Subiecte: Mărturisitorii

Vasile Boroneanț - Arheolog al suferinței neamului premiat de Academia Română pentru descoperirile sale fabuloase, cum ar fi Sfinții și scrierea nedescifrată pe oase de la Chitila. 12 ani de la adormire (3 iulie 2014)

Profesorul Vasile Boroneanț a făcut numeroase descoperiri: civilizația clisuriană, civilizația de la Schela Cladovei – unde a lucrat peste 35 de ani, scrierea nedescifrată pe oase de la Chitila. Cuina Turcului, Peștera Climente și Peștera Veterani

Desen de artistul Sorin George Nicolae

Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu: ”Dragostea pentru oameni a Părintelui Justin nu se împiedică de pragul care există între vremelnicie și eternitate” - ”Părintele Justin și-a proorocit anul morții”

Părintele Justin a fost un foarte mare creștin, dar a fost un creștin luptător, un creștin ostaș. Dacă ar fi să-i dau o etichetă, deși am oroare de lucrul acesta, a fost ostaș al lui Hristos. S-a înrolat în oastea lui Hristos și a luptat sub acest drapel. Noi ne-am considerat ca o cruce, brațul vertical fiind dragostea pentru Părintele veșnic, iar cel orizontal 

Părintele Nicolae Georgescu-Edineț, un Martir al Crucii. Acuzat de legionarism și de regimul carlist și de cel comunist: ”Dacă este vorba ca pentru cruce să curgă sânge, voiesc să fiu cel dintâi care să mi-l dăruiesc cu bucurie” (21 mai)

Având convingeri ferme, lipsite de echivoc, în ceea ce privește destinul națiunii române și misiunea preotului în viața națională, părintele a bulversat timp de decenii viața bisericească, și nu numai, în bine sau mai puțin bine, dar purtat de buna intenție ca românii să nu mai fie un neam amorțit și fără identitate.

Suprema biruință a poeziei “Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!” și a Poetului Radu Gyr! Duhul lui Radu Gyr este viu, în pofida brucanilor care l-au condamnat la moarte! (2 martie 1905 – 29 aprilie 1975)

Poetul Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru poemul Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!, numit inițial Manifest. A fost ținut în "CELULA MORȚII”, izolat timp de nouă luni, fără a fi anunțat că pedeapsa i-a fost comutată la 25 de ani de temniță grea.

Desen pentru ActiveNews de artistul George-Sorin Nicolae

O, țara mea, mâncată de jivine,/ Pe drumurile-ți albe-n triste sate,/ Cu traistă de cerșetor în spate,/ Azi iar colindă Dumnezeu prin tine - Vasile Voiculescu, poetul coborât din icoană (13 octombrie / 27 noiembrie 1884 - 26 aprilie 1963)

„Ceea ce izbea în persoana lui Vasile Voiculescu era bunătatea serafică pe care știa să o arate orișicui: nici nu critica pe nimeni, nu găsea defecte nimănui și nu blama pe nimeni, aflând întotdeauna scuze și înțelegându-l pe fiecare.”

Foto: fericiticeiprigoniti.net

20 aprilie - Nașterea în Ceruri a Maicii Martire Mihaela Iordache. Maestrul Ion Cristoiu a cerut BOR canonizarea ei. Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu despre mucenița ortodoxiei românești. TESTAMENT / VIDEO

La 20 aprilie 1963, în temuta temniță bolșevică de la Miercurea Ciuc, s-a săvârșit Maica Muceniță Mihaela (Marieta) Iordache. Conform unei surori de detenție (dr. Medeea Hanuțu), măicuța Mihaela, deși paralizată, a fost bătută și umplută de sânge. Aceasta își profețise moartea în închisoarea de la Miercurea Ciuc, încă din 

Viața jertfitoare a frumoasei ”teroriste” Justina Constantinescu, soția preotului-martir Ioan executat la Jilava, susținătoarea Haiducilor Muscelului, mama ”teroristei” Iuliana Preduț și bunica Justinei Libertatea, născută în închisoare (+17 Aprilie 1983)

„Inculpata Constantinescu Justina a găzduit pe membrii fugari ai bandei teroriste și a ținut legătura cu o serie de membri care sprijineau pe teroriști.” Torturată în cursul anchetelor de la Securitatea din Pitești, de către torționari

Când Mântuitorul a coborât de ÎNVIERE în minele și iadul TEMNIȚELOR BOLȘEVICE, alături de Părintele Justin și alți martiri ai neamului românesc: O lumină a trecut peste inima mea și am strigat tare: HRISTOS A ÎNVIAT, FRAȚILOR!

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist și ce-nalt părea Crist! Luna venea după El, în celulă Și-L făcea mai înalt și mai trist.– Unde ești, Doamne ? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui… M-am pipăit… și pe mâinile mele, Am găsit urmele cuielor Lui.