Subiecte: Sfinții închisorilor
Foto: Cristian Negrea

”Mamă țară, iartă-ne că am cutezat să luptăm și să murim pentru tine!” - Bădia Ion Gavrilă Ogoranu la 102 de ani de la naștere (1 ianuarie 1923). Rezistența Armată din Munți și dușmanul nemaivăzut al României - STUDIUL Moșului

Comunismul a țintit mult mai departe. El a vrut totul și parcă mai mult: sufletul, pe care l-a strivit în calapoade prefabricate, de am ajuns schilodiți trupește și sufletește, de nu ne mai putem dezmetici și îndrepta șira spinării, chiar și după ce "urâciunea pustiirii” a plecat de la noi.

Foto de Crăciun: Cristina Nichituș Roncea

Părintele Justin Pârvu, la Nașterea Domnului: Cu cât va fi prigoana mai mare, cu atât trebuie să ne bucurăm! COLIND la Petru Vodă - La Poartă la Ștefan Vodă

Dumnezeu să vă binecuvânteze și eu aș dori să nu fie ultima prăznuire împreună, să mai fie… Și eu aș vrea, dar totdeauna când încerci să o mai întinzi așa, atunci îți spune: „Ia vino, bătrânule, că ți-ai terminat treaba!” Dar toți care pleacă dincolo, să fiți sigure că sunt mai importanți decât aici. Acolo intră în corul acela frumos, ceresc.

Desen de artistul George-Sorin Nicolae special pentru ActiveNews. Portret prezent și în Calendarul Mărturisitorilor

Minune dintr-o noapte de Crăciun cu martirul Gherasim Iscu, plecat la Ceruri din temniță de mână cu schingiuitorul său. Starețul de la Tismana l-a rugat pe Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu să se roage pentru el

„Să avem pilda Sfântului Nicodim și a altor mari părinți din această Mănăstire (Tismana), care și-au dat sufletul pentru credință, așa cum este și neuitatul stareț al mănăstirii, Părintele Arhim. Gherasim Iscu. A murit în închisorile comuniste...

Fotografie din Arhiva Vlad Bilevsky pentru Calendarul Mărturisitorilor 2025, disponibil la Familia Ortodoxă și Librăria Sophia

Unde sunt cei care nu mai sunt? AICI, CU NOI! La Mulți Ani la Nașterea Domnului și la 135 de ani de la nașterea apostolului Gândirii românești Nichifor Crainic. POEZIA DETENȚIEI - STUDIU

Nichifor Crainic a pornit să lumineze lumea românească dintr-o casă țărănească în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie 1889 (anul plecării la Domnul a lui Eminescu), și a ajuns pe culmile istoriei, fiind apoi aruncat de dușmanii lui Hristos și ai neamului românesc în temnițele comuniste

Bătălia apostolică pentru APĂRAREA CREDINȚEI! - Apelul Părintelui Liviu Brânzaș, fost deținut politic și ucenic al Părintelui Dumitru Stăniloae la "Universitatea Aiud”. 94 de ani de la nașterea sa (16 decembrie 1930)

Nu pot fi servanții de ieri ai internaționalismului proletar iubitorii de azi ai națiunii. Nu pot fi slujitorii de ieri ai imensei minciuni care a fost comunismul luptătorii de azi pentru adevăr. Nu pot fi ateii și cinicii de ieri filantropii și apărătorii de azi ai credinței strămoșești.

FOTO: Târgșor 1996, de la stânga la dreapta: Virgil Maxim alături de Ion Gavrilă Ogoranu

Sinaxarul demnității românești: Nașterea lui Virgil Maxim, Nuntașul Cerului - cel care ar fi putut fi Patriarhul României. Condamnat de bolșevici 25 de ani, a executat 22 de ani de temniță (4 decembrie 1922 - 19 martie 1997). CĂRȚI PDF

Virgil (născut la 4 decembrie 1922, în comuna Ciorani-Prahova) e cel dintâi dintre cei trei băieți ai familiei Maxim Constantin și Alexandrina. Virgil Maxim va urma cursurile Școlii Normale, mai întâi la Ploiești, apoi la Buzău

Sergiu Ciocârlan: ”Spre Tabor, urcând Golgota”. Sfântul Arsenie de la Prislop – povățuitorul duhovnicesc al mărturisitorilor din temnițele comuniste (28 noiembrie 1989)

Sfântul Arsenie a reprezentat în spiritualitatea românească de la jumătatea secolului al XX-lea un autentic reper pentru o întreagă generație de mărturisitori. Toți l-au simțit ca fiind acel păstor trimis de Dumnezeu ca să călăuzească turma prin acea istorie tulbure, marcată de război și dictatură.

O URIAȘĂ PERSONALITATE atacată de bolșevicii de ieri și de azi. 14 Noiembrie: 34 de ani de la nașterea în Ceruri a sociologului, etnologului, antropologului, filosofului și marelui mărturisitor al temnițelor bolșevice, Ernest Bernea

O uriașă personalitate a culturii române a fost aruncată, în mod intenționat, într-un con de umbră. După 23 august 1944, regimul sovietic de ocupație l-a pus la index, excepționalele sale lucrări din varii domenii (sociologie, etnologie, etnografie, filosofie, pedagogie, literatură și poezie) fiind, în cea mai mare parte, interzise.

Grigore Caraza (stânga, cu ochelari) și alți membri ai comunității românești din America, între care Zahu Pană (st) și Liviu Butura (dr), la întâmpinarea Părintelui Gheorghe Calciu, pe aeroportul JFK din New York, 9 august 1985

Părintele Gheorghe Calciu despre fratele său de luptă, jertfă și biruință, Grigore Caraza, cu 21 de ani în temnițele bolșevice: O SABIE A DEMNITĂȚII ADEVĂRULUI! 10 ani de la Adormire (+10 noiembrie 2014)

Cu mult înainte de a-l cunoaște pe Grigore Caraza, auzisem despre el ca despre o persoană deosebită: un om de o rezistență surprinzătoare la toate suferințele și ispitirile vieții de închisoare, un fel de legendă vie, mai ales după ce s-a aflat că refuzase să iasă din închisoare la termen.

Alexandru Mironescu și Sandu Tudor (st) și Ieroschimonahul Daniil Tudor la Rarău

Camelia Suruianu: Câteva aspecte poetice cu privire la Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului – redactat de părintele Daniil Sandu Tudor

După o viață tumultoasă, proaspăt intrat în monahism la Mănăstirea Antim, Sandu Tudor „continuă să-și exerseze pasiunea «poetică»."1 Astfel, în jurul anului 1946, ca semn de omagiu adus „Rugului Aprins" începe să lucreze la o amplă poezie religioasă, de rit bizantin, pe care o va intitula sugestiv Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului.

Să nu fim vinovați față de țara noastră! Strigătul lui Andrei Ciurunga - AUDIO INEDIT: Cahuleanul cu Eminescu în celulă - Cartea Lui și Răstignire (28 octombrie 1920 - 6 august 2004)

Cahuleanul care a iubit România ca pe Maica Domnului, striga din închisoare, cu fruntea-n slavă: „Nu-s vinovat față de țara mea”. Dar noi, noi cum suntem? Am făcut tot ce puteam să facem pentru ea, pentru țara noastră, pentru copiii ei, duși acum, rând pe rând, la abatoarele holoinjectării? Noi nu tăcem!, scrâșnea Ciurunga. Și noi, noi de ce tăcem?