Copiii cărora li se citesc frecvent povești și care nu au acces la ecranele televizoarelor, computerelor sau telefoanelor mobile în primii cinci ani de viață înregistrează o dezvoltare mai rapidă a creierului, potrivit unui nou studiu, realizat de cercetătorii americani și citat de cnn.com și Mediafax.

Concluzia nu este una nouă, dar autorii acestui studiu, cercetătorii de la Spitalul de pediatrie din Cincinnati, au venit cu argumente clare, obținute prin intermediul imagisticii prin rezonanță magnetică. Acesta este primul studiu care furnizează și dovezi neurobiologice ale beneficiilor potențiale ale cititului și ale efectului negativ pe care îl au ecranele asupra dezvoltării creierului preșcolarului.

„Este important, pentru că organul se dezvoltă cel mai rapid în primii cinci ani de viață”, a spus coordonatorul studiului, medicul John Hutton.

„Copiii care au parte de mai multe experiențe care îi stimulează, ce ajută creierul să se organizeze, vor avea un avantaj uriaș atunci când vor ajunge la școală”, a spus Hutton. „Și este din ce în ce mai dificil pentru copii să recupereze, dacă rămân în urmă la școală”, a mai spus acesta.

La studiu au participat 47 de copii sănătoși, cu vârste cuprinse între trei și cinci ani, care nu mergeau la grădiniță.

Materia cenușie din creier conține majoritatea celulelor care comandă corpului ce să facă. Substanța albă este țesutul cu aspect albicios ce face parte din sistemul nervos central (măduva spinării și encefal) și conține axonii, respectiv prelungirile celulelor ner­voase și celulele țesutului interstițial numit nevroglie, care are rol de hrănire și protecție. Sustanța albă este importantă pentu că asigură influxul nervos de la un centru nervos la altul sau între un centru nervos și un nerv. Creșterea nivelului de substanță albă și organizarea acesteia sunt extrem de importante pentru capacitatea creierului de a comunica cu restul organismului, mărind capacitatea de a învăța și asigurând o bună funcționalitate. Fără un sistem de comunicare bine dezvoltat, capacitatea de procesare a creierul încetinește și are de suferit.

În cazul copiilor care erau expuși la ecrane mai mult de o oră pe zi, zonele responsabile de învățare în materia albă erau subdezvoltate și mai puțin organizate.

La naștere, numărul neuronilor este cel mai mare comparativ cu restul vieții, iar, în funcție de stimuli – comunicare, iubire, îmbrățișare, plimbat, citit -, conexiunile între neuroni sunt întărite, spune Hutton. În lipsa unor stimuli, neuronii mor, a mai spus acesta. Chiar dacă se modifică și învață la toate vârstele, ceea ce se întâmplă în primii cinci ani ai vieții este hotărâtor pentru dezvoltarea creierului.

În afară de imaginile creierului obținute prin rezonanță magnetică, participanții la studiu au fost supuși unor teste cognitive.

Copiii care aveau acces la ecrane mai mult de o oră zilnic au avut rezultate mai proaste în ceea ce privește la testele cognitive, inclusiv privind limbajul expresiv și capacitatea de a numi rapid obiecte.

Ecranele interferează, de altfel, cu toate activitățile copiilor, de la jocul cu jucării la folosirea imaginației, joaca afară etc.

Hutton spune că mai degrabă este important cititul în sine, regulat, decât tipul de poveste. Acesta sfătuiește părinții să nu mai caute cartea perfectă, ci pur și simplu să le citească celor mici regulat.