ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Practica „pământ pârjolit” aplicată de woke-ism nu este un scop în sine, ci mijlocul către atingerea scopului reprezentat de „Marea Resetare” și „Build Back Better” („Să reconstruim o ordine mai bună”) al elitei globale, alias Tehnocrația. Capitalismul și economia de piață liberă trebuie distruse pentru ca tehnocrația să poată prelua controlul total, astfel că anihilarea ordinii existente este scopul intermediar (Editorul Technocracy News). 

Articol preluat și tradus de pe amgreatness.com: 

Wokeismul a fost descris de criticii acestei teorii drept folosirea permanentă a principiului rasei – și, într-o măsură mai mică, a genului – pentru a înlocui ideea de meritocrație și a asigura astfel egalitatea rezultatelor. Ceea ce rezultă din implementarea acestei ideologii ar trebui să fie acțiuni reparatorii pentru recompensarea celor din prezent prin „ispășirea” nedreptăților săvârșite altora în trecut.

Unii îl văd ca pe o variantă actualizată a tendințelor marxismului cultural din anii 1960. Alții îl caracterizează disprețuitor ca fiind doar o întoarcere la corectitudinea politică din anii 1980.

Însă mai mulți analiști consideră această mișcare drept succesoarea logică a obsesiilor legate de rasă, clasă și gen din anii 1990, deși cu o notă mai stridentă și mai periculoasă iacobină, sovietică și maoistă. De asemenea, pot fi făcute asocieri între isteria wokeismului și procesele vrăjitoarelor din Salem  și macartism. 

Însă puțini au descris wokeismul drept un crez inuman, așa cum este.

Logica naturală a wokeismului constă în distrugerea vieților oamenilor de ambele sexe, aparținând tuturor raselor și, dacă este necesar, a persoanelor de orice vârstă, totul în numele unei agende ideologice de altfel imposibil de realizat. Este o mișcare nihilistă, care distruge tot ceea ce atinge. Ea distruge dușmani și prieteni deopotrivă, fie prin alimentarea unei uri mediatizate față de Donald Trump, fie printr-o idolatrizare a liderului dezastruos care este acum Joe Biden.

Victimele wokeismului

Întreruperea finanțării forțelor de ordine și defăimarea poliției au dus la un număr record de crime în 12 orașe din SUA. Un val de crime violente a lovit și suburbiile Americii.

În ultimul an, fără a se mai teme prea mult de arestare, acuzare, condamnare și închisoare, criminali violenți, încurajați de această situație, au jefuit, agresat și ucis oameni nevinovați, în condiții de impunitate [fără teama de consecințe].

Victimele de la stația de autobuz, din metrou sau din magazinul de mobilă nu par să merite o atenție mediatică sau din partea progresiștilor, cu atât mai puțin simpatie.

Ei sunt cei ignorați, cei fără nume și victimele colaterale uitate ale marelui experiment constând în redefinirea criminalității drept construct social. Cei vinovați sunt academicieni de elită, activiști și miliardari precum George Soros, care nu sunt afectați de ceea ce au creat.

Cu toții am văzut videoclipurile cu întinderea vastă de obiecte împrăștiate aruncate de jefuitorii de trenuri de-a lungul căilor ferate Union Pacific din Los Angeles. Totuși, această mizerie creată în Vestul Sălbatic contează mai mult decât eforturile nedisimulate ale procurorului districtual din Los Angeles, George Gascón, de a scuti infractorii de consecințele legale.

În pachetele aruncate de-a valma de bandiți și gangsteri erau, printre altele, rezultate de la testele COVID-19 ale bolnavilor. Probabil că, fără să știe, așteaptă încă lângă fereastră livrarea rezultatelor, care nu mai ajung. De asemenea, într-un alt pachet era, poate, o piesă importantă de tractor, așteptată cu nerăbdare, în zadar, de un fermier lefter din Valea Centrală. Printre pachete mai erau medicamente salvatoare trimise bolnavilor, [medicamente] care nu vor mai ajunge la ei.

Iar liderii noștri aleși ce au făcut ca răspuns la această situație? Guvernatorul Gavin Newsom și-a prezentat scuze  pentru că a folosit cuvântul insensibil „bande” pentru a-i descrie pe cei care jefuiesc și aruncă în gunoi pachete din vagoane.

Căutarea permanentă de țapi ispășitori

Este o agresiune îndoctrinarea copiilor cu minciuna că ei sunt în mod congenital vinovați, din cauza culorii pielii lor, de acțiuni opresive. O definiție exactă a rasismului este maltratarea colectivă a unui individ din cauza aspectului său înnăscut, sub pretextul că o astfel de părtinire este una meritată, având în vedere că ținta este considerată inferioară din punct de vedere mental, spiritual sau moral din cauza trăsăturilor menționate. Însă aceasta este, pe scurt, esența teoriei critice a rasei: anihilarea tuturor trăsăturilor și a caracteristicilor unice umane, indivizii demonizați fiind reduși la membri fără chip, încadrați într-un șablon, ai unui colectiv.

Timp de peste o jumătate de secol, sportivele s-au luptat să atingă egalitatea în atitudinea societății față de sport. Legea Titlul IX a forțat universitățile să asigure egalitatea deplină atât în sportul feminin, cât și în cel masculin.

Dar efortul din registrul woke de a redefini bărbații biologici aflați în „tranziție” ca fiind identici cu femeile biologice va distruge în mod cert munca de pe parcursul unei vieți întregi a mii de sportivi pionieri.

În mod ironic, mișcarea woke sexistă a permis bărbaților să ia hormoni și să fie supuși intervenției chirurgicale pentru a deveni femei – chiar dacă structura imuabilă a scheletului, musculatura lor sau caracteristicile organelor le asigură o competiție nedreaptă și inegală.

Cariera a mii de tinere sportive va fi probabil distrusă. Fiecare femeie sprinter, înotător sau care s-a antrenat la proba de sărituri cu prăjina vor cunoaște acum, inevitabil, la o anumită dată viitoare a carierei lor, un declin – definit prin pierderea în fața unei femei/bărbat biologic transgender.

Recordurile sunt rescrise, însăși esența sporturilor feminine individuale s-a schimbat și, în curând, nici nu va mai exista deloc ideea de „sport feminin”.
 
„Ouăle sparte” uitate ale „omletei” woke

Woke-iștii verzi pretind că salvează vieți prin eforturile radicale de a restricționa producția de gaz și petrol, de a crește prețurile la combustibil. Ei vor să-i oblige pe americani să cumpere surse alternative scumpe bazate pe energie eoliană și solară și mașini electrice alimentate cu baterii. Dar, departe de sălile facultăților, milioane de americani se confruntă cu mai mult frig și sunt mai puțin mobili în această iarnă, deoarece trebuie să plătească mult mai mult pentru a-și încălzi casele și pentru a ajunge la serviciu cu mașinile.

Majoritatea activiștilor woke preocupați de schimbările climatice nu îi vor vedea pe cei săraci golindu-și portofelele pentru a scoate combinații de numerar și carduri de credit pentru a investi peste 100 de dolari pentru a-și umple rezervoarele de benzină ale mașinilor. Șoferii Tesla ar putea fi arhitecții războiului de anul trecut împotriva combustibililor care cresc emisiile de dioxid de carbon. Dar victimele din viața reală plătesc pentru „evlavia” acestora – cei care nu își permit o astfel de opțiune de a-și cumpăra mașini electrice la prețuri mari.

Pentru cosmopolitul woke, granița este reprezentată de mai multe lucruri: o construcție xenofobă, o barieră rasistă, o deprindere naționalistă.

Dar miile de oameni care locuiesc în apropierea graniței cu Mexicul se confruntă cu situația în care casele și fermele le sunt invadate de traficanți de droguri și, în timpul pandemiei, de mii de străini ilegali posibil bolnavi. Acești oameni suferă din cauza violenței zilnice cu care se confruntă, pe măsură ce securitatea e tot mai puțin asigurată.

Pentru americanii săraci, care își pun baza în clinicile guvernamentale de sănătate și în drepturile de care beneficiază de la stat, afluxul de mii de străini ilegali în comunitățile lor devine un joc în care nu au decât de pierdut. Cu cât mai mulți străini [ilegali] cer astfel de servicii deja suprasolicitate, cu atât mai puțini cetățeni de acolo vor avea acces la îngrijiri medicale de calitate.

Cursurile woke pe care colegiile și universitățile trebuie acum să susțină, pe lângă fostele lor cote rasiale de facto de care trebuie să țină cont pentru admitere și angajare, sunt deja bazate în mare parte pe reprezentarea proporțională și pe impactul disparat. Dar acum se naște un fel de sistem de reparații. Este ceea ce însăși Stânga obișnuia să numească, în derâdere, „suprareprezentare”.

Echitatea, în lumea noastră orwelliană, nu este egalitate, ci răzbunare. Din nou, înseamnă a forța generația actuală să plătească pentru presupusele păcate din secolele trecute ale celor morți de mult timp.

În afară de distrugerea ideii de merit prin înlocuirea lui cu criteriile rasiale, milioane de oameni dintr-o generație supusă defăimării vor avea carierele distruse – pur și simplu din cauza culorii pielii lor. Și nu vor uita niciodată acest lucru.

Cei dominați de cultura woke nici măcar nu fac efortul să admită că clasa contează la fel de mult, dacă nu mai mult decât rasa. Făcând acest lucru, ei condamnă milioane de elevi săraci albi și asiatici, dar care au reușit, în ciuda sărăciei, să obțină note și scoruri excelente la teste, împiedicându-i să fie admiși la școli de top. Rezultatele lor reale, în ciuda faptului că nu au părinți bogați, cu studii universitare sau cu relații, înseamnă prea puțin.

Odată ce o societate degradată din punct de vedere moral – din motive prostești, utopice sau scandaloase – începe să își calibreze în funcție de rasă ceremoniile de absolvire, spațiile de cămin, modul de selectare a colegilor de cameră, rezultatele și standardele privind calificarea, nu numai că se va ajunge la scăderea nivelului de trai, dar va merita să fie într-o astfel de situație. Și poate avea un viitor marcat de violențe precum cele din Rwanda, Irak sau Balcani.

Crezul lor este puterea, nu „echitatea”

În concluzie, woke nu este despre bunătate, egalitate, corectitudine sau moralitate.

Este agenda de putere a elitei în cazul tuturor raselor. Din diferite motive, ei manipulează jocul după propriile lor interese, fără să le pese de oamenii care au de suferit.

Oamenii albi bogați consideră că dețin suficienți bani, influență, relații și conexiuni pentru a „naviga” printre regulile de excludere pe care le-au creat pentru alții. Pentru aceștia, rareori este un preț de plătit. Dar ei au un câștig psihologic simțindu-se superiori în timp ce conduc un Range Rover.

Aceștia sunt îmbătați de simțul puterii exercitate prin ingineriile pe care le aplică asupra vieților a milioane de oameni considerați mai puțin importanți decât ei. Și, în măsura în care se simt vinovați de faptul că dețin monopolul asupra bogăției și a plăcerilor vieții, acest sentiment superficial și trecător de remușcare este atenuat de grija lor abstractă pentru „celălalt”.

Dacă se pot asigura că 50% dintre reclamele de la TV îi evidențiază pe afro-americani, nu își fac griji cu privire la crizele existențiale care au dus la situația ca 800 de negri să fie uciși în Chicago anul trecut. Și niciun astfel de director de televiziune nu are vreo idee sau vreo preocupare cu privire la modul cum s-ar putea pune capăt unei astfel de situații.

Activiștii woke au încheiat un fel de contract medieval în baza căruia toate desfătările lor materiale pot fi iertate prin „îngrijirea” celor mai puțin norocoși – însemnând o demonstrație a virtuții („virtue-signaling”), deși mereu în detrimentul altora.

Woke = carieriști bogați

Dar milioanele de bogați non-albi de elită? Revenirea obsesiilor rasiale distruge în mod convenabil vechea idee de clasă, chiar dacă acum poate fi măsurat mult mai precis nivelul inegalității.

În ciuda retoricii woke despre „construcția” genului, rasa este singura care este exclusă din această retorică, fiind declarată drept ceva înnăscut, definitoriu și imutabil. Aspectul cuiva devine un „refugiu” permanent din care se poate victimiza – chiar și pentru multimiliardarii NBA și rapperii miliardari.

Un Ward Churchill sau Elizabeth Warren pot încerca cu disperare să-și facă o carieră din efortul de a deveni amerindieni, ca și cum, aparent, ar fi aproape încătușați în propriile lor trupuri albe. Totuși, ei pot să nu reușească încă să își construiască astfel de identități asumate în același mod cum o face Bruce/Caitlyn Jenner.

Dacă rasa este acum singurul barometru imuabil care stabilește cine este victima, cine este opresorul, atunci LeBron James, Jay-Z, Kayne West, Chris Rock, Michelle Obama și Oprah Winfrey vor fi întotdeauna printre cei veșnic oprimați. Enorma lor influență și putere, statutul și bogăția de care se bucură nu le vor anula niciodată statutul de victime, în ciuda a trei generații marcate de acțiune afirmativă.

În viziunea pervertită a activiștilor woke, albii săraci sau copiii imigranților din Asia de sud-est prost plătiți care au abandonat școala constituie „privilegiații”. Iar un rasist multimilionar precum prezentatoarea TV Joy Reid pretinde că este victima perpetuă, nu pensionarul afro-american din centrul orașului, care în 2021 nu a mai avut parte de protecția poliției locale.

Nu e de mirare că elita woke și bogătașii stângiști au o fixație pentru rasă, având în vedere că acum ei sunt clasa conducătoare. Altminteri, propriile lor privilegii ar fi ținta evidentă a cândva îndrăgitei „Revoluții”.

Prin urmare, se tem că, după propriile standarde anterioare ale Stângii, ar putea ajunge și ei de partea greșită a liniei morale Maginot pe care au trasat-o. Obsesiile wokeismului de a depista „privilegiile albilor” sunt o modalitate prin care oamenii bogați vor să evite (ca să spunem așa) soarta Mariei Antoaneta.

Totalitarismul woke

O observație finală. Știm că woke-ismul este contrar naturii umane, dar și opus democrației și guvernării constituționale.

Fără sprijin public, [woke-ismul] a adoptat în schimb o întreagă serie de mijloace agresive, sovietice și maoiste pentru a-și atinge propriile scopuri. Retorica woke despre „rasiști” emulează în mod ciudat placa sovietică despre „contrarevoluționari”. Woke-iștii de astăzi spun lucruri care ar putea ieși din gura personajului romancierului Boris Pasternak, comisarul Strelnikov, sau care ar putea fi scrise în Cărticica roșie a lui Mao despre „suprimarea contrarevoluționarilor”.

Nu e de mirare că activiștii woke, așa-numiții „umaniști”, sunt primii care recurg la troțkism și iconoclasm. Sunt maeștri ai cenzurării, ai întocmirii de liste negre, ai căutării de țapi ispășitori, blocării pe platformele sociale a celor cu alte opinii, umilirii rituale, ai doxingului, ai culturii anulării, ai ostracismului și excluderii.

Logica woke-ismului este cea a iacobinului agresiv, cu listele sale de „impuri” care trebuie trimiși la ghilotină, a Gărzilor Roșii care îi urmăreau pe contrarevoluționari sau a spitalizărilor forțate la psihiatrie în Uniunea Sovietică.

Dar, mai presus de toate, woke-ismul este un cult inuman – creat de și în beneficiul carierist al celor privilegiați.

Traducere de Irina Bazon

Sursa: amgreatness.com.