La 14 octombrie se marchează Ziua Internațională de conștientizare a nevoii de îngrijire paliativă pediatrică, prin care se dorește atragerea atenției comunității internaționale asupra nevoii de îngrijire paliativă în cazul copiilor care suferă de boli incurabile.

Un astfel de centru a fost ridicat în România, în comuna Voluntari, de  profesorul universitar Pavel Chirilă, unul dintre cei mai reputați medici români. Fundația "Sfânta Irina", căci despre ea este vorba, inițial denumită Fundația Naturalia, și-a pornit activitatea în anul 1998, la inițiativa familiei de medici creștini Maria și Pavel Chirilă. Centrul de Îngrijiri Paliative "Sfânta Irina" este un HOSPICE care înțelege simptomele cu care se luptă bolnavul de cancer și alături de compasiune, oferă îngrijiri paliative și confort  pacientului suferind.

Hospice-ul "Sfânta Irina" a fost primul Centru de îngrijiri paliative din zona Bucureștiului, lucrând în spiritul medicinii creștine, cu facilitățile tehnologiilor moderne. Echipa interdisciplinară de aici este formată din medici, asistenți medicali, farmacist, infirmiere, îngrijitoare, asistenți sociali, psiholog, preot, consilier spiritual și personal administrativ. Îngrijirea se face fără nici un fel discriminare socială, materială, rasială sau religioasă. Iar crezul medicului Pavel Chirilă a fost acela că "Dogma, morala și trăirea ortodoxă ne învață ca în fiecare om exista o scânteie divină, chipul lui Dumnezeu în el, adică șansa supremă și unică de vindecare a fiecărui suflet. Îngrijirea bolnavilor gravi ma învățat să descopăr chipul lui Dumnezeu în om și să intuiesc mai ușor pregătirea pentru veșnicie”.

Cu ocazia  Zilei Internaționale de conștientizare a nevoii de îngrijire paliativă pediatrică, medicul Pavel Chirilă a acordat un scurt interviu pentru ActiveNews, în care a dorit să transmită un mesaj tuturor lucrătorilor din domeniul sanitar din acest domeniu și a vorbit despre conceptul de  îngrijire paliativă, o replică puternică împotriva conceptului și a practicii eutanasiei, tot mai frecvente în unele state din Europa.

 „La noi în țară există puține centre de îngrijire paliativă, pentru că această specialitate s-a născut după anii 90. În celelalte țări europene există centre de paliație aproape în fiecare orășel. Când există o boală incurabilă sau un cancer în stadii avansate, îngrijirile sunt cu totul speciale. Aici, în România, țară ortodoxă, medicii creștini au un motiv în plus să îngrijească bolnavi în stadiul paliativ pentru că medicina creștină se ocupă și de evoluția sufletului în veșnicie. Îl pomenesc pe bolnav și după moartea biologică. În unele țări din Europa a apărut o fantomă căreia pot să-i spun anti-christică. A apărut obiceiul legiferat al eutanasiei, al suprimării vieții la cererea pacientului. Îngrijirea paliativă, cu tot complexul de îngrijiri medicale, este o replică puternică împotriva conceptului și a practicii eutanasiei. Promotorii eutanasiei pretind că acest actul reflectă o atitudine demnă a bolnavului, care astfel moare cu demnitate. Dimpotrivă! Noi, cei care practicăm îngrijirea paliativă, vrem să dovedim că demnitatea, când omul se apropie de finalul vieții, constă în speranța care se naște în acel om pentru viața lui veșnică.

Într-un centru de îngrijiri paliative, personalul trebuie să fie cu totul special, foarte dedicat, pentru că nu poate oricine să lucreze într-un astfel de centru. Trebuie întreținută această atmosferă de pace și de încurajare puternică a bolnavului. 

 

E un lucru demonstrat de toate studiile de psihologie că, în preajma morții, bolnavul are foarte mare nevoie de a fi asistat de cei din jur. E o axiomă în standardele de îngrijiri homeopate care spune: Aici, în acest spital, nimeni nu moare singur. Ca să atingi această cerință, e nevoie de mai mult personal și de o finanțare mai bună.

Conceptul de îngrijire paliativă s-a născut în anul 1968 și a evoluat destul de greu. După câteva decenii, s-a dezvoltat în Europa, și nu numai. Mi-aș dori ca decidenții din Ministerul Sănătății și din Guvern să stimuleze această activitate mai mult, și financiar și conceptual, pentru că momentul desprinderii sufletului de trup e precedat de suferințe foarte mari. E de dorit ca asistența medicală, socială, psihologică și spirituală să fie la cel mai înalt nivel într-un asemenea așezământ”.