În fiecare an, în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, credincioșii aduc la Biserică ofrande pentru sufletele celor dragi. Cunoscută și sub denumirea populară de Moșii de iarnă, această zi este un prilej de comemorare și rugăciune pentru cei care "s-au săvârșit în dreapta credință”
Din aluatul împletit Prin degetele, mamii, fine, Creșteau firimituri de bine, Ca-ntr-un domestic infinit. Ca-ntr-un descântec din alt veac, Vorbea cu focul mama noastră Și Dumnezeu stătea-n fereastră, Amirosind a cozonac.
Se închina de trei ori, scurt, pe furate, ca brăilenii din portul unde crescuse, și pe fața lui citeam o teamă mare și Tata părea mic și umil. Umil, dar tare frumos mai părea. Și după ce se închina fulminant se așeza la masă, privind în gol și șoptind un „Doamne ajută” larg cât un orizont de mare.
Acest articol s-a scris în vederea proclamării Anului comemorariv al celor adormiți în Domnul și prăznuirea moșilor de iarnă din sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, pentru a face apel la conștiința fiecarăuia în ceea ce privește moartea și întâlnirea cu veșnicia
Dacă nu mergi la Biserică, sau dacă nu ai trecut de o anumită vârstă, probabil că te întrebi cu ce te afectează pe tine ziua morților sau a „moșilor de iarnă”, care se celebrează în sămbăta dinaintea
