La 3 august anul acesta, la Cluj – Napoca, CNC, forul statutar al PNȚMM, a decis în unanimitate participarea partidului la alegerile parlamentare și candidatura mea la prezidențiale.

După trei săptămâni, în împrejurările pe care le voi arăta,”colegul” Liviu Petrina, susținut din afară în special de Ludovic Orban, iar din interior de o mână de oameni, a pornit în partid o diversiune care a condus la candidatura la parlamentare a unor membri ai PNȚMM pe listele grupării Orban – Tomac, la blocarea candidaturii mele, respectiv la susținerea de către PNȚMM a candidaturii la prezidențiale a lui Orban.

Sistemul și oamenii șantajabili împotriva PNȚMM

Mai tot răul făcut țării de Sistem în ultimii 35 de ani se datorează oamenilor șantajabili de care el s-a folosit – mai ales având la activ relații cu Securitatea și probleme penale.

Pe Liviu Petrina l-am găsit la PNȚMM (partidul funcționa într-un sediu al său). Îi știam trecutul însă am fost de părere că nu era dreptul meu să pun condiții în privința aceasta, cel puțin atât timp când prezența lui nu dăuna intereselor partidului. Om complexat de propriul trecut, el m-a antipatizat mereu. Ca să nu fiu desemnat candidat la președinție, el (și alți câțiva, în surdină) a făcut tot ce a putut. Imediat după reuniunea de la Cluj, mi-a spus că vrea să-mi fie „director de campanie”. Însă la scurt timp s-a râzgândit și a plecat din București pentru mult timp (la fel făcuse și la locale, deși miza candidaturilor la Primăria Capitalei era foarte mare). Și la locale, și la prezidențiale (atât cât a durat campania mea) am fost lăsat absolut singur.

Liviu Petrina a pornit în drumul spre diplomația comunistă în anii de duritate maximă a acestui regim. De-a lungul timpului el a negat colaborarea cu Securitatea invocând un proces câștigat la CEDO în 2008, proces ce a implicat spătămânalul „Academia Cațavencu”. Între timp, circa 14 ani mai târziu, s-a aflat, că în anii în care "se afla la post” a dat "informări” (note informative) Direcției de informații externe (DIE)/ Direcției de contrainformații militare (CI), ambele structuri cu atribuții (și) de Poliție politică. Fără să mai spună și cam ce cuprindeau acele "informări” dar și cam câți metri cubi trebuie să fi avut un dosar de Securitate al unui diplomat comunist cu o carieră de zeci de ani; în plus, și translator al unui dictator paranoic când venea vorba de cei care luau parte la întâlnirile sale cu mai marii lumii. Dar Liviu Petrina avea și alte vulnerabilități ascunse. De una din ele am aflat abia în ultimele săptămâni, căutând să înțeleg, totuși, dacă ce făcuse el venea dintr-o înțelegere greșită a lucrurilor sau, dimpotrivă, din ceva mai grav, din vreo altă vulnerabilitate speculată de dușmanii atât de numeroși și neîmpăcați ai țărăniștilor autentici, creștin-democrați. Ca un adevărat martir anticorupție, el nu scapă nicio singură ocazie să nu acuze de corupție - pe bună dreptate, altminteri -, „ciolacii și vârcolacii PSD-iști”, în timp ce el însuși a dat „Țării” (scrisă neapărat, mereu, cu majusculă!) un tun de peste un milion de euro, în urma căruia s-a ales cu  o extrem de banală amendă penală. Iar „Țara” cu prejudiciul nerecuperat - fapt ce i-a facilitat și el moralistului nostru și familiei sale extinse să ajungă azi la o avere de multe milioane de euro; avere trecută, firește, nu pe numele lui, după rețeta penalilor tranziției care știu să ocolească executarea silită. 

Ludovic Orban, fiu al unui ofițer de Securitate maghiar (tot la Contrainformații militare, în perioada cea mai neagră a terorii sovietice la noi). S-a ocupat de zona Harghita și Covasna, și pare că sovieticii i-au dat misiuni dintre cele mai infame privitoare la relațiile dintre români și maghiari (făcându-l foarte probabil agent și al serviciilor lor). Fiu de securist, Ludovic Orban nu putea să facă armata decât la Securitate, cu tot ce presupunea acest lucru (angajament de loialitate față de instituția terorii și, putem să bănuim, și cu fapte pe măsura angajamentului). Iar azi se vede că Sistemul securist se preocupă de o cariera politică strălucită pentru fiul ofițerului de Securitate Imre Orban. Și cum n-ar face asta Sistemul securist de vreme ce a ascuns unui întreg popor că penultimul său președinte, vreme de două mandate, a fost un turnător oribil. Orban - un personaj „care știe maghiara la perfecție, însă o vorbește numai între patru pereți”, potrivit mediilor maghiare informate -, susține nici mai mult nici mai puțin că în liceu își dorise să se organizeze împreună cu alți colegi ca să dea jos regimul Ceaușescu. În contextul său biografic, asemenea afirmații developează ca nimic altceva mai bine impostura sa cinică, exploatată la maxim de Sistemul securist, cum tocmai vedem, pentru lucrurile cele mai murdare. (...)

Așadar, iată de ce Sistemului răului îi convine să se joace de-a politica și statul de drept cu personaje cu trecutul unora ca Petrina și Orban (Orban, cu repetate probleme penale în timp, dar mereu basma curată, asemeni lui Băsescu și altora cu protecție securistă). Blocarea candidaturii mele constituie o dovadă că Sistemul urăște să se confrunte cu unul ca mine, care îl încurcă foarte tare, și pe care de 40 de ani nu reușește să-l aibă cu absolut nimic la mână. 

     

-în urmă cu un și jumătate, am fost invitat să mă înscriu în PNȚMM și să ocup poziția de secretar general; am acceptat din două motive: invazia Rusiei în Ucraina adusese la granițele țării un pericol grav, iar PNȚMM era singurul partid în care m-aș fi înscris (dat fiind că PNȚCD era și este și azi distrus, de 15 ani, de un personaj sinistru); m-am ocupat de treburile cele mai de substanță în partid: luări de de poziție publică, comunicate, studii, susținerea proceselor etc

     

-la alegerile locale din iunie anul acesta, conducerea partidului mi-a cerut să candidez pentru Primar al Capitalei; prezența la mai multe emisiuni de televiziune (la posturi mai mici – cele mari fiind controlate de clanurile politice încârdășite între ele) au adus vizibilitate și credibilitate partidului (a contribuit și campania de pe Facebook, și ea pe teme incomode în egală măsură celor de la Putere dar și din Opoziția de fațadă); cadidatura mi-a fost respinsă inclusiv cu mâna a două judecătoare din familii PSD-iste după un proces care a durat 44 de zile (în urmă cu două săptămâni am întregistrat plângerea la CEDO)

    -pe la jumătatea lunii iulie, conducerea partidului mi-a cerut insistent să candidez și la prezidențialele din toamnă; am acceptat (ca pe o onorantă și grea povară) și am început imediat campania pentru alegeri; la 3 august, la Cluj – Napoca, CNC, forul statutar al PNȚMM, a aprobat în unanimitate candidatura mea; timp de o lună și jumătate am dus practic de unul singur o campanie foarte eficientă: emisiuni tv cu audiențe și aprecieri fără precedent pentru partid, o campanie intensă pe Facebook și 8 clipuri video (din 30 pe care le programasem), fiecare cu un număr de vizualizări și aprecieri fără precedent și ele (3 dintre acestea cu zeci de mii de vizualizări fiecare, unul chiar cu 55.000 – cifre de neimaginat nici la marile partide)

     

-încă nu fusese lansat clipul-apel pentru revenirea la Regat, despre care Petrina aflase abia ascuzându-și preocuparea, când "colegul” a pornit diversiunea care a dus la o derută aproape generală în partid; fără să dețină vreo poziție statutară, în absența din București a președintelui partidului (Mircea Taloș, care locuiește în Bistrița și vine periodic în Capitală), el „negociase” deja, până la 15 septembrie, cu Orban și Tomac până și cam ce oameni și pe unde să intre pe liste; eu tocmai eram plasat la București, la Camera Deputaților pe nu știu ce loc

   

 -pe 16 septembrie el i-a trimis un mesaj – somație președintelui Taloș: „Vă rog insistent să opriți din cursa pentru prezidențiale pe Valerian Stan!”

     

-Petrina apucase să convingă deja un număr de oameni; el are un intelect exersat fantastic în relele de sub comunism și de după; la București i s-au asociat cei din fosta conducere, care timp de aproape 5 ani ținuseră partidul în cea mai deplorabilă neputință și care - caractere ca ale lui Petrina (Liviu Floarea, mai ales) -, sperau cu ardoare că și mandatul lui Taloș și al meu va sfârși la fel; alți colegi, mereu inactivi până atunci, sau alții care s-au văzut dintr-o dată eliberați de sarcina (dificilă la un partid mic, de strângere de semnături pentru cele două categorii de candidaturi); unii, sperând că ar putea obține totuși un fotoliu în Parlament; iar alții, desigur, consecvenți cu decizia de la Cluj – Napoca; aceștia din urmă, în frunte cu președintele Taloș și cu mine (în semn de protest, ambii ne-am auto-suspendat din funcții), am respins diversiunea lui Petrina argumentând mai ales că:

         

-blocarea candidaturilor proprii ale PNȚMM servește perfect intereselor Sistemului securist de a bloca singurul partid continuator autentic al idealurilor și istoriei înaintașilor Maniu, Mihalache și Coposu

         

-dacă cei trei ar fi fost exact în situația noastră, a celor de azi, ar fi fost absolut de neimaginat ca ei să renunțe la candidaturile propriului partid, să-și dea demisia din propriul partid și să candideze înscriindu-se în gruparea unuia ca Orban (adică făcându-și o transfuzie de securism); Petrina și agitatorii lui (unii convinși cu sume generoase de Petrina – între ei Radu Pisică) susțineau, absurd, că legea nu impune demisia din partid pentru candidatura pe alte liste, neavând habar că chiar Statutul propriu prevedea acest lucru (art. 13)

         

 -diversiunea lui Petrina a sfidat decizia CNC de la Cluj inclusiv în sensul că, in extremis, era acceptabilă exclusiv o "alianță de partide”, și nu înșelătoria pe care Sistemul, prin Petrina, Orban și alții, tocmai o serveau unui partid căruia ultimii doi îi întorseseră spatele cu dispreț nu mai demult decât la alegerile din iunie

         

-diversiunea a generat în rândurile PNȚMM o gravă dezbinare, într-un moment în care partidul avea o nevoie dramatică de unitate

               

-opoziția mea la diversiunea lui Petrina nu a urmărit să-mi salveze candidatura, pe care nu mi-am dorit-o; prea multă lume știe prea bine că eu nu am urmărit absolut niciodată ceva pentru mine în viața publică: cariera militară mi-am compromis-o sub comunism pentru că am refuzat să fac poliție politică împotriva colegilor ofițeri, precum și "să-mi țin gura”, așa cum mă somau CI-știi armatei; puteam să mă fac că nu știu că Stănculescu a tras în oameni la Timișoara, și fostul general nu mă trecea în rezervă; puteam să mă fac că nu știu ce se întamplase cu vilele acaparate de demnitari și în dosarul Flota, și nu aș fi fost îndepărat de la Guvern; etc

     

-la 26 septembrie, a fost convocată o ședință a CNC care să decidă dacă se menține decizia de la Cluj, sau se urmează calea deschisă de diversiunea lui Petrina; din lipsă de cvorum, s-a convocat o nouă ședință la 3 octombrie, care nici ea nu a avut cvorum și unde decizia unanimă de la Cluj a fost răsturnată de o minoritate

     

-în perioada de după blocarea candidaturii mele, parte din semnăturile strânse deja pentru mine au fost transcrise nelegal pe tabelele lui Orban

   

 -ca preț pentru serviciul făcut, Orban i-a promis lui Petrina un favor imobiliar (posibil o țeapă între două caractere care se merită unul pe celălalt)”, a scris Valerian Stan, pe Facebook.