Apărarea vieții umane, asistența bolnavilor și a muribunzilor, demnitatea persoanei încă de la concepție, tendința spre unirea conjugală și procreare, responsabilitatea omului față de creație sunt temele reflecției bioeticii creștine.
În Bioetică, întâlnim două moduri distincte de secularism: cel „a-religios”, care se referă la un mod de a trăi și de a gândi străin de Dumnezeu și dimensiunii religioase și cel „anti-religios”, care se referă la un mod de a trăi și de a gândi ostil lui Dumnezeu și religiei.
Pe măsură ce societatea este bântuită de tot felul de crize, iar cultura occidentală pătrunde din ce în ce mai adânc fie în „creștinătate secularizată”, fie în secularism „progresist”, domeniul interdisciplinar, care din 1970 poartă numele de bioetică, poate fi înțeles doar ca un microcosmos al întregului.
Prin anii ’90, pe când eram prodecan al Facultății de Medicină și mă ocupam și de cazările studenților în cămin, am primit o serie de cereri de cazare de la studenții și masteranzii Facultății de teologie ortodoxă – pe care le-am rezolvat.
