În urmă cu 25 ani, pe 3 mai 1997, are loc la Kiev semnarea tratatului cu privire la "relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina”, de către miniștrii de externe ai celor două țări.
Ei bine, n-o să vă vină să credeți dar primii care ar putea fi luați de Poliția Roz a Ținutului de la margine (U-kraina), prescurtare PRȚ, sunt comandanții Armatei Române care azi au avut imensul tupeu de a-l contrazice pe Zelenski.
„Suntem într-o situație absolut specială și o supun cu toată răspunderea, Ucraina este în frontiere nefirești. Ea trebuie să cedeze teritorii Ungariei - Transcarpatia, Poloniei - Galiția, României - Bucovina (plus Ținutul Herța, sudul Basarabiei și Insula Șerpilor - n.n.)
La intrarea în Odesa a fost instalat un banner cu mesajul „Basarabia e Ucraina”. Și asta după ce bannerul din Cernăuți care amintea de Alexandru cel Bun a fost scos și înlocuit cu drapelul Ucrainei, ca „recunoștință” pentru ajutorul uriaș
Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei și nordului Bucovinei1, la 28 iunie 1940, a fost consecința directă a Pactului Molotov-Ribbentrop și a izolării politice și militare din acea perioadă a României.
Scriitorul Nicholas Dima, fost deținut politic anticomunist și apoi, după emigrarea în SUA, profesor pentru militarii americani în cadrul mai multor colegii de război, cât și la școala de elită a Armatei SUA - West Point Academy
Ion Iliescu a dat dovadă de lașitate, torpilând cu bună știință întâlnirea la care Snegur și Moșanu țineau atât de mult. Adusese cu sine (oare de ce?), trei martori printre care și Ioan Mircea Pașcu, „turistul care vizitase” Moscova taman înaintea izbucnirii revoltei de la Timișoara din 17 decembrie 1989.
