ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Un chirurg pediatru pro-viață și profesor la o școală de medicină din SUA s-a pronunțat recent împotriva tendinței actuale de abordare a disforiei de gen prin intervenții hormonale și chirurgicale, numind aceste practici  „atrocitate medicală" și malpraxis, potrivit LifeSiteNews.

Dr. Michael Egnor, profesor de neurochirurgie și pediatrie la școala de medicină a Universității Stony Brook din New York, a discutat vineri cu editorul The Federalist, Emily Jashinky, în cadrul unui interviu podcast, despre problema așa-numitelor „tranziții de gen" în medicina modernă.

„Ceva ce am realizat odată cu creșterea „operațiilor de afirmare a genului" și a „îngrijirii medicale de afirmare a genului" este că ne aflăm chiar în mijlocul unei atrocități medicale extraordinare și am simțit că trebuie să vorbesc. Sunt  pro-viață, mă opun foarte mult avortului, cred că este o atrocitate medicală", a adăugat el, continuând să își exprime opinii similare în ceea ce privește pașii făcuți pentru „afirmarea identității de gen” a unei persoane. 

În calitate de profesor, medicul a explicat că discută despre diverse experimente medicale care au avut loc în trecut și care acum sunt condamnate, cum ar fi cele efectuate de naziști. 

„Precizez că, la vremea respectivă, toate aceste atrocități erau acceptate pe scară largă în comunitatea medicală", a spus el. „Eugenismul a fost predat practic în toate școlile de medicină timp de mulți ani". 

Egnor a reamintit că le spune studenților la medicină: „Facem lucruri rele despre care oamenii vor vorbi peste 50 de ani și nu știm neapărat care sunt acestea, pentru că ne aflăm chiar în mijlocul lor". 

Medicul, care a scris și un articol pentru The Federalist pe aceeași temă, a declarat că ar clasifica așa-numita  „intervenție  pentru afirmarea genului" drept malpraxis, chiar dacă definiția tehnică a malpraxisului pune accentul pe practicile medicale care nu sunt comune. Conform acestei definiții, a spus el, mutilarea de dragul unei „identități de gen" nu este cu ușurință considerată o problemă etică, datorită modului în care este tratată în prezent. 

Egnor a clasificat disforia de gen ca fiind o „boală psihiatrică" care nu ar trebui tratată prin intervenție hormonală sau chirurgicală.  

El a comparat pacienții cu disforie de gen cu cei care, ca urmare a unui diagnostic psihiatric, solicită amputări și alte forme de deteriorare a unui corp sănătos. Medicii care acceptă să efectueze aceste operații ar urma să fie închiși. 

„Noi nu facem ceea ce vor bolnavii mintal să facem doar pentru a le satisface boala lor mintală. Realitatea este că „bărbații trans" sunt femei și „femeile trans" sunt bărbați, iar noi ar trebui să îi ajutăm să încerce să se descurce cu asta". 

Cu toate acestea, el a adăugat că „tratamentul adecvat" pentru cei care suferă de disforie de gen „nu este mutilarea sau castrarea". 

Egnor a descris intervențiile hormonale și chirurgicale ca fiind „foarte periculoase" și „foarte nepotrivite".
 
„Blocanții pubertății pot provoca o varietate de efecte secundare negative în rândul copiilor, inclusiv depresie, suicid și impacturi necunoscute asupra fertilității mai târziu în viață.” 

Egnor a declarat că prescrierea unor medicamente - în acest caz cele hormonale-  pentru o afecțiune psihiatrică este „complet în afara [limitelor] oricărui tip de practică medicală rațională". 

 El a condamnat în mod similar chirurgia de „afirmare a genului", deși a remarcat că aceasta este „chiar mai radicală".  

 „Bărbații nu sunt femei și femeile nu sunt bărbați. Mutilarea chirurgicală a copiilor și adulților bolnavi psihic nu este o practică medicală etică. Și aproape toată lumea știe acest lucru". 

Medicul a recunoscut că studenților le e teamă să fie de acord cu el și  că mulți profesioniști își riscă cariera dacă iau atitudine împotriva ideologiei. Cu toate acestea, el a încurajat, de asemenea, profesioniștii din domeniul medical, părinții și alți membri ai publicului să facă acest lucru, spunând că, „dacă noi toți vorbim, ei [activiștii LGBT] vor dispărea".