Nu cred că putem număra pe degete politicienii români care nu sunt hoți sau trădători de țară. Sau, mai degrabă, amândouă la un loc. În ultimele patru decenii, atât străinii, prin interpuși și organizații, cât și românii, mai ales politicienii și oamenii lor de încredere, ne-au jefuit țara.
Datoria noastră este, fără îndoială, o profundă responsabilitate în raport cu puținele obiecte de tezaur care mai dăinuesc pe pământurile natale, obiecte a căror izvoare istorice merită consemnate și citite de cât mai mulți dintre noi.
„Raluca Turcan s-a autoincriminat prin declarațiile pe care le-a dat în ultimele cinci zile și s-a ferit să enunțe data exactă a autorizării expoziției din Olanda, detaliu esențial în a stabili legea aplicabilă la momentul respectiv și, prin urmare, răspunderea penală aferentă pentru aceste fapte."
Nominis odiosum Oberlander nu a dus numai Coiful Dacic din Poiana Coțofenești într-o comună olandeză din fundul Schengen-ului, ci TOATE COIFURILE DACICE pe care a putut să pună mâna.
Furtul coifului de aur de la Coțofenești și al brățărilor din tezaurul României arată ca un ultim ghiont de trezire a acestui popor și de îndemn la unitate, dincolo de orice disensiuni. Și va funcționa! Deja a inceput să funcționeze.
Dar ce importanță are, când domnul director Ernest Oberlander Târnoveanu ne-a lămurit că... Deci, să fim liniștiți, că n-avea cum să se producă niciun jaf...
Narcisa Iorga, o fină observatoare și comentatoare a vieții publice românești, a observat cum Raluca Turcan, responsabilă principală de deplasarea Tezaurului Dacic la un muzeu inferior Muzeului Național de Istorie a României, a înviat ieri de-abia pe la orele 23.00, doar pentru a se disculpa.
Parchetul General trebuie să se sesizeze și să îi pună urgent sub urmărire penală pe dl. Ernest Oberländer și pe ceilalți vinovați de trădarea în urma căreia s-au furat piesele de valoare inestimabilă din tezaurul României.
Ce căuta acolo puținul nostru tezaur rămas, într-un muzeu ce nu avea capacitatea de a-și proteja nici patrimoniul intern? Până și cel mai mic muzeu din România are pază constant, deci cui am pus noi la dispoziție patrimoniul nostru de neprețuit în Țările de Jos?
