ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


La 80 de ani de existență, Fresca Ateneului Român a avut parte de un „Regal pentru Centenar”, eveniment cultural organizat de Patriarhia Română, Primăria Municipiului București și Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic, în contextul aniversării Centenarului Marii Uniri și al împlinirii a 80 de ani (1938 – 2018) de la inaugurarea Marii Fresce a Ateneului Român. Un regal a oferit românilor și televiziunea Trinitas TV, a Patriarhiei Române, care a realizat un film documentar dedicat istoriei zbuciumate a frescei care înfrumusețează peretele circular al Sălii Mari a Ateneului și pe care mulți români, poate, nu o cunosc nici azi.  În cele 60 de minute, realizatorii documentarului, o lecție de artă și de istorie pentru orice privitor, prezintă povestea dramatică a acestei „mărturii vizuale a istoriei poporului român”, așa cum definește fresca academicianul Răzvan Theodorescu.


La un pas de a fi distrusă de regimul comunist, acoperită multă vreme de o cortină roșie, fresca Sălii Mari a Ateneului, începută în 11 septembrie 1933 și finalizată în 22 aprilie 1937, a fost inaugurată la 26 mai 1938, în prezența Regelui Carol al-II-lea și a fiului său, viitorul Rege Mihai. Ea cuprinde 25 de scene desfășurate pe o suprafață de 75 de metri lungime. Scene care zugrăvesc, uneori sub forma unor metafore vizuale impresionante, momente din istoria poporului român, de la războaiele dacice și până la făurirea României Mari.  Fresca Ateneului reprezintă, de asemenea, și elemente simbol despre Biserica Ortodoxă Română, în armonie cu istoria acestui neam, momente evocate în cadrul documentarului.

„Este cea mai reprezentativă frescă pentru istoria poporului român, fiind reprezentate aici vârfurile istoriei poporului român. Începe de la simbioza daco-romană și se continuă până la fărurirea României Mari. Cea de-a 25-a scenă are o istorie aparte, pentru că nu mai există, așa cum exista înainte. Se numea „Epoca de consolidare”, în care erau prezenți Carol al-II-lea și Mihai. A fost ștearsă în timpul regimului Antonescu. Există și documente scrise despre această cerere și răspunsul aristului Costin Petrescu cu privire la înlocuirea ei. În filmul documentar realizat de Trinitas TV am încercat să surprindem în 60 de minute întreaga istorie a frescei, punerea ei în context, din punct de vedere cultural, artistic și istoric, dar și descrierea fiecărei scene. Costin Petrescu spunea că îi este imposibil să redea istoria poporului român într-o friză care are o lungime de 75 de metri și o înălțime de trei metri pentru că nu i-ar fi fost de ajuns, pentru a reda în imagini această istorie a României, nici măcar toată Calea Victoriei. ”, a explicat Simona Iordache, realizator Trinitas TV.

Pentru  a ascunde adevărul unor momente istorice, și mai ales rolul monarhiei în istoria țării, fresca a fost acoperită de comuniști în 1948 cu o cortină de catifea roșie. Filmul documentar prezintă toate aceste etape din istoria frescei.

Povestea zbuciumată a frescei și importanța ei din punct de vedere artistic și istoric este împărtășită, în documentarul realizat de Trinitas TV, de specialiști în istorie, în istoria artei - academicienii Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, Răzvan Theodorescu, Constantin Bălăceanu Stolnici și prof. conf. dr. Ioana Beldiman. Dar și  de descendenți ai lui Costin Petrescu, precum  Dan Costin Petrescu, nepotul lui Costin Petrescu. 


Despre importanța acestei fresce și a Ateneului Român, ca operă a întregului popor român, academicianul Ioan-Aurel Pop spune:

„Fresca aceasta este, de fapt, istoria în imagini a poporului român. A fost făcută într-un deceniu de glorie, în deceniul al-patrulea al secolului trecut,  cam din 1933 până în 1938. A fost o muncă imensă. Noi ne apucăm greu de opere fundamentale, dar, atunci când le facem sunt temeinice. Dacă era făcută la sfârșitul secolului al-XIX-lea, evident că nu putea cuprinde Marea Unire, această împlinire extraordinară. Și atunci, toată istoria frescei este și o adaptare la împlinirile care au urmat după inaugurarea Ateneului. „Dați un leu pentru Ateneu”, opera întregului popor român a fost acest monument excepțional. Ateneul este un palat de cultură, nu este un palat politic. Este închinat culturii, și atunci, s-a gândit, de la începutul lui, pe acea rotondă excepțională, să fie istoria românilor. Faptul că s-a făcut fresca după Marele Război,  a ajutat la includerea în frescă a acestui moment extraordinar al istoriei noastre, poate cea mai importantă împlinire pe care au avut-o românii, adică realizarea statului național unitar.