Părintele duhovnic Adrian Făgețeanu și Părintele Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român, sunt născuți în aceeași zi: 16 noiembrie, dar în ani diferiți, 1912, respectiv 1903.
O uriașă personalitate a culturii române a fost aruncată, în mod intenționat, într-un con de umbră. După 23 august 1944, regimul sovietic de ocupație l-a pus la index, excepționalele sale lucrări din varii domenii (sociologie, etnologie, etnografie, filosofie, pedagogie, literatură și poezie) fiind, în cea mai mare parte, interzise.
Grupul duhovnicesc se îndeletnicea cu traducerea și prezentarea, în premieră la noi în țară, a celebrilor patrologi răsăriteni. Totodată, se organizau concursuri de pictură, arta sacră numărându-se printre subiectele favorite. Acestea erau însoțite și de ample explicații privind erminia culorilor și a simbolisticii religioase.
Cu mult înainte de a-l cunoaște pe Grigore Caraza, auzisem despre el ca despre o persoană deosebită: un om de o rezistență surprinzătoare la toate suferințele și ispitirile vieții de închisoare, un fel de legendă vie, mai ales după ce s-a aflat că refuzase să iasă din închisoare la termen.
Grigore Caraza s-a născut pe 1 februarie 1929 la Călugăreni - Poiana Teiului, județul Neamț, fiind al cincilea fiu din cei șase ai familiei Ioana și Vasile Caraza. „A fost o înaltă și lucidă conștiință românească, mărturisitor al unei generații de excepție
După o viață tumultoasă, proaspăt intrat în monahism la Mănăstirea Antim, Sandu Tudor „continuă să-și exerseze pasiunea «poetică»."1 Astfel, în jurul anului 1946, ca semn de omagiu adus „Rugului Aprins" începe să lucreze la o amplă poezie religioasă, de rit bizantin, pe care o va intitula sugestiv Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului.
Recent, a fost publicat volumul „Fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții”, editat de părinții de la Chilia Românească a Sfântului Ipatie din Sfântul Munte. Cartea descrie înaintarea hotărâtă a Sfântului Arsenie de la Prislop pe calea sfintelor nevoințe ale desăvârșirii.
Cahuleanul care a iubit România ca pe Maica Domnului, striga din închisoare, cu fruntea-n slavă: „Nu-s vinovat față de țara mea”. Dar noi, noi cum suntem? Am făcut tot ce puteam să facem pentru ea, pentru țara noastră, pentru copiii ei, duși acum, rând pe rând, la abatoarele holoinjectării? Noi nu tăcem!, scrâșnea Ciurunga. Și noi, noi de ce tăcem?
„Ascultând această incriminare, nu mi-am putut stăpâni un amestec de mândrie și de ciudă, pentru că, orice s-ar zice, pentru un creștin nu este mai mare cinste care să i se poată face decât de a fi pus să plătească pentru semenul său."
Au preschimbat celula în chilie. Aceasta a fost minunea vieții lor și cei ce se vor astăzi noii temniceri ai memoriei sfințitelor suferințe ale sfinților din închisori trebuie să știe că războiul lor nu este doar unul împotriva memoriei, ci este război împotriva Celui de pe cruce.
Am citit cu mare întristare adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr 9388 / 2020 privind lepădarea de personalitatea străluminoasă peste veacuri și veacuri de acum încolo a Sfântului Bisericii Ortodoxe Române Mircea Vulcănescu.
Condamnarea drept "criminal de război” nu numai că nu era întemeiată la acel moment pe nicio probă adevărată (știindu-se faptul că Mircea Vulcănescu a administrat economia țării pe timp de război într-un mod exemplar), ci rămâne FALSĂ și ABUZIVĂ!
La fel cum este atacat încontinuu Mircea Vulcănescu de către „dușmanii omului” sunt publicații (fruntașe în întrecerea socialistă fiind "22”, „Dilema Veche”, G4Media etc) ori enciclopedia online Wikipedia care îl acuză pe Nichifor Crainic
Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.
A fost un miracol economic unic printre țările beligerante: rezervele de aur s-au dublat și nivelul de trai a crescut. Este meritul combinației de dârzenie și abilitate a Mareșalului cu geniul economic al lui Mircea Vulcănescu.
Mircea Vulcănescu a fost un geniu enciclopedic și în aceeași măsură un profund trăitor creștin. Sfârșitul său mucenicesc și jertfelnic (s-a îmbolnăvit de tuberculoză pentru că și-a pus trupul drept așternut unui tânăr, pe cimentul jilav al celulei) a fost încununarea vieții acestui adevărat mărturisitor al lui Hristos cu cuvântul și cu fapta.
Mircea Vulcanescu, un nume despre care nu s-a vorbit aproape deloc inainte de 1989, este unul dintre sfintii care impodobesc, in anonimatul lor, pamantul de pe Dealul Robilor din marginea Aiudului.
Motto: „Mircea Vulcănescu nu e om. E o mașină de exprimat poetic -și pe înțelesul oricui -, cele mai rigide și mai anoste cunoștințe din orice domeniu. E colosal.”
Când pătrunzi în apartamentul de bloc de cartier comunist al doamnei Măriuca Vulcănescu, te întâmpină, radios, tatăl ei, Mircea Vulcănescu. Te învaluie cu o privire fermă și caldă în același timp, care coboară blând asupra ta de pe chipul luminos al unei sculpturi în bronz
Mărturie a Părintelui Nicolae Crăcea, fost deținut politic timp de 10 ani: Ultima tortură pentru Mircea Vulcănescu (+28 octombrie 1952)
Marele filosof, economist și sociolog al generației interbelice Mircea Vulcănescu (3 martie 1904 – 28 octombrie 1952) și-a dat viața sa pentru a salva de la moarte un tânăr, ulterior fiind maltrat cu bestialitate de călăii NKVD, până a trecut la Domnul, la numai 48 de ani. Mormântul său nu a fost descoperit nici azi.
În urmă cu 72 de ani, în data de 28 octombrie 1952, trecea la cele veșnice, la doar 48 de ani, asasinat la Aiud de dușmanii omului, Mircea Vulcănescu, economistul, filosoful, sociologul,
Sandu Tudor și Alexandru Mironescu, aflați într-una din zile în vizită la părintele Nicodim Bujor, călugăr din cadrul mănăstirii, au fost prezentați celor doi refugiați. Astfel, în urma întrevederii a rezultat o apropiere între părintele Ioan Kulîghin și grupul „Rugului Aprins"
În anul 1927 Sandu Tudor va surprinde cititorii revistei „Gândirea"1 cu publicarea unui amplu poem, cunoscut credincioșilor sub denumirea de Acatist. De această dată, scriitorul dedică o amplă poezie religioasă protectorului capitalei, Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov ale cărui moaște se găsesc în Biserica Patriarhiei.
Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei s-a întrunit joi la București. Pe agenda ierarhilor au figurat aprobarea mai multor texte liturgice și introducerea în calendar a unui sfânt de origine dacoromană care i-a fost ucenic Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, informează Basilica:
„Jimboiu era unul din cei mai curați… Am înțeles că el a ajuns să trăiască stările de care vorbesc Sfinții Părinți” – Părintele Mihai Lungeanu
Vasile Voiculescu s-a născut la 13 octombrie / 27 noiembrie 1884, la Pârscov/Buzău, în familia negustorului Costache Voicu și a soției sale Suzana
Pe 20 octombrie se împlinesc 64 de ani de la trecerea la cele veșnice a Episcopului Martir, Nicolae Popovici al Oradiei. S-a născut la Biertan, în județul Sibiu, acolo unde a urmat și clasele primare, după cum spune istoricul Adrian Nicolae Petcu.
+ 12 octombrie – 8 ani de la trecerea la Domnul a lui Dumitru Moldovan, ultimul luptător din rezistența armată anticomunistă de pe versantul nordic al Munților Făgăraș și inițiator al grevei foamei de la Penitenciarul Poarta Albă
Marți, 12 Octombrie 2021, cu puțin înainte de ora 22, Marcel Petrișor s-a alăturat cetei sfinților mărturisitori din închisori, după o lungă suferință. Unul din ultimii supraviețuitori ai temnițelelor comuniste s-a mutat la cele cerești, în Țara libertății veșnice.
La vârsta de 99 de ani (pe care i-a împlinit ieri, 10 octombrie 2021), Marin Răducă, pătimitor timp de 19 ani în închisorile comuniste, s-a mutat la Domnul! „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă e arma aceea pe care Hristos ne-a dat-o!”
Comunicatul Patriarhului vine ca un toiag în capul guralivului propagandist bolșevic Alexandru Florian de la Institutul ce poartă numele unui impostor al holocaustului, potrivit supraviețuitorilor evrei de la Auschwitz, recte Elie Wiesel. Fostul propagandist al Partidului Comunist din România, ținut într-o funcție guvernamentală în ciuda faptul că Statul
O minune cu Maica Domnului povestită de Părintele Sofian Boghiu, Duhovnicul Bucureștilor (7 octombrie 1912 – 14 septembrie 2002). VIDEO
Descendent al familiei Manu, strănepotul generalului Gheorghe Manu, erou al Războiului de Independență, prim-ministru și primar al Capitalei, fiu al lui George Manu, marele savant martir...
Astăzi, de ziua marelui gânditor Petre Țuțea, ActiveNews împlinește 11 ani de la înființare. Petre Țuțea este, așadar, unul dintre mentorii noștri a cărui credință o împărtășim: „În grandoarea istorică a Poporului român, suntem o rotiță invizibilă, dar suntem!”.
Petre Țuțea a fost unul din cei mai mari români ai secolului XX și celor viitoare. Vecin de celulă la Aiud cu marele filosof, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a mărturisit: „Nu am cunoscut în tot Aiudul om mai chinuit și mai torturat decît Petre Țuțea”
Elisabeta Rizea s-a născut pe 28
iunie 1912, în comuna Domnești, județul Argeș, în familia lui Ion și a
Mariei Șuța. În 1950 a fost arestată pentru prima dată și condamnată la 6
ani de închisoare, pentru ajutorul acordat partizanilor din Muscel,
fiind eliberată în 1956.
Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut la 16 noiembrie 1903, la Vlădeni, fiind ultimul dintre cei cinci copii ai lui Irimie și Rebecăi Stăniloae, nepoată de preot. Mărturisitorul este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul 20 și cel mai mare teolog român.
Am primit cu bucurie mare trecerea în rândul sfinților a Părintelui Arsenie. Îi vom spune de acum înainte Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop.
Părintele Arsenie este un sfânt. Am simțit-o de la primul contact cu oamenii din Țara Făgărașului, cu locurile sfințite de mireasma vieții sale și cu opera de re-încreștinare a poporului român în secolul XX.
