ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Raoul Șorban, salvator al evreilor din Ardealul ocupat de hoardele extremiste maghiare, se naște în anul 1912, la 4 septembrie, la Dej, ca fiu al ilustrului compozitor Guilelm Șorban (Arad,1876 – Dej,1923), o personalitate prestigioasa a epocii, autor al romanțelor „Mai am un singur dor” (Eminescu), „Pe lângă plopii fără soț” (Eminescu), „Numai una”, Pe umeri pletele-i curg râu” (George Coșbuc) cât și folclorist, cel care a cules și pus în circulație actualul imn al Israelului, „Cucuruz cu frunza-n sus”, după cum dezvăluie fiul său într-un interviu realizat de Costan Mândrilă - VIDEO mai jos, urmat de o CARTE PDF.

Familia Șorban se trăgea dintr-o veche familie nobiliară românească din Ardeal atestată înca din 1266 printr-o diplomă a regelui Bela al IV-lea. Compozitorul Guilelm Șorban a publicat, în 1894, la Leipzig lucrarea Zece cântări poporale românești, iar la Viena, în 1900, Album de compoziții românești, în care există și două texte inedite, de George Coșbuc. Guilelm Șorban a devenit celebru pentru melodii pentru poeziile „Pe lângă plopii fara soț” și „Mai am un singur dor”.

A studiat pictura și muzica în Italia (la Conservatorul "Giuseppe Verdi" din Milano), Austria și Germania, între 1930 și 1934. A studiat apoi Dreptul la Universitatea din Cluj. Între timp a avut expoziții de pictură, în diverse saloane de artă, la Baia Mare, Cluj și București. În 1938, a devenit asistent de Istoria Artei la Universitatea din Cluj.

După Dictatul de la Viena, Transilvania de Nord a fost anexată de Ungaria, iar el a decis să rămână la Cluj și a fondat Editura Românească din Ardealul de Nord, unica editură care a reușit să funcționeze în acea perioadă în regiune. Totodată, a scris o serie de articole pentru ziarul în limba română "Tribuna Ardealului" (ca secretar de redacție). A fost arestat în 1940 și apoi din nou 2 de autoritățile maghiare, întemnițat și obligat să lucreze în detașamentele de muncă forțată.

În perioada 1940-1944 a călăuzit ilegal, în condiții foarte riscante, mii de evrei peste granița vremelnică dintre Ungaria și România, prin pădurea Făget, de pe dealul Feleacului de lângă Cluj, care fie au intrat în Regatul României, pentru a se salva, fie au reușit să emigreze în Palestina, prin România. Această activitate, dusă în contextul politic complicat al acelor vremuri, a fost  motivul pentru care a primit titlul și medalia de "Drept între popoare", acordate de Institutul "Yad Vashem". Pe lângă titlul oferit de Institutul Comemorativ al Martirilor si Eroilor Holocaustului, a primit și distincția de „Cetățean de Onoare al Statului Israel”, la 5 decembrie 1990.

În mai 1944, s-a întors la București, unde a fost integrat în structurile guvernului. După revenirea Transilvaniei de Nord la România, Șorban s-a mutat înapoi la Cluj. Între 1946 și 1948, a condus Conservatorul de la Cluj și, începând din 1948, Institutul de Artă din Cluj (până în 1949). În 1948, a fost evacuat din satul natal, iar proprietățile i-au fost confiscate de statul român. Regimul comunist l-a dat afară din funcții, ceea ce l-a forțat să-și câștige existența ca zugrav. În 1952, etnici alogeni din Securitate au aranjat arestarea sa și a fost închis până în 1955, fără proces. Jurnalistul Constantin Mustață constată ca „în cele patru arestări – 1940, 1942, 1945, 1952 – a totalizat șase ani de lipsire de libertate, fără a fi judecat și condamnat”.

În 1956, i s-a permis din nou accesul în mediul academic. A publicat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, fiind readmis ca profesor la Universitatea București (1965) și Institutul de Artă "Nicolae Grigorescu" din București (1968). 

Incepand din 1990, bibliografia lui cunoaste o noua categorie de lucrari, dintr-o specie proprie, amestec de memorialistica si reconstituire documentara, „istorie secreta” sau „eretica”, analiza de doctrina politica. Astfel, lucrari cum ar fi „Fantasma imperiului maghiar și Casa Europei” (1990) „Chestiunea maghiară” (2001), o carte „arestata” (post-fata de Adrian Riza si „facuta disparuta”) sau „Invazia de stafii” (2004, cu o prefata de Adrian Paunescu) devin episoade ale unei opere de „reconquista a viziunii istoriografice documentate” si deopotriva ocazie pentru marginalizarea si mai pronuntata a carturarului ardelean. Retras la Stoiana, ca stramosii lui, nobili transilvaneni liberi, Raoul Sorban isi continua opera stralucita, pretuita de multi si detestata de „monopolistii de opinie” de la noi si de aiurea, pana la petrecerea lui din viata, in iulie 2006, cand „patriarhul istoriografiei romanesti” intra, la randul lui, in istorie. In septembrie 2005, primeste, la Bucuresti, „marele Premiu al Patrimoniului Romanesc”, acordat de ARP, la a doua editie, urmand, astfel, pe marele Mitropolit Antonie Plamadeala.

BIOGRAFIA pe larg, AICI.

Printre alte demnități obținute în viață de Raoul Șorban, amintim :

  • „Cetățean de Onoare al municipiului Cluj – Napoca” 1993;
  • „Cetățean de Onoare al comunei Cornești, județul Cluj” 1995;
  • „Cetățean de Onoare al municipiului Gherla” 1997;
  • „Cetățean de Onoare al municipiului Dej” 1997;
  • „Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” 1999 și aceiași distincție oferită de Universitatea din Oradea în anul 2002;

Raoul Șorban a fost colaborator cu studii, articole și critică de artă pentru numeroase publicații din țară și a ținut numeroase conferințe:

  • în țară la: București, Cluj, Arad, Iași, Craiova, Oradea, Sibiu, Baia Mare, Tg. Mureș, Suceava, Sighișoara, Dej, Galați, Ploiești, Bîrlad, Sighetul Marmației;
  • în străinătate la: Milano, Viena, Veneția, Graz, Budapesta, Varșovia, Paris, Amsterdam, Ierusalim, München, Köln, Haifa, Madrid.

Raoul Șorban a plecat la Domnul la 19 Iulie 2006. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

VIDEO:

Teroarea Horthisto-Fascista in Nord Vestul Romaniei (1940-1044)de Raoul Sorban (1912 - 2006)

Cuprins:

Capitolul I – DICTATUL FASCIST DE LA VIENA DIN AUGUST 1940 – UN ATENTAT ODIOS IMPOTRIVA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATI NATIONALE, A INTEGRITATII HOTARELOR ROMANIEI – PAG. 2

Capitolul II - MECANISMUL POLITIC ȘI DE STAT PRIN CARE S-A INSTAURAT ȘI EXERCITAT REGIMUL DE TEROARE HORTHYSTA IN TERITORIUL DE NORD-VEST AL ROMÂNIEI – PAG. 40

Capitolul III - MALTRATĂRI ȘI CRIME COMISE DE TRUPELE ȘI ORGANIZAȚIILE TERORISTE HORTHYSTE PE TERITORIUL COTROPIT DIN NORD-VESTUL ROMÂNIEI – PAG. 50

Capitolul IV - EXPULZĂRILE, DISLOCĂRILE ÎN MASA ALE POPULAȚIEI ROMANEȘTI. ÎMPIEDICAREA PARTICIPĂRII ROMÂNILOR LA VIAȚA POLITICA – PAG. 79

Capitolul V - DEPOSEDAREA DE BUNURILEMATERIALE ȘI ALTE FORME DE ASUPRIRE ECONOMICĂ A ROMÂNILOR ȘI A CELORLALTE NAȚIONALITĂȚI OPRIMATE – PAG. 109

Capitolul VI - LAGĂRELE DE INTERNARE, TABERELE ȘI DETAȘAMENTELE DE MUNCA FORȚATĂ, DEPORTĂRILE— MIJLOACE DE OPRIMARE ȘI ELIMINARE A POPULAȚIEI ROMÂNEȘTI ȘI A CELORLALTE POPULAȚII ASUPRITE – PAG. 118

Capitolul VIII - POLITICA CERCURILOR CONDUCĂTOARE DIN UNGARIA HORTHYSTĂ DE DEZNAȚIONALIZARE ȘI MAGHIARIZARE A ROMANILOR DIN NORD-VESTUL ROMÂNIEI – PAG. 134

Capitolul IX - ÎNĂSPRIREA TERORII HORTHYSTO- HITLERISTE ÎN NORDESTUL TRANSILVANIEI ÎN PERIOADA 19 MARTIE—25 OCTOMBRIE 1944 – PAG. 165Teroarea horthysto-fascista in nord-vestul Transilvaniei (1940-1944)

Mai am un singur dor (romanță)

Versuri: Mihai Eminescu

Muzică: Guilelm Șorban Interpret: Traian Uilecan (1922, Lupeni, Hunedoara - 1993, Iași)