ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Comentatorul sportiv Bogdan Socol, 42 de ani, a murit subit in timpul unui antrenament”, a anunțat vineri cunoscutul jurnalist sportiv Dorin Chioțea.

Acesta a continuat: „Șoc hipotermic, înțeleg, combinat cu imposibilitatea de a iesi de sub podul de gheață format urmare a gerului de afară. Pasiunea pentru înot în ape foarte reci i-a fost fatală. Se retrasese definitiv din media in urma cu cateva zile, profund dezamăgit de sistem. Era singurul capabil sa tina un ritm sud-american, inconfundabil în branșă. A debutat la TVR. A lăsat în urmă trei copii mici.

Sunt fară cuvinte. Schimbasem multe impresii în timpul Cupei Mondiale din Qatar. Dumnezeu să îl odihnească!”

Moartea sa tragică a fost anunțată și de GSP.ro care ne mai informează, de asemenea, că jurnalistul era pasionatt de înot în ape reci.

Ultima lui postare publică, pe contul său de Facebook, datează din 8 februarie și este impresionantă nu numai pentru că privește lumea murdară a presei:

Viața nu se măsoară prin numărul respirațiilor, ci prin momentele care ți-au tăiat respirația, a spus scriitoarea americana Maya Angelou.

Pornind de la acest citat minunat, îmi permit acum, când nu mai fac parte din "branșă", sa ma întreb cum au ajuns niste persoane, dintre care unele nu știu când se folosesc corect cuvintele doar și decât, sa aibă chiar funcții de conducere în unele instituții din presa sportiva. Sau ce lasa în urma lor mulți din cei care acum activează "cu succes" și încearcă sa se facă tot mai vizibili în domeniu.

Stiu, mulți chemați, puțini aleși, dar senzația mea, și nu numai, este ca alegerea asta a fost făcută neinspirat, ca să nu spun mai mult. Pentru ca și cei care aleg nu au ajuns pe meritele lor în acea pozitie, ci din varii motive, dar nu profesionale.

Iar atunci când vor privi în urma, acești "aleși" nu vor găsi poate niciun moment care sa fi tăiat respirația celor care i-au citit, i-au ascultat sau i-au văzut.

Și atunci, poți spune ca ei au trăit măcar o clipa cu adevărat în presa sportivă?!”

Dar poate mai tulburător este ultimul său articol de pe site-ul său, în care îl invocă și pe bădia Ion Gavrilă Ogoranu și își ia adio de la presa sportivă/ În ciuda notelor care acum pot părea stranii, jurnalistul anunță cu putere că merge mai departe pe drumul său. Redăm integral mai jos ultimul articol al lui Bogdan Socol. Dumnezeu să-l ierte!

 

A FOST ODATĂ UN COMENTATOR…

Privesc tastatura și spațiul mare alb ce mi se întinde în față pe platforma WordPress și încă nu realizez momentul în care mă aflu. În urmă cu 10 ani mi s-ar fi părut o glumă proastă, iar acum 20 de ani, nici nu aș fi putut să o iau drept glumă. Dar acum, asta este realitatea. Tristă sau cum o mai fi ea, asta e realitatea. Sunt în fața unei morți. A uneia din propriile mele morți. Pentru că mai bine de două decenii, asta a fost viața mea, căreia i-am dedicat tot ce am avut mai bun.

Am trăit-o cu pasiune, cu bucurie în suflet și pe chip la numeroasele reușite, dar și cu nervi, frustrare sau lacrimi în situațiile mai puțin plăcute pe care le întâlnești inevitabil într-o viață. Dar de astăzi, se încheie un capitol major al existenței mele și tot ce am de făcut este să renasc din propria-mi cenușă, să mă ridic și să merg pe drumul meu, care va fi altul față de cel pe care am tot umblat de când mă știu, practic.

Dar nu este o moarte bună, naturală, ci cauzată de unele forțe din exteriorul meu. Pentru că, citându-l pe marele Ion Gavrilă Ogoranu, liderul mișcării de rezistență anticomunistă din Munții Făgăraș: „ucis am fost doar când am fost vândut de confrații mei.”

Când eram doar un copil, nici măcar cu buletin, și mi-am pus în gând dorința și, implicit, ambiția de a deveni comentator sportiv, nu m-aș fi gândit vreodată că aș putea ajunge și în această clipă. Apoi, după ce am intrat la Școala Superioară de Jurnalistică și, mai ales, după ce am început să lucrez în branșă, mi se părea inacceptabil fie și să-mi imaginez că nu voi îmbătrâni în presa sportivă. Sau că voi ajunge să nu mai lucrez în presă!

Ei bine, acest moment a venit cumva premeditat, dar trebuie doar să mă reinventez și să ies complet din zona mea de confort și să intru pe tărâmuri neumblate de mine până acum. Ironia destinului face că în urmă cu fix trei ani am plecat de la Digi Sport, după aproape 10 ani de glorie și amar, iar acum plec din presa de sport.

Nu știu dacă definitiv sau pentru o perioadă mai mică sau mai lungă, dar cert este că plec. Cu toate că nu eu părăsesc meseria atât de dragă mie, ci conjunctura m-a împins spre un asemenea pas. Cineva îmi spunea că dacă aș fi fost într-o altă țară, mai civilizată, unde valorile sunt apreciate cu adevărat, nu marginalizate, dacă mi s-ar fi închis cumva vreo ușă, alte zece mi s-ar fi deschis instantaneu.

Aici, am bătut la mai multe uși, dar fără zgomot, doar întrebând timid cumva dacă nu ar fi nevoie cumva și de experiența mea sau de serviciile mele. Am scris chiar unor directori și oameni cu putere mare de decizie, dar fie mi s-a răspuns evaziv, fie nu am primit vreo replică. Iar o discutie recenta cu un amic mi-a confirmat ceea ce stiam deja, ca in presa sportiva de la noi, importanta este apartenenta la o gașcă sau chiar gloata decat talentul tau si valoarea ta. Ceea ce m-a făcut să il parafrazez pe Iisus, spunând că mai ușor va fi cămilei să treacă prin urechile acului decât mie să mai comentez fotbal la TV.

De astăzi, chiar sub nicio formă pentru că și colaborarea cu Flashscore a încetat după ce am fost suspendat în ultimele două luni din cauza unei postări în care îmi exprimam opinia vizavi de comentariul unui meci de la Cupa Mondială pe TVR. Ar fi trebuit să revin în februarie, dar am decis că e mai bine să renunț eu. Astfel, numărătoarea meciurilor de fotbal comentate s-a oprit la 2358, ultimul fiind Tunisia – Franța 1-0.

Așa că singurele mele legături cu presa sportivă vor mai rămâne acest blog și colaborarea cu canalul de YouTube Orange Sport România.

Nu știu ce mă așteaptă dincolo de această zi, nici unde voi merge exact, am doar încrederea că bunul Dumnezeu mă va călăuzi și mă va apăra așa cum a făcut-o mereu.

Chiar dacă nu este ieșirea pe care mi-o doream și, în mod clar, nu atât de rapid, totusi ies cu demnitate și capul sus pentru ca „am luptat lupta cea buna, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinta”.

Nu vreau ca această scrisoare de despărțire de presa sportivă să aibă accente dramatice pentru că viața merge înainte. Am vrut doar să îi anunț pe toți cei care au fost alături de mine de-a lungul carierei că, pentru o perioadă mai mare sau mai mică, voi dispărea din peisaj și să le mulțumesc pentru mesajele lor de încurajare.

Al vostru,

Bogdan Socol