Pe o capră zbenguită și pe-un urs morocănos,

Locuind în șase case și într-un palat luxos,

Îi tot roagă portăreii să-și achite-o datorie,

Mare cât o altă casă, provenind dintr-o chirie.

Ei refuză însă plata sub motiv că-n țar-aici

Dobitoacele-s stâpâne, iar nu oamenii mojici.
 
 
*Iar n-am apă caldă. În spiritul solidarității sociale, eu zic ca fiecare doamnă din București care a votat cu domnu Nicușor și are apă caldă să ieie la dânsa acasă câte un domn concitadin și să-i facă un duș.

*De zece ani ziaristul Julian Assange e arestat pentru că a făcut publice câteva din marile infamii ale mai marilor lumii. Lipsirea sa de libertate este netemeinică, abuzivă și profund imorală. Partea cea mai nefericită a poveștii e, însă, că toată presa lumii și organizațiile de drepturile omului l-au părăsit și uitat, nevrând să se strice cu prigonitorii acestui erou al unei lumi imunde.

*Apostolii sataniști ai Covid m-au alertat ieri de două ori pe telefon, bilingv. Drept care tot de două ori și tot bilingv i-am înjurat și eu.

*A trecut la cele veșnice scriitorul și jurnalistul Radu-Călin Cristea. Un om care a fost mai totdeauna de partea bună a lucrurilor. A fost unul dintre cei mai constanți susținători ai valorilor Coroanei Române. În 2017 a publicat volumul „Împăratul cu șapcă: regimul Traian Băsescu și elitele sale”, o cronică excepțională a prezidențiatului băsist și al elitelor aferente; o carte ale cărei câteva judecăți suferă, însă, din cauza unor antipatii personale ce par induse autorului de oameni care l-au anturat în scrierea volumului - voi publica, în curând sper, câteva rânduri la care tocmai lucram. Dumnezeu să-l odihnească!

*La o recentă conferință pe presă, anterioară încetării protestului din Piața Victoriei, tânărul George Simion, președintele AUR, a zis că „Valerian Stan reprezintă pentru România așa zis post-comunistă ceea ce a reprezentat Paul Goma pentru România comunistă”. Dac-aș fi avut un dram de smerenie, aș fi luat foc instant. Așa că mă mărginesc să nu confirm, dar nici să infirm, că-n cele spuse ar putea să existe, poate, mutatis mutandis, și un ce adevăr. Și să mă las apoi la judecata adevăratelor conștiințe ale neamului – d-na Blandiana, d-nii Șora, Mitică de la Ligă și ceilalți.

*Într-una din diminețile din urmă la Radio România Cultural se vorbea cu o nedisimulată satisfacție despre artiștii care i se opun lui Trump și care au și compus cântece anti-Trump. Completez și spun că și la postul public de radio, și la cel de televiziune (unde propaganda e aceeași, ca de altfel în tot audio-viziualul deținut de rechinii tranziției, unelte ale politicului), actualele consiliile de administrație au fost numite de PSD. Iar Iohannis și Guvernul liberal bineînțeles că sunt fericiți și ei cu ce se întâmplă. Așadar până și instituțiile culturale sunt incluse în arsenalul anti-Trump. Asta face și la noi groaza de schimbare a unui Sistem conștient de răul imens facut țării timp de trei decenii.

*În cinismul său, Occidentul neo-marxist de după 90 n-a vrut ca România să aibă Suveran pentru a nu fi suverană.

*Facebookul ăsta fără block ar fi la fel de greu de suportat ca și o eczemă fără leac.

*Te rog, Doamne, să-mi dai să mai duc și eu din crucea celor la care le este prea greu.

*Cred că până la urmă de toate o să mă vindec eu, dar de mândrie niciodată.

*La moarte n-am meditat niciodată serios, și nici angoase n-am avut; și bine-am făcut. Spre finalul liceului, deși destul de rebel, mi-am pus în câteva rânduri problema și am conchis repejor că așa cum au murit miliarde de oameni până la mine așa voi muri și eu. Ani mulți mai târziu, strângându-mă Dumnmezeu de pe drumuri, am căpătat, destul de repede de asemenea, nădejdea (și mai mult decât atât!) că moartea e  doar o trecere în veșnicie. În atari condiții, și acum, ca și atunci când gândeam altfel, am fost și sunt de părere – cum cred că am mai spus odată – că în văicărelile îndelungate ale unora ca Cioran întrezăresc mai mereu ceva neautentic, ceva ce parcă mă face să mă simt pur și simplu tras pe sfoară.

*Dumnezeu a poruncit copiilor să-și cintească, să-și respecte părinții. Mulți copii de după comunism și de azi, și cred că și de mâine, înțeleg să-și cinstească părinții bătrâni și în nevoi dându-le o libertate totală în a-și alege în ce azile ca vai de mama lor să se ducă. C-așai la noi, în buletin și la oglinda BMW-ului Îl avem pe Dumnezeu dar în suflete Dumnezeu cu mila.