„Robul lui Dumnezeu, foloseste Adevărul ca să facă mărturisire, ucenicul satanei se folosește de Adevăr pentru a minți și mai mult. Pe robul lui Dumnezeu, păcatul îl mânie și-l doare, știe că el însuși e plin de păcate, dar asta nu-l
"Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.” Marcu 12,30-31
Trăim vremuri apocaliptice sau nu? Ce se întâmplă cu omenirea? Care mai este menirea omului pe pământ și în univers? Societatea modernă consideră omul o ființă umană limitată, poticnită, incapabilă să facă față progresului inteligenței artificiale.
Se vorbește de așa zisa resetare de 3 ani. Ca să înțelegem despre ce poate fi vorba, ne ducem la Dex. Și găsim următoarea definiție: „A instala unul sau mai multe programe într-un calculator”. Calculatorul fiind omul, sau cum?
Iată, bunăoară, diavolul a pus stăpânire pe bogații lumii. În ce sens? Pentru că problema fundamentală a omenirii nu este războiul, nu este pandemia etc., ci faptul că omenire nu-i mai poate sătura pe bogații lumii. Aceasta este cea mai mare problemă.
Incapacitatea de a mai manipula il invalideaza total. Efectele sint in primul rind in plan fizic: priviri sumbre, încercănate, îndurerate. Indigestii. Insomnii. Si in plan psihic: manifestări de furie si dispreț nimicitor (vorba vine!)
De 200 de ani omenirea a pășit într-o eră necredincioasă. Pe fondul acestei obtuzități a spiritu lui uman se accentuează latura agresivă a timpului necredinței și a apostolilor lui. Davos-ul este doar un exemplu.
Maicile de la Petru Vodă au oferit de Ziua Unirii Principatelor Române o înregistrare inedită cu vrednicul de pomenire Părintele Justin Pârvu, de la a cărui plecare la Ceruri se împlinesc anul acesta 10 ani (10 februarie 1919 - 16 iunie 2013).
De-a lungul istoriei omenirii, de la crearea lumii și până în prezent, Dumnezeu a chemat mai multe persoane pentru diferite misiuni speciale, de la oameni simpli până la împărați, prin diferite metode.
Patericul ne spune că, întrebat fiind Avva Macarie cum suntem datori să ne rugăm, acesta a zis că nu este trebuință a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile si a zice:
Îngerii zboară în ceruri plini de bucurie și veselie. Așa ar trebui să se întâmple și cu credinciosul purtător de Hristos, care se spovedește și se împărtășește cu trupul și sângele Domnului.
Sute de români, poate chiar peste 1000, au participat la slujba de înmormântare a Părintelui Emanuel Ganciu, apostol al Românismului și Ortodoxiei, susținută la biserica ctitorită chiar de Sfinția Sa la azilul Sf. Vasile cel Mare
„Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină”! Fiul vrednicului de pomenire Părinte Florin-Emanuel Ganciu, Pr. Victor-Emanuel Ganciu, a trimis precizări privitor la cele ce urmează după trecerea la cele veșnice a tatălui său
România are nevoie în primul rând să fie iubită și, iubită fiind, să fie înviată sufletește prin redeșteptarea în ființa ei a memoriei strămoșilor și a credinței.
În urmă cu două mii de ani, povestea neamului românesc, începea cu Sfântul Andrei, primul chemat. Venise să ne boteze cu apă și foc ca să înțelegem cele mai frumoase cuvinte din lume: Fericirile! Tot el ne-a învățat despre Iubire!
Atunci când mintea este întunecată de patimi, de gândurile lumii, iar, mai nou, de fantasmele mass-mediei, când păcatul devine normă și adevărul, minciună, iar deznădejdea face ca însăși amintirea nădejdii să dispară, omul își pierde cu totul rațiunea de a mai trăi, dorința de a mai vedea ziua de mâine
Acum un an, cînd deconspiram acest fake-news de proporții galactice, gîndul îmi zbura inevitabil la balcanicii ăștia de români, rușinea Europei, în rîndul cărora rata infectării a fost și e mică, mică de tot, cea mai mică!, chit că nimeni nu le-a dat antivirale în farmacii
Se spune că doar nebunii nu se tem de moarte. Civilizația și cultura occidentală actuală susțin acest lucru când este vorba despre creștinii "tăcăniți" care refuză să ia parte la orice fel de circ și care rămân senini în fața sfârșitului.
"De ce scrieți, doamnă? În felul în care o faceți! Vreți să intrați la stăpân? Să vă plătească și pe dvstră un patron din presă?"
Aruncatul cu pietre în semenii noștri și împroșcarea cu noroi a aproapelui au devenit, se pare, sport național, practicat în special de către personajul inventat de oarba, nefericita și parcă interminabila noastră tranziție, și anume proeuropeanul robotizat, care își exprimă așa-zisul europenism la comandă într-o manieră ridicolă.
În legătură cu scandalul iscat de gestul ieromonahului Calistrat, fac câteva precizări înainte de scurtul meu comentariu. Aș vrea să știți dintru început că nu sunt un mare prozelit al preacuvioșiei sale; are uneori intervenții riscante și, în general, sunt destul de mefient cu monahii și chiar cu preoții care devin vedete publice.
Poetul Marius Iordăchioaia trăiește în Piatra Neamț și este autorul volumelor de versuri: „Jurnal de tresăriri”, Editura Theosis, și „Cineva mă caută prin viața mea”, apărut la Editura Doxologia. ActiveNews publică Poemul Serii
Nu eram credincios, dar nici necredincios nu mă socoteam, pentru că niciodată nu mă luptasem cu Dumnezeu. Aveam un anumit respect față de credință, dar nu știam mai nimic despre Hristos, căci fusesem cucerit de știință și eram complet fascinat de descoperirile ei...
Sunt Moșii detoamnă și azi e timp de rugăciune, de candelă aprinsă, de lumânări puse la morminte, de vorbit despre ei moșii și strămoșii noștri, de tămâiat și dat întru pomenirea lor bucată de pâine și vin roșu, sfințind, iar și iar, amintiri devenite icoane.
Întâi am dat vina pe Tine. Pentru tot și pentru toate. Alea grele și "distructive"! Ziceam eu, atunci, pe cărarea îngustă. Singură, fără nici un sprijin. Credeam eu. Atunci. În ignoranța primei tinereți. Așa vedeam lucrurile. Cu mintea. Nu înțelegeam că mintea minte.
Poetul Marius Iordăchioaia trăiește în Piatra Neamț și este autorul volumelor de versuri: „Jurnal de tresăriri”, Editura Theosis, și „Cineva mă caută prin viața mea”, apărut la Editura Doxologia.
Vine o vreme când trebuie sa fii sincer cu tine într-o manieră nudă. Să te doară atâta sinceritate, dar să sfârșești prin a înțelege că e singura cale de a scăpa de demoni.
Poetul Marius Iordăchioaia trăiește în Piatra Neamț și este autorul volumelor de versuri: „Jurnal de tresăriri”, Editura Theosis, și „Cineva mă caută prin viața mea”, apărut la Editura Doxologia.
Nouă ne place să ne rugăm Lui Dumnezeu, Sfinților, să stăm la rând pentru a ne ruga Moaștelor Sfinților și Sfintelor...si am făcut asta și când "noua ordine" ne-a închis bisericile și când a hotărât ca morții să îi coborâm în morminte în saci ...
Se strică lumina în capul podului. Casa părea o cocoașă pe inima muntelui și bătrâna își strânse basmaua sub bărbia moale ca de catifea plușată. Cineva parcă-i zâmbea sub ciobul ăla de lună. N-avea somn și nici nu știa că n-are.
Sâmbătă, 15 octombrie 2022, la orele 19.00 ale celei de-a șaptea zi de pelerinaj la Iași, Jandarmeria Română a înregistrat faptul că numărul pelerinilor ajunsese la 251.500. Așadar peste un sfert de milion de români. Și pelerinajul continuă.
Constituția României a ajuns la gunoi. Suveranitatea țării a ajuns o cârpă pe care-și șterg picioarele niște indivizi îmbuibați, analfabeți, slugi de profesie. De preferință străinilor de neam și țară.
Toți oamenii rătăciți, și bolnavi la suflet și la minte pentru care munca înseamnă doar căratul sacului cu ciment, vor plânge cu amar și vor cere pe patul de moarte un trântor de ăsta inutil societății neo-sovietice, pentru a le ierta păcatele.
Jonathan Jackson, celebrul actor american câștigător a cinci premii Emmy, si-a început drumul convertirii la Ortodoxie în 2007 în timp ce se afla în România și după cum spune el, a fost impresionat de faptul că oamenii se salutau cu „Hristos a înviat!". În 2012 a primit botezul ortodox împreună cu familia sa.
Se zice că în ceas de taină la miezul nopții, cerurile sunt deschise. Oare ajungi mai repede cu gândul acolo Sus?!
Poate da, poate nu. Cine stie? Probabil cine știe nu spune...
Menirea creștinului este de a păstra rânduiala lumii, care „izvorăște din înțelepciunea lui Dumnezeu” (cum spunea Ovidiu Papadima, descriind concepția vechiului țăran român despre lume)
Într-o zi, las mașina în service. Vreo două ore. N-aveam ce face. Mă învârt prin zonă. La câțiva pași, o crâșmă cu terasă. Căldură mare monșer. Mă așez și iau o apă minerală rece ca gheața. Cum stam eu așa, apar vreo trei muncitori
Mă gândesc să scriu...dar nu stiu ce. Sau despre ce. Poate despre oameni și vremuri. Habar nu am. Despre vremuri și viață! Despre război și pace! Despre curaj și lașitate! Știu că au scris alții, mult mai bine ca mine.
Cititul este ca o scară! Așa cum te ajută să urci, tot ea, scara, are treptele să o și cobori. De tine depinde ce sens alegi! Să urci până la Cuie sau să te cobori în adâncimea fără fund a locului în care ea, Crucea a fost bătută în pământ!
Rămân după noi, sunt sigură, faptele bune. Se contabilizează undeva, ca și iubirea pe care am dat-o necondiționat. Rămâne lacrima oferită celui care ne-a făcut rău.
