Colaboratorul ActiveNews, Valerian Stan, respinge apărarea premierului Florin Cîțu în dosarul privind afirmațiile sale discriminatorii la adresa „anti-vacciniștilor teroriști” și formulează un răspuns la punctul de vedere al premierului, adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Redăm, mai jos, textul integral: 

Stimată doamnă Maria Moța,

Subsemnatul Valerian Stan, reclamant în dosarul nr 182/2021, conexat, formulez 

                                                       RĂSPUNS

               la Punctul de vedere al domnului Prim-ministru Florin Cîțu

Vă rog să respingeți apărările în cauză ale domnului Prim-ministru Florin Cîțu, astfel:

     1.-cu privire la paragraful 1 al Punctului de vedere, se impune reamintită domnului Prim-ministru Florin Cîțu, definiția discriminării stabilită prin art 2 alin (1) din Ordonanța nr 137/2000: „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de (...) convingeri care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic (...), social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.”

În calitate de publicist, în exercitarea dreptului constituțional la liberă exprimare, am exprimat, în cuprinsul mai multor articole publicate, opinii critice privind activitatea unor instituții guvernamentale cu atribuții în domeniul combaterii pandemiei. În raport cu acest fapt, sunt nesusținute arfimațiile și „raționamentele” domnului Prim-ministru potrivit cărora subsemnatul nu aș fi fost vizat („în mod direct” - o distincție introdusă acolo unde legea nu distinge) de etichetările sale discriminatorii și insultătoare, făcute cu intenția clară de a amenința și intimida pe „teroriștii care se împotrivesc acțiunilor pe care le ia Guvernul de a opri pandemia”, și în legătură cu care „noi asta facem acum, eliminăm acele voci care mai există împotriva acestei campanii de vaccinare”. Subsemnatul, în calitate de publicist, am fost în mod evident discriminat, injust și nelegal, în raport cu ceilalți colegi publiciști, care au avut alte convingeri și care au exprimat alte opinii decât subsemnatul, favorabile Primului ministru și Guvernului. De asemenea, prin declarațiile Șefului Guvernului mi-au fost aduse atingeri onoarei și reputației, prin încălcarea normelor de drept la care mă voi referi mai jos. Subsemnatul, în calitate de publicist1, mi-am făcut cunoscute opiniile critice la adresa instituțiilor guvernamentale prin presă, deci într-o manieră accesibilă publicului larg, fiind prin aceasta o persoană identificată și identificabilă în raport cu insultele și amenințările discriminatorii ale Primului ministru. Faptele discriminatorii la adresa mea sunt cu atât mai grave cu cât autorul lor nu este o persoană obișnuită, ci una legal învestită cu exercitarea unor înalte responsabilități în stat, fiind astfel purtătoare a unei autorități și credibilități corelative înaltei sale poziții publice. În consecință, autoritatea și credibilitatea titularului unei asemenea poziții în stat au făcut ca stigmatizarea subsemnatului, în calitate de publicist cunoscut, să fie cu atât mai pronunțată și injustă. Faptele Primului ministru constituie contravenția prevăzută de art 15 din Ordonanța nr 137/2000: „Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale (...), acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane  (...) și legat (...) de convingerile (...) acesteia.”

     2.-cu privire la paragraful 3 al Punctului de vedere, apreciez că întreg eșafodajul pretins  juridic și rațional al acestuia se impune înlăturat, atât timp cât el se ridică pe „argumentul” central că insultele și amenințările domnului Prim-ministru nu reprezintă discriminare întrucât au urmărit un scop legitim - protejarea vieții și limitarea efectelor pandemiei. Prin urmare, răspunsul la sesizarea subsemnatului ne spune nici mai mult nici mai puțin că, în strategiile guvernamentale pentru combaterea pandemiei, insultele discriminatorii și actele de intimidare la adresa celor ce le criticau constituiau un mijloc pentru succesul acțiunilor guvernamentale. Și că, tot astfel, pe durata pandemiei, libertatea de exprimare se impunea suspendată, fiind permise numai opiniile laudative și de susținere necondiționată la adresa Guvernului și a instituțiilor de sub autoritatea sa. În raport cu cele arătate, consider pertinent a reaminti domnului Prim-ministru și alte câteva norme privitoare la libertatea de exprimare și la dreptul persoanelor la demnitate și reputație, ocolite cu grijă în Punctul de vedere:

         2.1- Codul civil: art 72 - „Dreptul la demnitate (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75”; art 75 - „Limite (1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. (2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune”.

          2.2- Punctul de vedere al Primului ministru nu indică atingerile care - prin „lege sau convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte” - sunt permise a fi aduse dreptului la demnitate. Iar indicarea unor asemenea norme de drept este de fapt imposibilă, întrucât asemenea reglementări pur și simplu nu există. Dimpotrivă, există norme de drept de sens contrar celor pe care expozeul redundant și nepertinent din Punctul de vedere încearcă să le acrediteze cu pretenția că ar putea să justifice insultele și amenințările discriminatorii obiect al prezentei cauze. Cu titlu de exemplu, reamintim Primului ministru normele statuate prin art 10 din Convenția europeană a drepturilor omului - „Libertatea de exprimare:  1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare (…).  2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru (…) protecția reputației sau a drepturilor altora (…).” În consecință, restrângerile reglementate prin legea internă în scopul eliminării „oricărei atingeri adusă onoarei și reputației unei persoane” sunt conforme atât cu CvEDO cât și cu Constituția României - art 30 alin (6): „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.” În sfârșit, insultele și amenințările discriminatorii ale Primului ministru - făcute cu pretenția rizibilă (și de evidentă rea-credință și ea) că ar fi urmărit „scopul legitim” constând în  „protejarea vieții persoanelor și in limitarea efectelor pandemiei” - nu constituie, în modul cel mai evident, o „exercitare a drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte”.

În opoziție, în modul cel mai categoric, cu lungul și contorsionatul expozeu la care am răspuns, este evident că insultele și amenințările discriminatorii ale Primului ministru (nemaiîntâlnite nicăieri în această perioadă în vreo societate democratică) nu pot fi considerate drept o exercitare cu bună-credință a libertății de exprimare, și nici că ar avut „scop legitim în protejarea vieții persoanelor și în limitarea efectelor pandemiei”.  

Valerian Stan                                                                                                13.09.2021

 

_______________________

1 - După 1989 am publicat practic fără întrerupere în numeroase ziare din țară și din exil, de exemplu: România liberă, Cotidianul, Bursa, Lumea liberă și New York Magazin (editate la New York), revista Timișoara, iar în prezent la ActiveNews.