ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Ieri am pus pe Facebook aceste rânduri nevinovate: „Audiatur et altera pars (adică și pe alții decât pe lăudătorii magistrului): «D-l Andrei Pleșu mi-a transmis că ar dori să se spovedească la mine. N-a venit. Nici nu eram așa bucuros, mă întelegeți. Pentru că, de fapt, nu este decât un om foarte comod, pe care inteligența nu-l ajută decât foarte puțin, și care o cam scaldă. Oricum, nu-i cineva pentru care merita să-mi pierd timpul în dialoguri și polemici» (Părintele Arsenie Papacioc, în «Ne vorbește Părintele Arsenie Papacioc», volumul 2)”.

La scurt timp după, câțiva prieteni ne-au luat deja la rost pe Părintele și pe mine că cum adică Pleșu nu-i inteligent, și teolog dubios, cum sugerează Părintele”. Dat fiind că regretatul nostru Părinte nu mai e demult printre noi, am răspuns doar eu cu cele două texte-flash de mai jos, două dintre mai multele cu care l-am vizat de-a lungul timpului pe marele teolog și intelectual al tuturor regimurilor politice.

*Dedic cele ce urmează numeroșilor clerici care văd în d-l Andrei Pleșu un înduhovnicit, bașca un erudit și moralist de top (între ei Părintele Iustin Marchiș, fost coleg cu el la secta neo-marxistă GDS). Ayatolahul dilemelor și cremelor de zahăr ars, a dat la un moment dat (31 august 2010) un interviu revistei 22, revistă vrând să lămureasca ea o dată pentru totdeauna ce sunt ideologiile astea și ce vor ele de fapt. Pentru că interlocutorul părea să nu fi pătruns adâncurile unui expozeu ce deja amenința să-i epuizeze reportofonul, îl interpelează brutal pe Ayatolah: Dacă ideologiile sunt periculoase, cum spuneți, ce-i de făcut, dvs cum ați procedat cât ați fost în politică? Iar ce-a urmat a scuturat în noapte,/ dintr-un cireș,/ mai multe lubenițe coapte: «Eu nu pot să acționez dacă nu știu exact ce vreau, dacă nu percep exact harta pe care urmează să mă mișc, dacă nu am o imagine clară a țintei și a strategiei mele. Sunt născut în zodia Fecioarei și Fecioarele așa sunt! Au nevoie de cristalinitate, de limpezime, nu se pot mișca pe un fond de haos». Așadar marele teolog e de fapt un inițiat în tainele Zodiacului, ursit fiind Fecioară cu de-acum monumentala-i barbă”.

*Cu volumul «Isus al meu>, Liiceau pare că a găsit sfârșitul cel mai potrivit cu care, vorba latinului, să-și încununeze opera. O operă care, spun destui specialiști, aparține unui filosof pârât – pe ici pe colo plagiator (chiar cu acte în regulă, din procesele pierdute rușinos în contradictoriu cu criticii săi). Cartea d-lui Liiceanu îmi pare a fi, pe scurt, o erezie din nerozie. Iar asta a spus-o, cu alte cuvinte, unul dintre marii specialiști ai lumii în Noul și Vechiul Testament, părintele profesor doctor Vasile Mihoc de la Facultatea de teologie «Andrei Șaguna» din Sibiu. Profesorul Mihoc s-a focalizat chirurgical pe poate cea mai smintită idee din cartea lui Liiceanu, anume că Dumnezeu Tatăl L-a trimis în lume pe Fiul Său ca s-o facă mai bună decât El Însuși n-o făcuse. Or din Cartea cărților știm cât se poate de lămurit că Dumnezeu a creat lumea nu doar bună, ci „bună foarte”. Iar Fiul a fost trimis în lume nu să înlăture răul datorat Tatălui la facerea ei, ci să moară pentru păcatele oamenilor și să ne mâtuiască. Răul nu de acolo a venit, deci, nu de la Dumnezeu, ci din voința liberă, folosită rău, a făpturilor raționale create de Dumnezeu: a îngerilor și omului; om pe care Dumnezeu îl chemase să fie împreună lucrător cu El ca să devină asemenea Lui. La volum au contribuit, implacabil, printr-o anexă zisă epistolară, și Pleșu și Patapievici, alte două călăuze oarbe, orbilor; mai gânditori și ei, care cred că despre cele ale Dumnezeu poți să scrii în duhul Proclamațiilor slugarnice către țară în favoarea lui Petrov”.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews