pe care eu îl consider «fratele» meu, m-au ajutat doamna și domnul Marta. În fiecare seară, după antrenamente, încercam să citesc și să scriu câte ceva în limba română. În trei luni am învățat limba. Primul meu cuvânt a fost «brațe», deoarece sunt portar și tot timpul trebuia să vorbesc cu fetele din apărare»”, a povestit handbalista.

Iulia și-a arătat cum a ajuns în România dragostea față de țara sa de adopție. „Din prima zi mi-am dorit să devin cetățean român. Am cumparăt un tricolor și mi-am pus o bucățică din el pe ghiozdan, iar alta în cameră”, povestea Dumanska, în perioada în care încă era junioare la Baia Mare. Între timp, visul ei s-a materializat în 2016, când a primit cetățenia română. 

Potrivit fanatik.ro,  Dumanska a povestit înainte de startul acestei competiții ce înseamnă pentru ea faptul că joacă pentru România: „Este totul pentru mine. Și la imn, când cânt, pur și simplu mă emoționez. Îmi vine să plâng, dar îmi vine să plâng de fericire, pentru că știu cât de greu mi-a fost să trec peste obstacole!”