Nu vreau să-l judec prin prisma tatălui său — ar fi nedemn. Vreau însă să-l privesc în lumina propriei sale opere, să văd ce lasă în urmă un om care a avut toate ușile deschise. Iar bilanțul, sincer spus, e modest. Câteva volume, fără prea multă autenticitate, fără freamătul creației...
În anul 2004, a fost Băsescu... Când i-a descoperit calitățile bine acoperite până atunci, Mircea Nobel s-a grăbit să împărtășească descoperirea cu publicul larg, pentru că oamenii -simpli la vorbă și la port, mahala ineptă, pleavă, etc.- poate că aveau ezitări și nu știau unde să pună ștampila.
Încă din momentul în care a decis să se ducă cu mâna întinsă la fostul șef al CCR, care pe ultima sută de metri a anulat decizia prin care acesta își pierduse privilegiile, Petrov, alias Traian Băsescu, a declanșat o vastă și insistentă operațiune de spălare a imaginii sale.
Mă uitam la profilul unei goarne progresiste, are poză cu cu "Noi suntem urmașii vrăjitoarelor pe care nu ați reușit să le ardeți!". Da, știm, nicio noutate.
La șpriț, îi sună telefonul lui Baconschi. Se uită la telefon, se ridică, ridică și-un deget și spune cu solemnitate: „Șșșșt, e domnul președinte!”
„Președinții la Festivalul lupilor, pretendenții la Festivalul hienelor. Absolvenții de la ENS și Harvard bucurându-se alături de oameni, acoperiții de la Secu' VAMPIRIZÂND nenorocirea altor oameni. Maia și Nicușor lucrând DISCRET ȘI EFICIENT pentru unitatea românilor, pionii lui Putin CONTINUÂND SĂ OTRĂVESCĂ RELAȚIILE dintre români...”
În Jurnalul de la Păltiniș nu s-a scris „nici un cuvânt, nici un cuvințel, despre acei (numeroși) care și ei și-au dovedit atașamentul pentru tine, dragostea, aprecierea, respectul, nu mergând cu trenul și autobuzul de la București la Păltiniș, ci cu duba de la București ori Pitești la Gherla, Jilava, Aiud și alte locuri asemănătoare”
„Eu vorbesc la televizor și doamna aceea (o doamnă casieră la o spălătorie auto, n.n.) MĂ CREDE. Ea votează CA MINE, POATE ȘI INFLUENȚATĂ DE MINE (!!!, n.n.); poate (...) doar îi întăresc părerile deja formate. Dar și doamna aceea îmi datorează mie ceva, fiindcă M-AM EXPUS MAI MULT DECÂT EA, inclusiv pentru binele ei.”
Redăm în continuare protestul viguros al publicației și ne alăturăm mesajului aceseteia: JOS CENZURA! Pentru că nu suntem academicieni adăugăm și o strigare mai potrivită unui asemenea act gregar, respectiv un popular HUO!
Dar dacă îi bagi în manuale pe Eugen Simion, Blandiana, Sorescu (sau Cărtărescu și Vișniec) trebuie să le spui elevilor biografia toată a acestor scriitori, fiindcă numai întregul este adevărat. Până când plagiatori ca Liiceanu, Pleșu, Patapievici și Cărtărescu să fie „elita" culturală din România care să mintă poporul cu mitingul și televizorul.
Revista Dilema își exprimă profundul regret privind colaboratorul ei îndelungat.
În momentul când scriu aceste rânduri sunt în zborul Ryanair Londra-București, după o zi încărcată în comunitatea românilor din Londra. Nu am deloc emoții privind rezultatul alegerilor de duminica viitoare, atâta timp cât ele sunt corecte și libere
Între demagogi de joasă speță care urmează să distrugă România mea și securistoizii (aceiași + dl. Nicușor, new entry) care – ajutați la "hei-rup” de atâția oameni de bună credință – o distrug de 20 de ani, am propria mea alegere. Dar e a mea.
Sunt ei – clica, haiticul, suita lacomă de profitori ai Sistemului, acea rețea cleioasă de grandomani cu ifose de elite, acei vampiri ai spiritului românesc care, de peste trei decenii, sug seva ultimelor rămășițe de demnitate și autenticitate din cultura română.
Gândește-te, fie și pentru o clipă, că viitorul tău și al copiilor tăi nu se coace pe jarul grătarelor, ci în urna de vot peste câteva zile. Iar decizia ta, aparent banală, va pecetlui încă o filă din cronica unei națiuni obosite de promisiuni și trădări.
Căci fără acei oameni ai spiritului – neînfricați, verticali, profunzi – o societate devine surdă la sine însăși. Și atunci, nu doar intelectualii adevărați dispar, ci însăși conștiința unei națiuni intră în comă.
Nici nu știam ce-mi lipsește, și de ce am acest sentiment de insatisfacție, acest tremolo în gândire, această senzație de absență a ceva esențial, această răcoare suspectă pe la călcâie, această insinuare „despre limită”, acest gust de „ușă interzisă”, acest gol existențial în esofag, acest sunet confuz, ca un apropo „către li(i)chele”...
Unde găsiți filmulețele încă neșterse de miliție cu publicitatea electorală, voi trebuie să citiți textul de deasupra. Imaginar, normal despre unde sunt banii noștri! Pe ziduri, pe mașini, pe panouri, pe media, pe la boții de pe Tik Tok etc.. Acolo este banul public! La mare parte dintre ăștia prueoropeni.
Academia Română nu este – și nu trebuie să devină – un club al vanităților intelectuale, un loc unde prestigiul se câștigă nu prin valoare, ci prin conformare la dogmele corectitudinii politice.
Apărut din spuma borcanelor cu murături stricate ale sistemului, funebrul Funeriu, care în pandemie cerea arestarea celor care nu poartă mască și își exprimă dubii cu privire la „vaccin”, se pretinde acum „anti-sistem” și „suveranist”.
Aghiotantul din M10 al penalei Monica Macovei și propagandistul useriste-legebetiste Elena Lasconi, traseistul Adrian Papahagi, face un apel disperat pe Facebook: „Trebuie puși sub acuzare și reținuți preventiv Georgescu și junta putinistă până nu fug.”
Patriarhul Daniel, prin susținerea necondiționată pe care o dă purtătorului său de cuvânt - care a avut nesimțirea să terfelească inclusiv ierarhi vechi ai Bisericii, membri ai Sfântului Sinod, caz unic în lume, cred - nu face decât să arate ori că este presat de forțe exterioare Bisericii, ori că opiniile lui Vasile Bănescu sunt și ale Preafericirii Sale.
Oare dușul auriu pe care i l-a administrat fostul tovarăș de drum al intelectualilor de bucătărie ai lui Andrei Pleșu, susținători ai catolicizării ortodoxiei după metoda iohannistă, pas cu pas?
Vasile Bănescu va rămâne, fără îndoială, cea mai mare caricatură pe care Biserica Ortodoxă Română o putea înșuruba în funcția de purtător de cuvânt.
Intelectuali de budoar, chiar de bucătărie, care pe vremuri mișunau prin debaralele lui Gogu Rădulescu, azi fac pe disidenții, deși în plin comunism făceau naveta București-Paris-Haidelberg și retur, cu voie de la Securitate.
Când Guvernul Ciolacu a relansat programul lui Ceaușescu de reciclarea gunoaielor și ambalajelor golite de conținut nu cred că s-a așteptat ca replica concurențială a lui Ciucă să vină atât de repede prin reciclarea gunoaielor intelectuale ale lui Băsescu
Cărtărescu este un escroc exersat și încearcă să violeze valoarea simbolică a Premiului Nobel, tot pronunțându-și numele în fiecare toamnă la tot felul de case de pariuri (inclusiv cele unde se pariază câte două lire pe fiecare rață).
Un sfertodoct închipuit de la Cluj care se numea Adrian Papahagi scrie, într-o română aproximativă, dar ca un bun cacofonist: „sper că Pr. Teodosie nu prinde Paștele viitor ca ierarh.
Ceea ce începe bine, poate sfârși prost, însă ceea ce începe prost, sigur va sfârși și mai prost, spune înțeleptul. Astfel, firescul face ca ceea debutează ridicol, să sfârșească în tomberonul uitării.
Publicistul Anghel Buturugă oferă o nouă analiză pe tema diversiunii provocate de ceea ce un preot cunoscut numește „o gașcă progresistă infiltrată în Biserică”:
Ierarhul Tomisului cunoaște mii de oameni: arhierei, preoți, diplomați, politicieni, medici, artiști, profesori, călugări, oameni simpli.
După ce a fost atacat de cuplul auriu al intelectualilor lui Ilf și Petrov, recte Bănescu și Baconschi, cunoscutul duhovnic Calistrat Chifan răspunde dezinformărilor de tip bârfă din șanțul facebook-ului.
Cu ibricul (175 lei) abia achiziționat de la Florescu -celebrul cafegiu- și cu o punguliță de cafea (200 de grame, niciunul în plus!) pusă neglijent deasupra, în sacoșa personalizată, domnul Teodor Baconschi se grăbește către casă.
Când văd câte un Gigel din ăsta care ia în derâdere Apologetica Ortodoxă, Mărturisirea de credință Ortodoxă, opiniile Ortodoxe, poziționările unor preoți, arhierei sau mireni ortodocși în favoarea Ortodoxiei, rămâi, de-a dreptul, contrariat...
Inițiativa recentă a cuplului Papahagi și Baconschi va intra fără îndoială în repertoriul modern de relații publice care degenerează instantaneu într-o cacofonie de îmbrânceli, scuipați, dat la gioale, cu poșeta în cap și interludii de declamații patetice.
Așa cum am scris acum câțiva ani, Andrei Pleșu este și el unul din marii noștri metalambaniști, ca și contorsionistul Patapievici, hermeneul Liiceanu și Cărtărescu (soțul Ioanei Nicolaie de la Tescani). Adică: plagiator.
După invitația Patriarhul Daniel de a se încheia polemica cu Vasile Bănescu, acesta a dorit să-și prezinte mea culpa în felul său, publicându-și un strălucit autoportret pe gazeta lui de perete de pe Facebook:
Ieșirea nestăpânită a lui Adrian Papahagi, la doar puțin timp după angajamentul de a se retrage provizoriu din polemicile de pe Facebook, prin care își manifesta bucuria pentru o așteptată „curățenie” care să elimine toți adversarii de idei ai domniei sale, întărește ceea ce observasem anterior, în textul „Primenirea Bisericii?”
Preasfințitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, s-a pronunțat cu privire la scandalul intelectualilor lui Băsescu încă de la sărbătoarea Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință. El a vorbit de cei care sunt trimiși de famiile bogate la burse prin străinătate pentru a veni cu mințile schimbate.
Băsiștii Papahagi, Baconschi și Toader Paleologu au moblilizat câteva zeci de ziși intelectuali care să le susțină ideea "unității creștinilor în celebrarea Paștelui”. Deși nu m-au întrebat dacă semnez și eu "Apelul către Sfântul Sinod”, o fac cu mare drag
