• În textul precedent am scris despre rușinea națională de la Pata Rât. Pe forum, cum mă așteptam, multe critici. Multe și virulente. Însă mai niciuna fără vreo legătură cu logica. Imprecații pur și simplu, din partea unor anonimi care cred că a fi patriot înseamnă să-i urăști de moarte pe țigani și pe evrei. Alții, creștini închipuiți, cred că ororile pe care le trăiesc copiii de romi de la groapa de gunoi a Clujului nu-s nu știu ce problemă, de vreme ce „există și mulți români săraci”. De parcă la Pata Rât despre sărăcie ar fi vorba, și nu despre un rasism dezumanizant. Și de parcă pe copiii romi și părinții lor trăitori acolo Dumnezeu i-ar iubi mai puțin decât pe inconștienții și cinicii noștri creștini închipuiți. Da, începând să rupă în ultimii ani destule din cătușele ideologiei neo-marxismului revanșard, America a adus și la noi o binevenită relaxare, inclusiv în planul libertății de exprimare. Însă a sări în extremism și a decreta că un țigan nu merită tratat ca și un român doar pentru că e țigan (însă fiu al aceluiași Tată ceresc ca și românul) este nimic altceva decât semnul unei boli a minții și a sufletului, nimic altceva decât o pornire animalică. În sfârșit, și la polul opus, în extrema cealaltă, se cuvine observat că „corectitudinea politică”, ce a schilodit și la noi destule conștiințe, nu dă semne să se clatine. Un exemplu doar: tot ce e caricatural, exhibiționist-trivial și provocator în mișcarea LGBT (și ce continuă să se corcească cu sexismul și feminismul, cu agendă ideologică aberantă și ele) se dorește a fi măcar conservat pentru râvnite vremuri viitoare mai bune.

  • Tocmai America lui Trump – cea care tocmai promitea să pună mari probleme criminalului globalism și neo-marxism mondial (dar și Chinei comuniste) – e singura țară din lume devastată de așa zisa pandemie (și celelalte diversiuni ce au lovit America succesiv). Într-adevăr, lumea asta-i plină de coincidențe; și de proști care cred în ele.

  • Cei ce nu cred în pandemie sunt niște oameni răi care vor să-i fure casele lui Iohannis.

  • Cu volumul „Isus al meu”, Liiceau pare că a găsit sfârșitul cel mai potrivit cu care, vorba latinului, să-și încununeze opera. O operă care, spun destui specialiști, aparține unui filosof pârât – pe ici pe colo plagiator (chiar cu acte în regulă, din procesele pierdute rușinos în contradictoriu cu criticii săi). Cartea d-lui Liiceanu îmi pare a fi, pe scurt, o erezie din nerozie. Iar asta a spus-o, cu alte cuvinte, unul dintre marii specialiști ai lumii în Noul și Vechiul Testament, părintele profesor doctor Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu. Profesorul Mihoc s-a focalizat chirurgical pe poate cea mai smintită idee din cartea lui Liiceanu, anume că Dumnezeu-Tatăl L-a trimis în lume pe Fiul Său ca s-o facă mai bună decât El Însuși n-o făcuse. Or, din Cartea cărților știm cât se poate de lămurit că Dumnezeu a creat lumea nu doar bună, ci „bună foarte”. Iar Fiul a fost trimis în lume nu să înlăture răul datorat Tatălui la facerea ei, ci să moară pentru păcatele oamenilor și să ne mâtuiască. Răul nu de acolo a venit, deci, nu de la Dumnezeu, ci din voința liberă, folosită rău, a făpturilor raționale create de Dumnezeu: a îngerilor și a omului; om pe care Dumnezeu îl chemase să fie împreună-lucrător cu El ca să devină asemenea Lui. La volum au contribuit, implacabil, printr-o anexă zisă epistolară, și Pleșu și Patapievici, alte două călăuze oarbe, orbilor; mari gânditori și ei, care cred că despre cele ale lui Dumnezeu poți să scrii în duhul Proclamațiilor slugarnice către țară în favoarea lui Petrov.

  • Dorin Tudoran a fost decorat de succesorul lui Băsescu cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler. D-l Tudoran este scriitor și fost dizident comunist. El a fost dizident și în post-comunist, însă numai până când la președinție l-a susținut pe succesor cu niște vorbe cam foarte nu știu cum. Însă (ăsta da noroc!) el a mai fost și este și un apropiat al influentelor Violeta Bau-Alexandru și Sandra Pralong, zeloase activiste politice pe banii lui Soros, și ambele foarte apropiate de Băsescu și succesorul lui. Asta ca să înțelegem până la capăt de ce pe un Paul Goma nu-l poți găsi pe toate drumurile. În sfârșit, a fost nevoie de decorația republicană ca să aflu până și eu că d-l Tudoran face parte din generația intelectualilor cu burse în străinătate din vremea în care principala condiție era să te ai rău cu Partidul și cu Securitatea lui criminală.

  • Să fii un profesoraș ranchiunos și infatuat și să ții neapărat să conduci tu o țară ce are Coroană înseamnă să ai un suflet de slugă nevolnică.