Gânduri și mărturisiri ale sfintei închisorilor comuniste, Aspazia Oțel Petrescu, despre martiri, cipuri, rugăciune, jertfă și domnia lui Antihrist: „Nicio jertfă n-a fost zadarnică. Ea a rodit”
La 23 ianuarie se împlinesc șapte ani de când Aspazia Oțel Petrescu, femeia care a pătimit 14 ani în temnițele comuniste, și a cărei credință a fost mai tare decât fierul, s-a mutat la Domnul.
Sfântul Nicodim a fost un iscusit dascăl al rugăciunii lui Iisus, iar tradiția isihastă s-a păstrat până la Starețul Gherasim Iscu, un monah cu o bogată experiență mistică, care „a fost un stâlp al rezistenței sufletești în temniță”.
În ședința din 25 februarie 2021, Sfântul Sinod a decis pregătirea procesului de canonizare a 15 preoți și călugări pentru anul 2025, printre care se află și Părintele Gherasim Iscu.
În timpul ăsta au murit doi din cei băgați la izolare. În ziua a opta. Atunci, ne-au dus la celulele noastre. N-am să uit cuvintele Părintelui Iov, care s-a așezat în genunchi lîngă patul lui și a spus:
„Revăzând în duh pe toți acești oameni care mă puteau întări în suferința mea, îl întâlneam pe Părintele Constantin Sârbu și mă simțeam întărit”. - Părintele Gheorghe Calciu
"Cea mai înaltă știință e să știi ca să trăiești, sau e să știi să mori? Dacă soarta te aruncă printre oamenii mișei, mai bine să te ucidă, decât să trăiești ca ei."
„S-a năpustit asupra noastră tot uraganul de ură al bolșevismului, după afurisita capitulare de la Ialta. Ne-au închis, schingiuit, înfometat, asasinat, au luat țăranilor pământul și tradiția, au dărâmat bisericile, cimitirele, locuințele...”
Comunismul a țintit mult mai departe. El a vrut totul și parcă mai mult: sufletul, pe care l-a strivit în calapoade prefabricate, de am ajuns schilodiți trupește și sufletește, de nu ne mai putem dezmetici și îndrepta șira spinării, chiar și după ce "urâciunea pustiirii” a plecat de la noi.
Grație colaborării cu partenerii noștri de la Familia Ortodoxă, cu ajutorul Domnului, ActiveNews vă poate oferi un nou Calendar al Mărturisitorilor, pentru anul 2025.
Patriarhul Daniel a adus zâmbete pe fețele credincioșilor în prima zi a anului 2025, în timpul ceremoniei de proclamare a Anului Omagial și Comemorativ, desfășurată la Catedrala Patriarhală
Pentru a arăta impactul gândirii economice a lui Mihail Manoilescu, redăm declarația plină de recunoștință a domnului Jose Jeronimo Moscardo de Souza, fost ambasador al Braziliei în România:
Împăratul împăraților, Arhiereul cel Mare și Prorocul mai înainte vestit de către proroci, Cela ce acum vine să Se nască în ieslea din Betleem ca un sărac, să vă îmbogățească din plin cu îndurările Sale cele bogate și cu neurmatele Sale mile
Dumnezeu să vă binecuvânteze și eu aș dori să nu fie ultima prăznuire împreună, să mai fie… Și eu aș vrea, dar totdeauna când încerci să o mai întinzi așa, atunci îți spune: „Ia vino, bătrânule, că ți-ai terminat treaba!” Dar toți care pleacă dincolo, să fiți sigure că sunt mai importanți decât aici. Acolo intră în corul acela frumos, ceresc.
În gerul încremenit al penitenciarelor, scânteile sufletelor celor închiși se aprindeau în miezul lor tainic de lumină, lăcrimând mireasma de colind a Crăciunului:
Sunt versurile de început ale celui mai cunoscut colind îngânat compus de Radu Gyr în închisorile comuniste. Greu de conceput că marea sărbătoare a Nașterii Domnului, atât de plină de bucurie, de lumină, de dragoste, poate rima în vreun context cu surghiunul.
„Să avem pilda Sfântului Nicodim și a altor mari părinți din această Mănăstire (Tismana), care și-au dat sufletul pentru credință, așa cum este și neuitatul stareț al mănăstirii, Părintele Arhim. Gherasim Iscu. A murit în închisorile comuniste...
Nichifor Crainic a pornit să lumineze lumea românească dintr-o casă țărănească în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie 1889 (anul plecării la Domnul a lui Eminescu), și a ajuns pe culmile istoriei, fiind apoi aruncat de dușmanii lui Hristos și ai neamului românesc în temnițele comuniste
Patriarhul Daniel a surprins cu o decizie fără precedent de a republica pentru Crăciunul din 2024 o pastorală din anul 2007, intitulată atunci „Nașterea Domnului – bucuria credinței.”
Nu pot fi servanții de ieri ai internaționalismului proletar iubitorii de azi ai națiunii. Nu pot fi slujitorii de ieri ai imensei minciuni care a fost comunismul luptătorii de azi pentru adevăr. Nu pot fi ateii și cinicii de ieri filantropii și apărătorii de azi ai credinței strămoșești.
Viața lui Nicușor a fost în mare parte viața unui monah. El a avut o viață însingurată și curată, absolut în afară de orice egoism. El avea veselia bunei conștiințe. Deci, nu exuberanță, ci bucuria de a trăi în numele Domnului.
Virgil (născut la 4 decembrie 1922, în comuna Ciorani-Prahova) e cel dintâi dintre cei trei băieți ai familiei Maxim Constantin și Alexandrina. Virgil Maxim va urma cursurile Școlii Normale, mai întâi la Ploiești, apoi la Buzău
Astăzi, 3 decembrie, d-l Demostene Andronescu, ultimul mare poet în viață al temnițelor comuniste, împlinește 97 de ani.
33 de ani de la plecarea la Ceruri a marelui gânditor creștin Petre Țuțea, omul de o erudiție sclipitoare, care, întrebat fiind ce profesie are, a răspuns așa cum numai unul ca el putea să o facă: „Eu sunt de profesie român”.
Azi mulțumesc din tot sufletul pentru toate suferințele și umilințele prin care mi-a fost dat să trec, căci ele m-au adus la conștiința păcatului și m-au făcut să înțeleg că singura cale care duce la mântuirea Neamului este Calea evanghelică: Hristos.
Sfântul Arsenie a reprezentat în spiritualitatea românească de la jumătatea secolului al XX-lea un autentic reper pentru o întreagă generație de mărturisitori. Toți l-au simțit ca fiind acel păstor trimis de Dumnezeu ca să călăuzească turma prin acea istorie tulbure, marcată de război și dictatură.
La 28 noiembrie 1989 se năștea la Ceruri cel ce avea să devină Sfântul Ardealului, unul dintre cei mai iubiți duhovnici ai ortodoxiei românești contemporane, Părintele Ieromonah Arsenie Boca de la Sâmbăta de Sus, de asemenea pictor de biserici și deținut politic sub bolșevici.
Scriitorul Nicholas Dima, fost deținut politic și apoi, după emigrarea în SUA, profesor pentru militarii americani și jurnalist la Vocea Americii timp de peste două decenii, cu o carieră impresionantă, a împărtășit
Pe 21 noiembrie 2024 se împlinesc 18 ani de la plecarea la Ceruri a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, preot ortodox român și aprig luptător împotriva regimului comunist.
În timpul unui asemenea zbor, avionul său a cedat și s-a prăbușit de la aproximativ 1000 de metri înălțime, nu înainte de a apuca să strige la Dumnezeu: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”. Și Dumnezeu i-a întins o mână, așa că în căderea sa nu și-a fracturat niciun oscior, ba mai mult, nu a suferit nici o
Conferințele organizate în incinta Mănăstirii Antim au fost sistate în urma unei legi votate în Parlament, în anul 1948, care interzicea activitatea tuturor fundațiilor și asociaților, fie ele cu program cultural.
Părintele duhovnic Adrian Făgețeanu și Părintele Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român, sunt născuți în aceeași zi: 16 noiembrie, dar în ani diferiți, 1912, respectiv 1903.
O uriașă personalitate a culturii române a fost aruncată, în mod intenționat, într-un con de umbră. După 23 august 1944, regimul sovietic de ocupație l-a pus la index, excepționalele sale lucrări din varii domenii (sociologie, etnologie, etnografie, filosofie, pedagogie, literatură și poezie) fiind, în cea mai mare parte, interzise.
Grupul duhovnicesc se îndeletnicea cu traducerea și prezentarea, în premieră la noi în țară, a celebrilor patrologi răsăriteni. Totodată, se organizau concursuri de pictură, arta sacră numărându-se printre subiectele favorite. Acestea erau însoțite și de ample explicații privind erminia culorilor și a simbolisticii religioase.
Cu mult înainte de a-l cunoaște pe Grigore Caraza, auzisem despre el ca despre o persoană deosebită: un om de o rezistență surprinzătoare la toate suferințele și ispitirile vieții de închisoare, un fel de legendă vie, mai ales după ce s-a aflat că refuzase să iasă din închisoare la termen.
Grigore Caraza s-a născut pe 1 februarie 1929 la Călugăreni - Poiana Teiului, județul Neamț, fiind al cincilea fiu din cei șase ai familiei Ioana și Vasile Caraza. „A fost o înaltă și lucidă conștiință românească, mărturisitor al unei generații de excepție
După o viață tumultoasă, proaspăt intrat în monahism la Mănăstirea Antim, Sandu Tudor „continuă să-și exerseze pasiunea «poetică»."1 Astfel, în jurul anului 1946, ca semn de omagiu adus „Rugului Aprins" începe să lucreze la o amplă poezie religioasă, de rit bizantin, pe care o va intitula sugestiv Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului.
Recent, a fost publicat volumul „Fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții”, editat de părinții de la Chilia Românească a Sfântului Ipatie din Sfântul Munte. Cartea descrie înaintarea hotărâtă a Sfântului Arsenie de la Prislop pe calea sfintelor nevoințe ale desăvârșirii.
Cahuleanul care a iubit România ca pe Maica Domnului, striga din închisoare, cu fruntea-n slavă: „Nu-s vinovat față de țara mea”. Dar noi, noi cum suntem? Am făcut tot ce puteam să facem pentru ea, pentru țara noastră, pentru copiii ei, duși acum, rând pe rând, la abatoarele holoinjectării? Noi nu tăcem!, scrâșnea Ciurunga. Și noi, noi de ce tăcem?
„Ascultând această incriminare, nu mi-am putut stăpâni un amestec de mândrie și de ciudă, pentru că, orice s-ar zice, pentru un creștin nu este mai mare cinste care să i se poată face decât de a fi pus să plătească pentru semenul său."
