„Cu un titlu simplu, franc, emoționant, „Ce mult v-am iubit”, actorul Răzvan Ionescu, între timp având și importante studii teologice, publică la editura Creator din Brașov o primă parte a amintirilor sale despre oameni, locuri și fapte cu care s-a întâlnit în viață.
„Pe termen scurt regretăm ceea ce facem, pe termen lung regretăm ceea
ce nu facem.”
„Arta de a
(nu) pierde timpul” este despre amânare iar Piers Steel promite că
tendința de a amâna un lucru poate fi evaluată și depășită.
Este cartea pe care o voi ține aproape, pentru a mă întoarce cu prichindeii mei din când în când în harul poveștii depănate de către autor...
În septembrie 1870 englezul James William Ozanne debarca în portul Giurgiu după ce peregrinase prin întreaga Europă. „Una peste alta, priveliștea ce mi-a adus desfătare în timpul celor două zile luminoase de septembrie a fost una dintre cele mai mari plăceri din viața mea”
Priviți fotografia: 12 ani de închisoare la Pitești și Jilava, zeci de torturi îndurate, genunchii distruși de securiști...
Ajuns la venerabila vârstă de 85 de ani, academicianul Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură
Matilda: Vreau să citesc, tati.
Tatăl: Cum, adică, televizorul nu-ți mai place? Avem un televizor grozav cu diagonală de treizeci de centimetri și tu vrei o carte? Ești cam răsfățată, domnișoară!
Stau în cumpănă, cuprins de nedumerire în fața pătrățoasei cărți care mi-a căzut, pe neașteptate, în mână
,,Să renunțăm o dată pentru totdeauna la socotelile mercantile din seria tu mie, eu ție, deprinderea de a ne uita mai mult la cât ni s-a dat decât la cât am dat noi înșine. Iubirea nu caută la ale sale, cel care iubește se gândește mai mult la celălalt decât la el însuși... Nu există nici un lucru făcut de mâna omului care să se poată lua la întrecere cu un om cu adevărat bun...”
Mai țineți minte discursurile școlare plimbate prin gură de un inspector plăcintos pe la diferite ocazii de prefabricată solemnitate?
Evgheni Zemiatin imaginează în Noi transformarea socialului într-un imens lagăr taylorian, în care fiecare gest, inclusiv mersul pe stradă este raționalizat.
Am încheiat, în urmă cu câteva minute, lectura volumui scris „la patru mâini” de eseiștii Ovidiu Hurduzeu
