Un nou cadou de la Mihai Cantuniari: O frântură de București numai al meu
De pe colț, de unde mă aflam, mă pregăteam să traversez bulevardul pustiu, înghețat, lunecos, sticlos din pricina gheții de pe jos; nu era nici țipenie de milițian, deși de obicei pe acolo mișuna specia aceea. Totuși, semafoarele funcționau, dar foarte rarii pietoni care se încumetaseră să ia în piept orașul nu se mai opreau la culoarea roșie, ci