Traian Popescu a făcut parte din Mișcarea Națională de Rezistență, fiind arestat la vârsta de 25 de ani. În noaptea de 14-15 mai 1948, în România s-a declanșat teroarea împotriva tineretului anticomunist, fidel idealului național-creștin. Au fost arestați atunci aproximativ 15.000 de studenți și elevi.
Au trecut șapte ani de la nașterea la Ceruri a Doamnei Aspazia Oțel Petrescu, mielușeaua Domnului din temnițele bolșevice. Publicăm cu această ocazie un buchet de omagii înmiresmate realizat de revista Familia Ortodoxă
Gânduri și mărturisiri ale sfintei închisorilor comuniste, Aspazia Oțel Petrescu, despre martiri, cipuri, rugăciune, jertfă și domnia lui Antihrist: „Nicio jertfă n-a fost zadarnică. Ea a rodit”
La 23 ianuarie se împlinesc șapte ani de când Aspazia Oțel Petrescu, femeia care a pătimit 14 ani în temnițele comuniste, și a cărei credință a fost mai tare decât fierul, s-a mutat la Domnul.
Sfântul Nicodim a fost un iscusit dascăl al rugăciunii lui Iisus, iar tradiția isihastă s-a păstrat până la Starețul Gherasim Iscu, un monah cu o bogată experiență mistică, care „a fost un stâlp al rezistenței sufletești în temniță”.
În ședința din 25 februarie 2021, Sfântul Sinod a decis pregătirea procesului de canonizare a 15 preoți și călugări pentru anul 2025, printre care se află și Părintele Gherasim Iscu.
În timpul ăsta au murit doi din cei băgați la izolare. În ziua a opta. Atunci, ne-au dus la celulele noastre. N-am să uit cuvintele Părintelui Iov, care s-a așezat în genunchi lîngă patul lui și a spus:
Aron Cotruș s-a născut la 2 ianuarie 1891 în localitatea HAȘAG din județul Sibiu, în familia preotului Aron Cotruș (1864-1933) și a soției sale Ana, născută Isăilă (1866-1918), ambii născuți pe meleagurile Albei. Aron Cotruș a fost al doilea fiu dintre cei nouă frați și surori: Ion, Aron, Vasile, Remus, Romulus, Veturia, Letiția , Silvia și Otilia.
„S-a năpustit asupra noastră tot uraganul de ură al bolșevismului, după afurisita capitulare de la Ialta. Ne-au închis, schingiuit, înfometat, asasinat, au luat țăranilor pământul și tradiția, au dărâmat bisericile, cimitirele, locuințele...”
Grație colaborării cu partenerii noștri de la Familia Ortodoxă, cu ajutorul Domnului, ActiveNews vă poate oferi un nou Calendar al Mărturisitorilor, pentru anul 2025.
Patriarhul Daniel a adus zâmbete pe fețele credincioșilor în prima zi a anului 2025, în timpul ceremoniei de proclamare a Anului Omagial și Comemorativ, desfășurată la Catedrala Patriarhală
Dumnezeu să vă binecuvânteze și eu aș dori să nu fie ultima prăznuire împreună, să mai fie… Și eu aș vrea, dar totdeauna când încerci să o mai întinzi așa, atunci îți spune: „Ia vino, bătrânule, că ți-ai terminat treaba!” Dar toți care pleacă dincolo, să fiți sigure că sunt mai importanți decât aici. Acolo intră în corul acela frumos, ceresc.
În gerul încremenit al penitenciarelor, scânteile sufletelor celor închiși se aprindeau în miezul lor tainic de lumină, lăcrimând mireasma de colind a Crăciunului:
Sunt versurile de început ale celui mai cunoscut colind îngânat compus de Radu Gyr în închisorile comuniste. Greu de conceput că marea sărbătoare a Nașterii Domnului, atât de plină de bucurie, de lumină, de dragoste, poate rima în vreun context cu surghiunul.
Nichifor Crainic a pornit să lumineze lumea românească dintr-o casă țărănească în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie 1889 (anul plecării la Domnul a lui Eminescu), și a ajuns pe culmile istoriei, fiind apoi aruncat de dușmanii lui Hristos și ai neamului românesc în temnițele comuniste
Patriarhul Daniel a surprins cu o decizie fără precedent de a republica pentru Crăciunul din 2024 o pastorală din anul 2007, intitulată atunci „Nașterea Domnului – bucuria credinței.”
33 de ani de la plecarea la Ceruri a marelui gânditor creștin Petre Țuțea, omul de o erudiție sclipitoare, care, întrebat fiind ce profesie are, a răspuns așa cum numai unul ca el putea să o facă: „Eu sunt de profesie român”.
Sfântul Arsenie a reprezentat în spiritualitatea românească de la jumătatea secolului al XX-lea un autentic reper pentru o întreagă generație de mărturisitori. Toți l-au simțit ca fiind acel păstor trimis de Dumnezeu ca să călăuzească turma prin acea istorie tulbure, marcată de război și dictatură.
Scriitorul Nicholas Dima, fost deținut politic și apoi, după emigrarea în SUA, profesor pentru militarii americani și jurnalist la Vocea Americii timp de peste două decenii, cu o carieră impresionantă, a împărtășit
În fiecare seară când citesc Viețile Sfinților, gândul mă poartă la aprigul călugăr cărturar de la Sihăstria, Părintele Ioanichie Bălan, care a bine îngrijit, completat și diortosit ediția acum cunoscută tuturor.
Pe 21 Noiembrie 2020, de praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, Prea-sfânta Născătoare de Dumnezeu l-a chemat la sine pe cel ce a iubit-o din toată inima, rugătorul său de taină, Tache Rodas
Astăzi, 21 noiembrie, se împlinesc 106 ani de la nașterea Părintelui Constantin Galeriu, unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei române, preot și profesor de teologie.
În timpul unui asemenea zbor, avionul său a cedat și s-a prăbușit de la aproximativ 1000 de metri înălțime, nu înainte de a apuca să strige la Dumnezeu: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”. Și Dumnezeu i-a întins o mână, așa că în căderea sa nu și-a fracturat niciun oscior, ba mai mult, nu a suferit nici o
La finele anului 1967, odată cu un oarece „dezgheț” petrecut în urma publicării volumului Literatura română între cele două războaie mondiale al lui Ovid S. Crohmălniceanu, tema curentului gândirist și a revistei Gândirea a început să fie din nou abordată de mediul nostru scriitoricesc.
Conferințele organizate în incinta Mănăstirii Antim au fost sistate în urma unei legi votate în Parlament, în anul 1948, care interzicea activitatea tuturor fundațiilor și asociaților, fie ele cu program cultural.
Părintele duhovnic Adrian Făgețeanu și Părintele Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român, sunt născuți în aceeași zi: 16 noiembrie, dar în ani diferiți, 1912, respectiv 1903.
O uriașă personalitate a culturii române a fost aruncată, în mod intenționat, într-un con de umbră. După 23 august 1944, regimul sovietic de ocupație l-a pus la index, excepționalele sale lucrări din varii domenii (sociologie, etnologie, etnografie, filosofie, pedagogie, literatură și poezie) fiind, în cea mai mare parte, interzise.
Grupul duhovnicesc se îndeletnicea cu traducerea și prezentarea, în premieră la noi în țară, a celebrilor patrologi răsăriteni. Totodată, se organizau concursuri de pictură, arta sacră numărându-se printre subiectele favorite. Acestea erau însoțite și de ample explicații privind erminia culorilor și a simbolisticii religioase.
Cu mult înainte de a-l cunoaște pe Grigore Caraza, auzisem despre el ca despre o persoană deosebită: un om de o rezistență surprinzătoare la toate suferințele și ispitirile vieții de închisoare, un fel de legendă vie, mai ales după ce s-a aflat că refuzase să iasă din închisoare la termen.
Profesorul Onisifor Ghibu s-a născut la 31 mai 1883 (în ziua de Rusalii), în Săliștea Sibiului. A fost un mare pedagog național, ctitor al Universității "Dacia Superioară” din Cluj, unificator de țară și director de conștiință.
Războiul straniu împotriva ființei și memoriei acestei școli științifice de valoare internațională a început devreme și pare să nu se fi încheiat nici astăzi. Școala sociologică a lui D. Gusti s-a născut, în tinda Marii Uniri, la Iași
Cahuleanul care a iubit România ca pe Maica Domnului, striga din închisoare, cu fruntea-n slavă: „Nu-s vinovat față de țara mea”. Dar noi, noi cum suntem? Am făcut tot ce puteam să facem pentru ea, pentru țara noastră, pentru copiii ei, duși acum, rând pe rând, la abatoarele holoinjectării? Noi nu tăcem!, scrâșnea Ciurunga. Și noi, noi de ce tăcem?
„Ascultând această incriminare, nu mi-am putut stăpâni un amestec de mândrie și de ciudă, pentru că, orice s-ar zice, pentru un creștin nu este mai mare cinste care să i se poată face decât de a fi pus să plătească pentru semenul său."
Au preschimbat celula în chilie. Aceasta a fost minunea vieții lor și cei ce se vor astăzi noii temniceri ai memoriei sfințitelor suferințe ale sfinților din închisori trebuie să știe că războiul lor nu este doar unul împotriva memoriei, ci este război împotriva Celui de pe cruce.
Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.
Când pătrunzi în apartamentul de bloc de cartier comunist al doamnei Măriuca Vulcănescu, te întâmpină, radios, tatăl ei, Mircea Vulcănescu. Te învaluie cu o privire fermă și caldă în același timp, care coboară blând asupra ta de pe chipul luminos al unei sculpturi în bronz
Mărturie a Părintelui Nicolae Crăcea, fost deținut politic timp de 10 ani: Ultima tortură pentru Mircea Vulcănescu (+28 octombrie 1952)
Marele filosof, economist și sociolog al generației interbelice Mircea Vulcănescu (3 martie 1904 – 28 octombrie 1952) și-a dat viața sa pentru a salva de la moarte un tânăr, ulterior fiind maltrat cu bestialitate de călăii NKVD, până a trecut la Domnul, la numai 48 de ani. Mormântul său nu a fost descoperit nici azi.
În urmă cu 72 de ani, în data de 28 octombrie 1952, trecea la cele veșnice, la doar 48 de ani, asasinat la Aiud de dușmanii omului, Mircea Vulcănescu, economistul, filosoful, sociologul,
Părintele Dimitrie Bejan s-a născut la Hârlau, în 26 octombrie 1909. A urmat cursurile Institutului Teologic „Veniamin Costachi” din Iași și, ulterior, cursurile Facultătii de Istorie. Biografia sa comportă puține evenimente în libertate:
