ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Reporter: Domnule senator, mâine susțineți la Rădăuți o conferință despre dragoste, dar abordarea dumneavoastră nu este una romantică, ci mai degrabă una de alarmă. Spuneți că dragostea este „sub presiune”. Nu este acest sentiment unul universal și invincibil?

Virgiliu Gheorghe Vlăescu: Dragostea este, într-adevăr, fundamentul nostru, dar ea depinde de o integritate a circuitelor noastre neurobiologice pe care lumea modernă le atacă sistematic. Ceea ce vreau să subliniem la Rădăuți este că și dragostea a devenit o victimă a „Statului Magician”. Trăim sub un stres cronic care pune creierul în modul de supraviețuire, iar în acest mod, capacitatea de a iubi și de a te conecta este pur și simplu „retezată” biologic. Nu putem vorbi despre agape sau despre atașament profund când atenția ne este fragmentată de mii de imagini derizorii și de o publicitate care transformă partenerul într-un accesoriu de consum. Dragostea nu e invincibilă dacă îi distrugem condițiile de existență: atenția, răbdarea și prezența.

Menționați în materialele dumneavoastră că până și jocurile video sau fragmentarea atenției prin social media „ucid” empatia. Credeți că există o strategie deliberată în spatele acestui zgomot informațional care ne face mai singuri?

Nu știu dacă este o strategie unică, dar este cu siguranță un interes material uriaș. O populație care nu mai poate stabili legături profunde, care trăiește în „anhedonie socială” – adică incapacitatea de a mai simți plăcere în relațiile umane – este o populație mult mai ușor de manipulat. Un om singur și frustrat va căuta mereu consolare în consum, în jocuri sau în ecrane. Politicul tace pentru că fragilitatea familiei și a cuplului nu figurează pe nicio agendă electorală, deși este criza cea mai gravă. Puțini vor să recunoască faptul că ecranele nu doar ne unesc, ci ne „amortizează” emoțional, făcând ca dragostea să pară „goală” sau imposibilă.

Ce soluții vedeți?

În primul rând să conștientizăm problema. Dar să nu ne oprim aici. Există strategii antistres, există modalități prin care ne putem proteja atenția. Nu ne oblige nimeni să stăm toată ziua pe tot felul de rețele care ne epuizează creierul și ne împrăștie mintea. Cred că suntem puțin inconștienți privind efectele majore ale activităților zis recreative, ale publicității și dependențelor de pildă asupra capacității de a iubi de a ne susține familia, de a face un bine aproapelui și a deveni fericiți. Cred că cadă oamenii ar conștientiza mai mult, s-ar putea și apăra. Cel puțin o parte dintre ei sau eu vreau să cred că majoritatea. Cine își poate dori oare să rămână singur și depresiv incapabil să mai iubească, să mai poată simți iubirea și, desigur, în situația de a nu mai fi iubit. Cam aceasta e miza.