ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Este Covid-19 o boală aducătoare de moarte? Răspunsul nu este nici „da”, nici „nu”, ci „după cum este abordată această patologie extrem de contagioasă”. Din păcate, se pare că noi, ca societate, suntem mai puțin pregătiți să facem față acestei viroze, față de pericolul pe care l-ar putea constitui ea cu adevărat pentru sănătatea publică. Interviul cu dr. Virgiliu Gheorghe este una dintre mărturiile faptului că această boală poate fi învinsă dacă este tratată din timp, potrivit descoperirilor medicale existente la această oră, se scrie în cel mai recent număr al Revistei Familia Ortodoxă, care îl omagiază la 100 de ani de la nașterea la Ceruri pe Sfântul Nectarie din Eghina, vindecătorul de boli grave. Cu permisiunea redacției Familia Ortodoxă, căreia îi aducem mulțumirile noastre, reproducem integral prima parte a acestui interviu cu bioeticianul Virgiliu Gheorghe.
 
ACTUALIZARE: A doua parte a interviului o puteți citi AICI
 
– Domnule Virgiliu Gheorghe, cum vedeți pandemia acum, la debutul celui „de-al doilea val”?
 
– Sunt foarte multe de spus. În primul rând, sunt mai puțin speriat acum decât în urmă cu 6 luni de gravitatea bolii. Este, cum am spus și atunci, extrem de contagioasă, dar nu atât de mortală precum se crede. Am convingerea că ar muri foarte puțini oameni, mai puțini decât la o gripă obișnuită, dacă bolnavii ar fi tratați de la început cum trebuie. E adevărat, și asupra acestui punct aș insista: boala aceasta nu este o gripă obișnuită. Mai mult, are câteva caracteristici care o deosebesc clar de cele mai multe boli cunoscute. Acesta este și unul dintre argumentele faptului că virusul a fost asamblat genetic în laborator din anumite secvențe, cum sunt cele de la HIV, secvențe adiționate unui coronavirus obișnuit.
 
– Și cum anume ar trebui să fie tratată boala de la început?
 
– Vedeți dumneavoastră, formele severe sunt, în majoritatea cazurilor, forme netratate cel puțin o săptămână, dacă nu 10 zile de la apariția primelor simptome. Pur și simplu, oamenii iau un Paracetamol și așteaptă să le treacă. Iar boala trece astfel, destul de ușor, statistic vorbind, la 80-90% din populație. Există însă ceilalți, la care boala se agravează, plămânul începe să sufere, sunt spitalizați, iar unii dintre ei, mai cu seamă cei cu comorbidități, riscă ventilația mecanică și decesul.

PRIMUL MOTIV AL NETRATĂRII BOLII ESTE NEACCEPTAREA EI
 
– De ce credeți că oamenii nu se tratează corespunzător?
 
– În primul rând, majoritatea oamenilor greu acceptă că au Covid-19, din cauza isteriei produsă în mass-media privind această boală. Discuțiile despre boală nu au aproape nimic cu lupta populației împotriva bolii, ci doar cu măsurile de necontaminare. Știți ce sugerează aceasă atitudine? Faptul că viroza aceasta ar fi ceva cumplit, un fel de ciumă sau lepră, că ești condamnat, așa că trebuie să ne concentrăm pe ce putem face ca să ne păzim, să nu o luăm. Dar nu-i deloc așa. Este o boală ca oricare alta, iar oamenii care sunt pregătiți să lupte cu ea ‒ nu stând cu masca pe față și „la distanță” de ceilalți ‒ nu vor întâmpina probleme să o depășească fără mari dificultăți, cel mult cu izolarea în casă timp de 14 zile. Așadar, spaima indusă de mass-media îi determină pe oameni să nu poată accepta că sunt bolnavi, și chiar să evite oricare tratament specific coronavirusului. Pur și simplu, nu vor să creadă că au coronavirus! Aud foarte des scuze de genul: „Am stat cu aerul condiționat deschis”, „M-a tras curentul după ce am făcut baie”, „Am mâncat o înghețată” etc. ‒ orice argument al stării de boală pe care o resimt, numai să nu cadă sub suspiciunea de Covid-19.
 
Aceasta înseamnă că primul motiv al netratării bolii este neacceptarea ei, dar nu și singurul. Alții, auzind sau constatând că cineva apropiat a trecut foarte ușor peste boală, nu fac altceva decât să o trateze cu multă răbdare și cu ceva Paracetamol, ca să micșoreze febra. Ei nu știu că există factori de risc și că, întrunind câțiva, vor face o formă mai gravă. După o săptămână, deja începe să fie târziu pentru o intervenție terapeutică, iar când ajung la spital, intră deja în Terapie Intensivă și riscă intubarea și moartea. Cunosc mai multe astfel de cazuri, inclusiv medici.
 
– La medici cum se explică acest comportament?
 
– Sunt și ei oameni, trăiesc în aceeași societate sufocată mediatic cu multe informații de proastă calitate și, din păcate, dacă nu au fost implicați direct în lupta cu Covid-ul în spitale, nu știu mai nimic despre tratarea bolii. Aceasta este și o a treia cauză pentru care oamenii mor practic în casă, netratați, în condițiile în care boala s-ar fi putut controla ușor din prima zi.
 
Am cunoscut cazuri în care s-a ajuns în pragul Terapiei Intensive din cauza medicului de familie, care și-a tratat pacientul de Covid cu Teraflu, Sinupret și Paracetamol. Altul și-a dus pacientul în aceeași stare gravă, recomandându-i Tamiflu. Atât Teraflu, cât și Tamiflu nu fac altceva decât să mai încarce cu toxicitate un organism care deja a ajuns, în scurt timp, destul de tarat din cauza virusului. Într-un alt caz, omul murea acasă așteptând răspunsul de la testul Covid, care întârzia să vină de trei zile, iar medicul nu voia să-i recomande nici măcar un anticoagulant sau un antiinflamator, sub motivul că nu știe sigur dacă are Covid-19. Oricum, nici când a aflat nu și-a asumat nici o responsabilitate. Omul a scăpat până la urmă cu ajutorul lui Dumnezeu, după o internare de câteva săptămâni bune în spital. Dar nu toți au avut același noroc.
 
– Considerați că tratamentul ar trebui început și fără diagnosticul de Covid-19?
 
– Se poate face o minimă prevenție, adică să se recomande anumite suplimente și medicamente care te pun la adăpost, fără să-ți primejduiască sănătatea cu efectele lor adverse. Dar observăm un paradox: pentru o răceală obișnuită, mulți medici se grăbesc să dea antibiotice, și chiar pe termen lung, iar în cazul Covid-ului cu manifestări pulmonare evidente, nu o fac până nu vine testul de la RT-PCR! De asemenea, de când e lumea, diagnosticul unei boli se pune pe baza semnelor clinice, iar în Covid acest lucru parcă ar fi în mod tacit interzis. E un paradox care nu poate fi explicat decât prin frica paralizantă cu care societatea tratează Covid-ul, și nu prin rațiunea de care ar fi nevoie ca această boală să fie întâmpinată și vindecată.
 
SPECIFICITATEA SIMPTOMELOR DE COVID-19
 
– Și care ar fi semnele clinice care ne indică contaminarea cu Covid-19?
 
– Boala aceasta poate avea o mulțime de semne, de multe ori complet diferite de la o persoană la alta. La mulți debutează cu o durere de cap foarte puternică. La alții apare o stare de oboseală excesivă, o stare de greață, încât nu pot mânca mai nimic, sau diaree. La alții, o ușoară usturime în gât și o febră mică, gen 37.5, care trece la Paracetamol, dar revine. Mai sunt durerile musculare, pierderea gustului și a mirosului, dureri în piept și în spate, în dreptul plămânilor, tuse ușoară, cu un sentiment de disconfort la respirație. Am văzut, în forme foarte ușoare, un debut cu dureri în zona sinusurilor sau a ganglionilor limfatici din zona gâtului. Bineînțeles, o parte dintre aceste simptome apar și în alte viroze sau răceli, dar există și o anumită specificitate. De pildă, durerile de cap debutează brusc și sunt extrem de intense. Când sunt asociate și cu o stare de oboseală excesivă, e foarte probabil să fie Covid. Este vorba de o oboseală de așa natură, că ai sta tot timpul în pat și ai dormi, sau experimentezi o stare de neputință pe care nu ai mai întâlnit-o niciodată. Mai este un semn care debutează odată cu starea de oboseală: tahicardizarea. Inima începe să bată repede, indiferent de efortul făcut; chiar dacă te întorci de pe-o parte pe alta în pat, crește pulsul. În general, cum se agravează puțin boala, crește pulsul uneori până la 100 bătăi pe minut și rămâne pe o perioadă destul de lungă crescut, până la apropierea vindecării.
 
Depinde de severitatea formei. Pierderea mirosului și a gustului, brusc, sunt semne clare de Covid. Dar nu toată lumea le experimentează. Am cunoscut persoane care nu și-au pierdut deloc gustul și mirosul, chiar dacă au făcut o formă severă, iar altele care și le-au pierdut pe o perioadă lungă de timp, mai lungă de o lună, la o formă mai ușoară, dar care a trenat din cauza unor contaminări succesive. Apoi, când am vorbit de durerile de spate și de articulații, acestea sunt efectul stării inflamatorii pe care o generează acest coronavirus, lucru care poate fi privit tot ca un semn specific. Dacă însă apare apăsarea în piept și în spate, în corelație cu alte câteva simptome, deja boala este avansată, și trebuie avută în vedere intrarea în terapia specifică. Mie mi se pare că această viroză, mai ales în contextul pandemic în care ne aflăm, nu poate fi confundată cu alte gripe decât cu o probabilitate extrem de mică.
 
– Dar nu există și analize de sânge specifice bolii, în cazul în care persoana nu face testul RTPCR sau rezultatul acestuia întârzie să vină?
 
– Este o întrebare foarte importantă. Toată lumea crede că PCR-ul trebuie să aibă ultimul cuvânt, însă nu este chiar așa. Sunt cazuri în care testul iese negativ, chiar dacă persoana are boala manifestată destul de vizibil. Pe de altă parte, testul poate ieși pozitiv și când boala este vindecată, și chiar câteva săptămâni mai târziu, deși persoana nu mai contaminează de mult. De altfel, se consideră că în jur de 14-18 zile de la identificarea bolii, persoana nu mai este contagioasă, chiar dacă testul iese pozitiv, iar din experiență cred că este o afirmație foarte corectă. Așadar, se poate ca testul să iasă pozitiv numai după câteva zile bune de la debutul bolii. Ce rămâne de făcut? Evident, ne putem ghida după analizele de sânge. Există câteva analize care se modifică în funcție de severitatea bolii. De pildă, limfopenia (scăderea numărului de limfocite) specifică acestei viroze este direct legată de gravitatea bolii, fiind chiar un indicator al prognosticului. Dacă scad foarte mult limfocitele, riscul de mortalitate crește. De asemenea, creșterea Proteinei C Reactive a Feritinei (factori inflamatorii), Alaninaminotransferazei (ALT), a Lactat Dehidrogenazei (LDH) și a Creatinin Kinazei (CK) sunt extrem de relevante. E adevărat, în prima fază, acestea pot fi destul de scăzute. Mai sunt factorii de tromboză – D-dimerii, T protrombina, Trombocitele și Fibrinogenul. Așadar, în caz de suspiciune, ținerea sub observație a acestor parametri poate fi suficient de relavantă pentru inițierea terapiei.

VITAMINA D ȘI RATA MORTALITĂȚII DE COVID-19 

– Care este tratamentul cu care credeți că trebuie început?
 
– Dacă există o minimă suspiciune de Covid-19, mai ales în contextul în care altcineva apropiat a făcut boala, aș începe cu o terapie de prevenție, care oricum trebuie făcută și în cazul în care testul iese pozitiv sau boala e deja avansată. 
 

În primul rand, aș incepe cu doze mari de Vitamina D. Multe studii au demonstrat că formele cele mai severe sunt făcute de persoane care au niveluri reduse de vitamina D. În Statele Unite, mai multe studii au apărut pe această temă incă din luna aprilie a acestui an, tema fiind de mare actualitate[1] [2].Cercetarea a avut loc și in Europa, unde un studiu care a examinat datele culese din zece țări europene ajuns la concluzia că „există o puternică corelație intre deficiența severă de vitamina D și rata mortalității de Covid-19 in Europa”[3]. Un alt studiu, realizat in douăzeci de țări din Europa, a constatat același lucru[4] De asemenea, un alt studiu observă că țările aflate sub paralela 35 au cea mai mică mortalitate[5], tocmai datorită unei mai mari expuneri la soare, adică a unui nivel mai ridicat de vitamina D. Se pare că, intr-adevăr, nivelurile reduse de Vitamina D reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de predicție a unei forme severe de Covid-19, iar studiile pe această temă se înmulțesc[6] [7].

Cercetările mai noi insistă pe creșterea dozelor de vitamina D, pentru a preveni infecțiile și a amplifica răspunsul imunitar la boli precum Influenza și Covid-19. Astfel, sunt recomandate doze de 10.000 UI zilnic, pe o perioadă de cateva săptămani, pană crește semnificativ nivelul lui 25-hydroxyvitamin D (25(OH)D); apoi o doză zilnică de 5.000 UI e suficientă. Obiectivul este de a crește nivelul lui 25 (OH) D pană la niveluri de 40-60 ng/mL[8]. Acest nivel poate fi insă depășit fără riscuri pentru sănătate.

Pacienții doctorului Cicero Coimbra, tratați pe o perioadă lungă cu doze mari de vitamina D, au ajuns la niveluri de 300-400 ng/mL fără riscuri pentru sănătate, dar cu efecte pozitive importante privind boli autoimune precum scleroza multiplă. In acest context, doze de cateva zeci de mii UI zilnic, pe o perioadă de cateva săptămani, cat persoana suferă de Covid-19, nu au nici o contraindicație. De pildă, intr-un studiu desfășurat in anul 2017, s-a constatat că o doză unică mare de vitamina D de 200.000 UI a atenuat semnificativ inflamația, fără nici un efect advers[9]. Așadar, la debutul Covid-19 poate fi luată o astfel de doză de vitamina D, urmată de 10.000 UI zilnic cateva săptămani, ca ulterior să se treacă la 5.000 UI.

Într-un studiu realizat pe pacienți intubați, aflați in Terapie Intensivă, s-a constatat că, proporțional cu mărimea dozelor de vitamina D administrate, scade timpul petrecut in Terapie Intensivă. La 100.000 UI administrate zilnic, timp de 5 zile, adică la un total de 500.000 UI, s-a observat o scădere pană la jumătate a numărului de zile față de grupul de control[10]. Intr-un alt studiu realizat tot pe pacienții de Terapie Intensivă intubați, doza de 500.000 UI a condus la o creștere a hemoglobinei cu aproximativ 10% săptămânal[11]. Raportul 11.30 g/dL față de 8.19 g/dL la grupul de control după numai 3 săptămani e un rezultat impresionant pentru cine știe cat de greu crește hemoglobina in condiții de Terapie Intensivă. Interesant e faptul că efectul a fost observat la administrarea a 500.000 UI, și nu la 250.000 UI. Incă o dată se vede că dozele mari sunt mult mai eficiente. Din aceste două studii, ar exista toate motivele să fie administrate doze mari de 500.000 UI bolnavilor intubați de la Terapie Intensivă. Trebuie insă avut in vedere consumul unei cantități mari de lichide in zilele administrării dozelor mari de vitamina D. In plus, dacă aceasta este luată pe o perioadă mai lungă, este utilă Vitamina K2 (50-100 ug zilnic), care protejează, ca și consumul de lichide, impotriva depunerii de calciu. Există și posibilitatea administrării intramusculare a unei doze unice de 100.000 UI sau 300.000 UI, care are o eliberare mai lentă și duce la o recuperare rapidă, fiind observată o creștere semnificativă a 25(OH)D mult mai rapidă decat in cazul vitaminei D orale.

ACTUALIZARE: A doua parte a interviului o puteți citi AICI


[1] Lau, Frank H., et al. "Vitamin D insufficiency is prevalent in severe COVID-19." medRxiv (2020).

[2] Israel, Ariel, et al. "The link between vitamin D deficiency and Covid-19 in a large population." medRxiv (2020).

[3] Pugach, Isaac Z., and Sofya Pugach. "Strong correlation between prevalence of severe vitamin D deficiency and population mortality rate from COVID-19 in Europe." medRxiv (2020).

[4] Ilie, Petre Cristian, Simina Stefanescu, and Lee Smith. "The role of vitamin D in the prevention of coronavirus disease 2019 infection and mortality." Aging Clinical and Experimental Research (2020): 1-4.

[5] Rhodes, Jonathan M., et al. "low population mortality from COVID‐19 in countries south of latitude 35 degrees North supports vitamin D as a factor determining severity." Alimentary pharmacology & therapeutics 51.12 (2020): 1434-1437.

[6] Daneshkhah, Ali, et al. "The Role of Vitamin D in Suppressing Cytokine Storm in COVID-19 Patients and Associated Mortality." medRxiv (2020).

[7] Radujkovic, Aleksandar, et al. "Vitamin D Deficiency and Outcome of COVID-19 Patients." Nutrients 12.9 (2020): 2757.

[8] Grant, William B., et al. "Evidence that vitamin D supplementation could reduce risk of influenza and COVID-19 infections and deaths." Nutrients 12.4 (2020): 988.

[9] Scott JF, Das LM, Ahsanuddin S, et al. Oral Vitamin D Rapidly Attenuates Inflammation from Sunburn: An Interventional Study. J Invest Dermatol. 2017;137(10):2078-2086.

[10] Han, Jenny E., et al. "High dose vitamin D administration in ventilated intensive care unit patients: a pilot double blind randomized controlled trial." Journal of clinical & translational endocrinology 4 (2016): 59-65.

[11] Smith, Ellen M., et al. "High‐Dose Vitamin D3 Administration Is Associated With Increases in Hemoglobin Concentrations in Mechanically Ventilated Critically Ill Adults: A Pilot Double‐Blind, Randomized, Placebo‐Controlled Trial." Journal of Parenteral and Enteral Nutrition 42.1 (2018): 87-94.


(va urma)
 
Interviu realizat de Mihai Cristea