ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Viorel Pașca și familia sa s-au întors vineri dimineață acasă, la Oradea, după ce Tribunalul București a respins solicitarea procurorilor DIICOT de arestare preventivă. Instanța a refuzat trimiterea lor în spatele gratiilor, dispunând o măsură mult mai blândă, cea a controlului judiciar pentru 60 de zile - o decizie pe care apărarea a contestat-o deja.

La scurt timp după sosirea pe aeroportul din Oradea, Viorel Pașca a explicat în detaliu că nu înțelege motivele din spatele acțiunii procurorilor, în condițiile în care a considerat întotdeauna că activitatea sa vine în completarea obligațiilor statului.
 
„Nu am explicații. Chiar nu am. Sunt puține lucruri la care nu găsesc explicații. Nu am idee de ce se întâmplă. Am fost naiv. Chiar am crezut că sunt de folos, că statul vede că sunt de folos, că aduc un plus, că rezolvam o problemă pe care statul nu o poate rezolva. Nu am așteptat să-mi fie recunoscător, ci doar să spună: «E ok». Acum, dacă vezi că statul face chestiile astea, îți dai seama cât de naiv am fost să cred așa ceva”, a declarat Pașca.
 
De asemenea, el a contestat modul în care cazul a fost mediatizat în spațiul public, menționând cu amărăciune că în arest au fost prezentați direct ca și traficanți de persoane și adăugând, legat de interceptările scurse în presă, că sunt exagerate.
 
 
 
La rândul său, avocatul familiei, Răzvan Doseanu, a oferit detalii importante despre decizia instanței și despre presiunea uriașă la care au fost supuși clienții săi:
 
„Este o decizie echilibrată. Respect profesionalismul judecătorului, care, în ciuda presiunii mediatice, a avut curajul să dea o soluție rezonabilă, deși mi-aș fi dorit să se respingă în totalitate propunerea de arestare preventivă. Vreau să vă spun că, deși s-a dispus măsura controlului judiciar, am atacat această măsură, am formulat contestație, pentru că eu cred că soluția corectă este aceea de a se respinge în totalitate propunerea de arestare preventivă”.

Mai mult, Doseanu a reclamat public condițiile dificile prin care a trecut familia înainte de decizia instanței, explicând că aceștia aveau deja 30 de ore de nesomn și de nemâncat la sediul DIICOT în faza în care li s-a adus la cunoștință calitatea de inculpat.
 
Acesta a atras atenția, totodată, și asupra modului în care a fost gestionată plasarea lor în arest, fiind duși în celule alături de indivizi acuzați de fapte deosebit de grave, care urmăreau la televizor imagini cu acuzațiile din dosar.
 
"Aveau 30 de ore de nesomn, de nemâncat, la DIICOT unde li s-a adus la cunoștință calitatea de inculpat. Au fost duși în arest, în celule cu infractori cu infracțiuni dintre cele mai grave, care vedeau la televizor imagini cu niște oameni care îngropaseră alți oameni pe câmp și vă dați seama ce înțelegeau niște criminali din toată prezentarea respectivă”, a spus avocatul Răzvan Doseanu. 

"Le-am spus lor că dacă eu sunt vinovat de trafic de persoane curiozitatea mea e ce se întîmplă cu cei care au trimis bolnavii la Dumbrava. Sunt complici, la fel și cei care au contribuit cu donații. Dacă ar fi o procedură corectă, ar trebui să fie arestați toți cei care au donat și care au trimis bolnavi din spitale, de la poliție", a declarat Viorel Pașca.
 
De ce există cruci cu „necunoscut” în cimitir

"Nu, locul acela nu este un câmp, este cimitirul satului, nu este un câmp cu iarbă. Se vede că este și un monument acolo. Au fost înmormântați 1.100 de oameni, în ultimii ani cu preot. Se pun întrebări cum se poate să scrie cum poate fi înmormantat cu necunoscut pe cruce. Dacă instituțiile statului și poliția nu au putut să identifice cine este și omul moare după opt ani, eu ce să pun pe cruce? Am mai primit unul în stare vegetativă din Oradea, a murit și el. Am mers la poliție, am spus că nu am actele, mi-au emis documentația. Apoi am luat actele de la primăriei, totul era foarte legal".

"Apoi s-a spus că am luat ajutorul de înmormântare, însă ajutorul ăsta se dădea numai dacă omul lucrase și avea pensie. Din cei 400 de bolnavi, poate 100 aveau venituri și erau foarte puțini. Luam ajutor de înmormântare numai la unul din 20 de bolnavi. În 20 de ani niciodată nu am solicitat ajutor de înmormântare de la primărie. Am spus că au găsit în casa mea sute de mii de euro, dar banii erau destinați pentru oameni, pentru salarii în ziua aia. Să nu uităm că cele 13 milioane intră și clădirile cumpărate".

"Niciodată nu am intenționat să fac azil, nu am vrut să fac un centru, asta înseamnă ca omul să se simtă instituționalizat, eu am vrut ca omul să se simtă ca acasă, am cumpărat case unde să locuiască oameni. Oamenii erau cetățeni cu domiciliul lor la adresa respectivă, oamenii au avut curtea lor, programul lor, făceau ce voiau. Ei au venit și au spus că trebuie să fiu autorizat. Ei susțineau, printre altele, că ar trebui să dau mai mult de jumătate din ei afară sau că fiecare baie trebuie să fie dotată cu baie proprie, ca și cum oamenii acasă au o baie la fiecare cameră". 
 
VIDEO: