ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Mâine, în conul de umbră generat de apropiata întâlnire dintre Donald Trump și Xi Jinping, care focalizează cea mai mare atenție a opiniei publice mondiale, la București are loc o nouă ediție a unui summit de consolare. Așa-numitul format B9, al statelor cu cea de-a doua viteză din Uniunea Europeană. Aici, la București, vom auzi și ultimul cântec de lebădă al lui Volodimir Zelenskiy.

Dintre cele nouă state, trimit în capitala României doar șapte lideri de rang maxim; două absențe regretabile și greu de explicat sunt cele ale Bulgariei, din partea căreia nu va fi prezent decât ambasadorul acestui stat la NATO, și Ungariei, care face act de prezență doar cu ambasadorul acestui stat la București. Explicațiile acestor două afronturi sunt, până în prezent, inexistente. În schimb, în total, vor fi 11 lideri de rang maxim. Fără a fi membri B9, vor mai participa SUA, doar cu un subsecretar de stat, Suedia, cu ministrul Apărării, Norvegia, cu ministrul de Externe, și Islanda, cu un secretar permanent.

O prezență de natură să stârnească controverse este cea a lui Volodimir Zelenskiy. Ucraina nu face parte din acest format, B9, astfel încât liderul de la Kiev este doar un invitat de rang înalt care primește astfel un premiu de consolare și are prilejul de a ne prezenta ceea ce se numește „ultimul cântec de lebădă”. O curiozitate a evenimentelor declanșate în Europa de operațiunea militară specială inițiată de către Federația Rusă și care se dorea a fi încheiată rapid, sub forma unui război fulger care să conducă la căderea Kievului, este un caz rarisim în istorie. Nu se poate afirma, decât forțând realitatea, că Federația Rusă ar fi câștigat acest război sângeros. Are 350 de mii de morți, sute de mii de răniți și a înregistrat, în plan financiar, pierderi colosale, fără a reuși să „cucerească” decât circa 20% dintr-un teritoriu care, istoric, nu a aparținut niciodată Ucrainei, locuit aproape în exclusivitate de etnici ruși și făcut pur și simplu praf și depopulat în urma bombardamentelor. Totuși, dacă nu se poate afirma că Federația Rusă a câștigat războiul, putem spune, în schimb, că Ucraina l-a pierdut. În baza acestor două afirmații, urmează să se încheie, în fine, pacea despre care, pentru prima dată, a vorbit în urmă cu câteva zile Vladimir Putin. Ucraina este, în prezent, abandonată de Statele Unite și lăsată în grija exclusivă a Uniunii Europene, care gâfâie din toate pozițiile pentru a-i mai asigura un minimum de supraviețuire, furnizându-i „împrumuturi” uriașe în numele statelor membre, care au încetat să se mai iluzioneze că le vor putea fi restituite vreodată de către un stat învins, în baza unor despăgubiri fanteziste pe care le-ar accepta statul agresor.

Din această perspectivă, prezența lui Volodimir Zelenskiy la București este de-a dreptul emoționantă, dacă nu chiar înduioșătoare. Dincolo de simbolismul ei, această prezență ar putea fi motivată de cea mai aberantă decizie de politică externă pe care a luat-o până în prezent președintele numit, Nicușor Dan. Aceea de a semna, cu reprezentantul unui stat aflat la capătul unui război pe care îl pierde, un parteneriat strategic cu România. Desigur, nu îmi pot imagina cum Nicușor Dan, fără să fi fost împins de la spate de partenerii noștri externi, ar fi recurs de capul lui la un asemenea gest hazardat, făcut în pripă, fără aprobarea Parlamentului și fără estimarea pericolului de a arunca România în aceeași oală cu Ucraina.

Dincolo de această prezență la București a lui Volodimir Zelenskiy, care eclipsează o altă prezență stranie, cea a Maiei Sandu, care reprezintă un stat care nu face parte din B9 și nici nu va face parte în următorii câțiva ani, orice alt comentariu va fi lovit de banalitate și, în consecință, va fi de prisos.