Despre ce am fi vorbit între noi, dacă n-am fi avut cărțile, dacă n-am fi avut amintirea lor, educația și răbdarea pe care ni le-au conferit? Oamenii fără cultură, fără amintiri, fără o cultivare a răbdării nu pot rezista în condiții extreme ...
Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe.
Ne urâți visceral pe noi, anacronicii ăștia, de vorbim despre Dumnezeu și Biblie. Ne urâți pentru că vă
punem oglinda în față și vă vedeți nu urâțenia, ci rana aia uriașă
născută din răutate și neputință și, mai ales, lipsă de iubire.
Dida Drăgan (76 de ani), poate cea mai bună, flexibilă și înflăcărată voce feminină din România tuturor timpurilor, desăvârșită atât în genurile pop și rock, cât și în folk și doină, nu se înclină spre credințe religioase ce sunt străine.
La Constanța, flacăra Ortodoxiei mistuie durerea Prohodului Maicii Domnului și încununează evlavia întregului popor. Bărbația Ortodoxiei întărită sub cuvântul lui ÎPS Teodosie, prin Harul Domnului Nostru Iisus Hristos, a stat încă o dată de strajă... scuturile vii!
Urmăriți un emoționant dialog cu părintele arhidiacon Mihai Bucă, sufletul și conducătorul corului „Tronos” al Patriarhiei Române, realizat împreună cu monahi români de la Sfântul Munte Athos
Când nu știm ceva, chiar dacă ni se face observație într-un chip mai tăios, noi, ca oameni receptivi și înțelepți trebuie să primim învățătura: va fi spre îndreptarea noastră. Aici se adeverește cuvântul înțeleptului din Vechiul Testament: „Mustră pe cel înțelept și te va iubi” (Pilde, 9, 8).
Pe de o parte, neputința demonilor de a mai iubi, pe Dumnezeu, pe oameni și pe celelalte făpturi și pe de altă parte, prezența lui Hristos care exorcizează pe om și care izgonește demonicul dintr-o lume devenită un ținut al gherghesenilor...
Diavolul, tatăl minciunii, după cum îl numește însuși Mântuitorul Hristos, este specialistul numărul unu în fățărnicie și manipulare în aceste vremuri de început al durerilor pe care le trăim
Ortodoxia stă foarte bine pe picioarele ei de veacuri, nu are nevoie de reformă, omul are nevoie de reformă, de restaurare ...
Prin Hristos, Dumnezeul-Om, oricine este chemat să redobândească starea paradisiacă de dinainte de cădere, și chiar mai mult decât atât, îndumnezeirea.
Rând pe rând batrânii ne-au plecat, duhovnicii s-au făcut sfinți după Har și neamul s-a transformat în popor. După care, în cetățeni. Adică în oameni goi sufletește, care aleargă după motivaționali care să-i învețe că ei sunt dumnezei. Viclenia celui rău nu are limită.
Ideile noastre despre „Sofianic” ca ”determinantă stilistică” nu sunt însă deloc condiționate de speculațiile rusești cu privire la ipostaza metafizică a Sfintei Sofii, nici de valabilitatea dogmatică a acelor speculații.
E ca o căldură. Te încălzește dar nu te arde! E ca un abur. E pretutindeni. Are miros de iarbă proaspăt cosită!
Are o cămașă lungă, albă, ușoară, ca un fulg. E în picioarele goale!
Pentru lumea de astăzi, Părintele Anania ar fi fost un adversar de neînfrânt. Uneori, seara, asemeni unui copil care nu poate să adoarmă până nu-și aude povestea și povestitorul, ascult la întâmplare una din predicile lui. Și îmi răsare în fața ochilor imaginea lui din anii copilăriei.
„Robul lui Dumnezeu, foloseste Adevărul ca să facă mărturisire, ucenicul satanei se folosește de Adevăr pentru a minți și mai mult. Pe robul lui Dumnezeu, păcatul îl mânie și-l doare, știe că el însuși e plin de păcate, dar asta nu-l
"Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.” Marcu 12,30-31
În ziua sâmbetei Moșilor de iarnă, așa cum spune Sinaxarul zilei din Triod, „dumnezeieștii Părinți au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiți întru dreapta credință, în nădejdea învierii veșnice”.
Iată, bunăoară, diavolul a pus stăpânire pe bogații lumii. În ce sens? Pentru că problema fundamentală a omenirii nu este războiul, nu este pandemia etc., ci faptul că omenire nu-i mai poate sătura pe bogații lumii. Aceasta este cea mai mare problemă.
Maicile de la Petru Vodă au oferit de Ziua Unirii Principatelor Române o înregistrare inedită cu vrednicul de pomenire Părintele Justin Pârvu, de la a cărui plecare la Ceruri se împlinesc anul acesta 10 ani (10 februarie 1919 - 16 iunie 2013).
Straniu moment și-a găsit purtătorul de cuvânt al BOR să reacționeze la drama românilor din Ucraina, a bisericilor închise și a preoților prigoniți.
De-a lungul istoriei omenirii, de la crearea lumii și până în prezent, Dumnezeu a chemat mai multe persoane pentru diferite misiuni speciale, de la oameni simpli până la împărați, prin diferite metode.
Patericul ne spune că, întrebat fiind Avva Macarie cum suntem datori să ne rugăm, acesta a zis că nu este trebuință a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile si a zice:
Îngerii zboară în ceruri plini de bucurie și veselie. Așa ar trebui să se întâmple și cu credinciosul purtător de Hristos, care se spovedește și se împărtășește cu trupul și sângele Domnului.
Sute de români, poate chiar peste 1000, au participat la slujba de înmormântare a Părintelui Emanuel Ganciu, apostol al Românismului și Ortodoxiei, susținută la biserica ctitorită chiar de Sfinția Sa la azilul Sf. Vasile cel Mare
„Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină”! Fiul vrednicului de pomenire Părinte Florin-Emanuel Ganciu, Pr. Victor-Emanuel Ganciu, a trimis precizări privitor la cele ce urmează după trecerea la cele veșnice a tatălui său
Prezent pe toate câmpurile de luptă, pe cel al apărării identității naționale din Transilvania, scut pentru identitatea familiei, pentru Mihai Eminescu și toți marii corifei ai românismului interziși de „corectitudinea politică”, Prezent la marile proteste
Părintele Justin a avut o atitudine corectă față de naționalism. Rușii duc acum o campanie intensă că ortodoxia este internaționalistă, că nu există bulgari, că nu există români. Părintele Justin n-a negat niciodată faptul că Mântuitorul a venit mai ales pentru cei nechemați. Ca dovadă este pilda ospățului
Nu eram credincios, dar nici necredincios nu mă socoteam, pentru că niciodată nu mă luptasem cu Dumnezeu. Aveam un anumit respect față de credință, dar nu știam mai nimic despre Hristos, căci fusesem cucerit de știință și eram complet fascinat de descoperirile ei...
Întâi am dat vina pe Tine. Pentru tot și pentru toate. Alea grele și "distructive"! Ziceam eu, atunci, pe cărarea îngustă. Singură, fără nici un sprijin. Credeam eu. Atunci. În ignoranța primei tinereți. Așa vedeam lucrurile. Cu mintea. Nu înțelegeam că mintea minte.
Nouă ne place să ne rugăm Lui Dumnezeu, Sfinților, să stăm la rând pentru a ne ruga Moaștelor Sfinților și Sfintelor...si am făcut asta și când "noua ordine" ne-a închis bisericile și când a hotărât ca morții să îi coborâm în morminte în saci ...
Se strică lumina în capul podului. Casa părea o cocoașă pe inima muntelui și bătrâna își strânse basmaua sub bărbia moale ca de catifea plușată. Cineva parcă-i zâmbea sub ciobul ăla de lună. N-avea somn și nici nu știa că n-are.
Sâmbătă, 15 octombrie 2022, la orele 19.00 ale celei de-a șaptea zi de pelerinaj la Iași, Jandarmeria Română a înregistrat faptul că numărul pelerinilor ajunsese la 251.500. Așadar peste un sfert de milion de români. Și pelerinajul continuă.
Sărbătoarea de anul acesta a Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași a fost dedicată anului omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și anului comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț
Jonathan Jackson, celebrul actor american câștigător a cinci premii Emmy, si-a început drumul convertirii la Ortodoxie în 2007 în timp ce se afla în România și după cum spune el, a fost impresionat de faptul că oamenii se salutau cu „Hristos a înviat!". În 2012 a primit botezul ortodox împreună cu familia sa.
„Experiența piteșteană a eșuat, dar dacă omenirea nu va înțelege la timp ce o așteaptă, va fi o beznă piteșteană internațională.” ( Ioan Ianolide - „Deținutul profet”, pag. 152) Nu vi se pare că suntem într-o „beznă piteșteană internațională” a Experimentului Pitești?
Ceea ce am descoperit la Părintele Sorin Paul a fost evlavia continuă și crescândă față de acești mari Părinți duhovnicești ai poporului nostru: Părintele Justin Pârvu și Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa.
Într-o zi, las mașina în service. Vreo două ore. N-aveam ce face. Mă învârt prin zonă. La câțiva pași, o crâșmă cu terasă. Căldură mare monșer. Mă așez și iau o apă minerală rece ca gheața. Cum stam eu așa, apar vreo trei muncitori
E mereu în rugăciune. Slujește noaptea, dimineața, peste câteva ore e în celălalt capăt al țării, liturghisind zilnic de ani întregi. Ațipește în mașină câte un minut, șoptind psalmi. Se roagă îndelung, nu sare nicio silabă, lăcrimează, se frânge ca o lumânare la slujbă.
Scriu toate acestea pentru că știu că nu mai este timp. Dacă eu am avut la dispoziție, din mila Lui, o viață ca să mă maturizez și să pot vedea Adevărul, acum zilele au intrat în sac. Tăvălugul sfârșitului civilizației umane se rostogolește peste noi. Și fără El, acum și întotdeauna, suntem pierduți. De aceea scriu.
